Andrei Bodiu

Andrei Bodiu (27 aprilie 1965, Baia Mare) - poet şi critic literar. Este fiul Yvonnei (născută Chefneux) şi al lui Anatolie Bodiu, inginer chimist. După cursurile liceale încheiate la Liceul „Unirea” din Braşov (1984), a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Timişoara (1988). Elev, apoi student, frecventează „Cercul literar 19” din Braşov şi cenaclul revistei „Orizont”. Colaborează cu versuri, eseuri şi cronici literare la „Dialog”, „Echinox”, „Forum studenţesc”, „Amfiteatru”, „Interval”, „Vatra”, „Astra”, „Poesis”, „Observator cultural” etc. Este, pe rând, profesor de gimnaziu la Apaţa (judeţul Braşov), la Şcoala Normală din Braşov, redactor (din 1990) şi redactor-şef (din 1998) la revista „Interval”, şi cadru didactic la Universitatea „Transilvania” din Braşov (şef de catedră, din 2000, la Facultatea de Litere).

Debutează publicistic în 1984, în revista „Dialog”, iar editorial în volumul colectiv Pauză de respiraţie (1991; Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Braşov), alături de Simona Popescu, Caius Dobrescu şi Marius Oprea. Primul volum individual este Cursa de 24 de ore, apărut în 1994. În 1992, beneficiază de o bursă oferită de National Forum Foundation din Statele Unite; călătoreşte, ca participant la diverse festivaluri şi conferinţe, în Austria, Ungaria, Danemarca şi Slovenia. În vara anului 2000, a reprezentat România în cadrul proiectului Literatur Express Europa 2000, organizat de „LiteraturWERKstadt” din Berlin.

Critica înregistrează prezenţa lui Bodiu. În generaţia ’80-’90. „Intrarea în scenă” se produce alături de colegii din „grupul literar de la Braşov” sau, cum au mai fost desemnaţi, „grupul poeţilor maşscriişti”. De altfel, din poemele sale comentatorii citează versuri considerate tipice pentru o artă poetică a generaţiei „maşscriiste” („Ca şi cum m-aş scrie / încet şi singur / până la moarte”), specifică prin afirmarea obstinată a eului biografic, simplitatea premeditată a limbajului, priza directă a realului etc. Poetul rămâne, în general, fidel acestor principii, fără ca versurile sale să naufragieze în monotonie.

Atât în Cursa de 24 de ore, cât şi în volumele ulterioare, Poezii patriotice (1995) şi Studii pe viaţă şi pe moarte (2000), poemele, concepute ca o suită de notaţii, mizează pe impresia de simplitate a discursului şi pe efectul de intensitate al repetiţiei şi al sintaxei abrupte. Sub aparenţa unui monolog, se aglutinează imagini ale concretului cotidian, iar secvenţele (articulate uneori în macropoeme, alteori individualizate) sugerează o transcriere neprelucrată a pulsaţiei vitale: „Dar nu ai făcut avere. Nu. În aerul galben / ţi-ai lipit pantofii de marginea vagonului gri / de murdărie ţi-ai privit degetele prin care / s-au scurs calcare prafuri lucioase / cretă algocalmin piramidon cretă îţi priveşti / ridul de pe frunte în oglinda / compartimentului. Parcă un robinet îţi / strânge uşor încet creierul în fiecare dimineaţă”.

Bodiu recurge, deseori, la un astfel de inventar al materiilor, obiectelor şi gesturilor banale, derizorii, ca într-o pagină de ziar, rezultatul fiind, cum s-a observat, o poezie „de pură notaţie”, „biografică, dar una care pare vidată de subiectivitate” (Gheorghe Crăciun). Instantaneele din realitate, simple, în registru „realist”, sunt contrapunctate, din loc în loc, prin versuri reflexive, vorbind cu autoironie despre „existenţa în alb şi negru”.

Bodiu s-a afirmat, în paralel, printr-o suită de studii de critică şi istorie literară, mai întâi în calitate de colaborator la volume colective: Dicţionar de personaje literare, 1998, Romanian Poets of the ’80s and ’90s, 1999, Junii ’03. Antologia tinerilor prozatori braşoveni, 2003, apoi cu lucrări personale. Mircea Cărtărescu (2000) şi George Coşbuc (2002) sunt monografii concepute după structura impusă de colecţia „Canon” a Editurii Aula din Braşov: studiu sintetic, antologie din opera scriitorului comentat, dosar de receptare critică, repere biobibliografice.

Direcţia optzeci în poezia română (2000), la origine teză de doctorat, este o cercetare ambiţioasă, care vizează situarea istorică şi descrierea tipologică a poeziei optzeciştilor. Criticul dedică o primă secţiune problematicii generale („naşterea optzecismului”, „trăsăturile optzecismului” şi ale poeziei optzeciste, raporturile acesteia cu postmodernismul). În a doua secţiune, analizează opera câtorva optzecişti reprezentativi (Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Mariana Marin, Ion Mureşan, Alexandru Muşina, Liviu Ioan Stoiciu).

Opera literară

  • Pauză de respiraţie (în colaborare de Caius Dobrescu, Marius Oprea şi Simona Popescu), Bucureşti, 1991;
  • Cursa de 24 de ore, Timişoara, 1994;
  • Poezii patriotice, Timişoara, 1995;
  • Direcţia optzeci în poezia română, I, Piteşti, 2000;
  • Mircea Cărtărescu, Braşov, 2000;
  • Studii pe viaţă şi pe moarte, Piteşti, 2000;
  • Jurnal express Europa 2000, prefaţă de Ion Bogdan Lefter, Piteşti, 2001;
  • George Coşbuc, Braşov, 2002;
  • Şapte teme ale romanului postpaşoptist, Piteşti, 2002.

Antologii

  • Romanian Poets ofthe ’80s and ’90s, introducerea editorului în colaborare cu Romulus Bucur, Piteşti, 1999;
  • Junii ’03. Antologia tinerilor prozatori braşoveni, prefaţa editorului, Braşov, 2003 (în colaborare cu Caius Dobrescu şi Alexandru Muşina).

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …