Alianţa muncitorească-ţărănească din Craiova în timpul revoluţiei populare din 1944-1947

Una din sarcinile de mare răspundere şi de stringentă actualitate a muncitorimii craiovene era, după anul 1944, conducerea luptei ţărănimii pentru cucerirea pământului şi lichidarea clasei moşiereşti. Organizaţia din Craiova a partidului comunist, cunoscând specificul zonei, a înţeles să-şi concentreze asupra ţărănimii o parte din eforturile de pregătire a luptei, în vederea atragerii acesteia la marile bătălii de clasă ce aveau să aibă loc. Lipsa de pământ şi dijma, cu întregul ei cortegiu de suferinţe, făcuse din ţărănimea Olteniei o forţă revoluţionară deosebit de activă.

Urmaşii răsculaţilor de la 1907 vedeau în muncitori şi în partidul comuniştilor singura forţă puternică ce avea să le direcţioneze calea şi să-i ajute pentru a cuceri din mâna moşierilor, pământul demult dorit. În fruntea mişcării ţărăneşti şi mai ales în perioada reformei agrare se aflau muncitori din fabricile craiovene. Prezenţa elementelor muncitoreşti, în ridicarea revoluţionară a ţărănimii contra moşierimii şi a burgheziei satelor, s-a impus gradual şi condiţionată în cele mai multe situaţii de influenţa pe care partidul o avusese, în ilegalitate, în lumea satelor, în această parte a ţării.

Craiova, deşi mare centru urban, avea un rol deosebit în rezolvarea problemei agrare acute din toamna anului 1944 şi primăvara anului 1945. Era oraşul cu adevărat o citadelă a luptei revoluţionare, dar era şi oraşul cu cel mai mare număr de boieri. În toamna anului 1944 existau în Oltenia peste 750 moşieri, care aveau în proprietate mai bine de 400.000 ha teren. Dintre aceştia unii posedau moşii ce însumau mii de hectare: D. Burileanu 8.524 ha, Sanda şi Adina Ştirbei 14.429 ha, iar Jean Mihail 18.974 ha.

Dacă la aceştia mai adăugăm circa 30.000 ha aparţinând Domeniilor Coroanei şi altor aşezări princiare, atunci marile proprietăţi erau egale cu suprafaţa arabilă stăpânită de circa 200.000 de ţărani săraci şi mijlocaşi. Lipsa de pământ genera o situaţie economică de mizerie în lumea satelor. Documentele vremii consemnează, în 1944, existenţa a mii de pluguri de lemn, a sute de bordeie şi zeci de mii neştiutori de carte, din care peste 85% din lumea satelor, un medic la aproape 30.000 de locuitori şi un procent de mortalitate care deţinea recordul pe ţară.

În marea bătălie pentru pământ, ţărănimea a simţit în cele mai diferite forme ajutorul muncitorilor din Craiova şi din alte oraşe ale Olteniei. Sute de muncitori, în cea mai mare parte comunişti, au mers la sate şi au ajutat pe ţărani să se organizeze ei înşişi în fruntea comisiilor de împroprietărire. În multe cazuri - aşa cum a fost la Băileşti, Moţăţei, Dobreşti, Cetate, Horezu Poenari, Vlădaia, Almăjel, Vânători, Branişte - la vestea că moşierii se opun cu îndârjire reformei agrare, camioane cu muncitori din Craiova s-au deplasat la faţa locului şi împreună cu ţăranii au înfrânt rezistenţa moşierilor şi jandarmilor. Acţiuni de solidaritate au manifestat muncitorii atunci când autorităţile reacţionare au trecut la arestarea comitetelor comunale de reformă.

Din ordinul personal al generalului Rădescu, pe atunci prim-ministru, prefectul judeţului Dolj, colonelul Ilie Dimitriu, a dispus arestarea ţăranilor din comitetul de reformă agrară al comunei Moţăţei şi au fost înaintaţi Tribunalului militar. Aflând despre fapta abuzivă a prefectului muncitorii din Craiova au organizat demonstraţii, astfel că, sub presiunea maselor, cei 17 ţărani din Moţăţei au fost imediat puşi în libertate şi, odată ajunşi în comună, au continuat opera de împărţire a pământurilor. Reprezentanţii muncitorilor şi ţăranilor au trimis regelui şi primului ministru telegrame de protest care constituiau şi elemente de avertisment categoric.

Check Also

Prima intervenţie otomană pentru înăbuşirea Revoluţiei din 1848

Revoluţia din Ţara Românească a rămas, aşadar, să se apere singura împotriva ameninţărilor din afară, …

Craiova – centru de cultură în Evul Mediu

Craiova s-a afirmat în viaţa Olteniei şi a Ţării Româneşti în secolul al XVI-lea ca …

Poziţia lui Mihail Suţu în timpul Revoluţiei din 1821

Ideea că fanarioţii n-au opus nici o rezistenţă lui Tudor Vladimirescu, ci, dimpotrivă, s-au solidarizat …

Şcoala – factor activ de cultură şi civilizaţie în viaţa şi evoluţia Craiovei

Documente care să ateste existenţa unor şcoli în oraşul Craiova nu vom întâlni decât la …

Iacob al II-lea şi Revoluţia de la 1688

Carol al II‑lea îi lăsa moştenire fratelui său o putere despotică şi aproape necontestată. Biserica …