Alianţa Moldovei cu marele cnezat al Moscovei

Politica antipolonă desfăşurată de Ştefan cel Mare în anii 1490-1492 era legată de o nouă orientare a Moldovei în relaţiile sale externe, bazată pe o alianţă tot mai strânsă cu marele cnezat al Moscovei. Această alianţa avea la baza ei vechi relaţii economice, politice şi culturale. Ea fusese precedată de legături dinastice între Moldova şi cnejii ruşi, care concretizau - ca atât de frecvent în evul mediu - raporturi variate şi tendinţe politice bine definite.

Prima soţie a lui Ştefan cel Mare, Evdochia, fusese fiica lui Olelko, cneazul Kievului şi nepoată, prin mama sa, a marelui cneaz al Moscovei, Vasili Dimitrievici. Cnejii din Kiev, Olelko şi fiul său Simeon, fratele Evdochiei, au fost conducătorii partidei ruseşti din cadrul statului lituanian, care lupta împotriva tendinţelor de polonizare şi catolicizare ale Iagellonilor, ajunşi regi ai Poloniei. Legăturile dinastice ale Moldovei cu Kievul şi cu Moscova se reflectă în larga înregistrare care se face în pomelnicul de la Bistriţa rudelor doamnei Evdochia. Aceste legături se întăresc şi mai mult prin căsătoria fiicei lui Ştefan cel Mare şi a Evdochiei, Elena, cu fiul şi moştenitorul lui Ivan al III-lea, Ivan cel Tânăr (ian. 1483).

Noua şi strânsa legătură de familie care unea pe domnul Moldovei cu marele cneaz al Moscovei a fost dublată, probabil încă de la început, de o alianţă politică. Dacă actele păstrate, privind legăturile lui Ştefan cu Ivan al III-lea, sunt puţine până la 1490, de atunci ele devin numeroase şi arată locul însemnat pe care-l căpătase această alianţă în politica externă a ambelor state.

Ea se încadra, de altminteri, într-un sistem mai larg de relaţii politice, care căuta să asigure stăvilirea tendinţelor de expansiune ale feudalităţii polone şi să permită cneazului Moscovei anexarea vastelor ţinuturi ruseşti aflate sub stăpânirea Iagellonilor, iar Moldovei păstrarea independenţei sale de stat. În cadrul acestui front antiiagellonic se situează şi raporturile prieteneşti care se stabilesc, prin intermediul lui Ivan al III-lea, între domnul Moldovei şi hanul tătarilor din Crimeea, Mengli-Ghirei, raporturi favorizate şi de încheierea păcii dintre Ştefan şi turci.

Legăturile atât de strânse dintre Ştefan şi regele Matei din ultimii ani de viaţă ai celui din urmă se desfăşuraseră într-o vreme când un tratat de alianţă îl lega pe acesta şi de Ivan al III-lea. La fel, în 1490, politica de sprijinire a lui Maximilian la tronul Ungariei era împărtăşită atât de Ivan al III-lea, cât şi de Ştefan. Nu mult după aceea, aveau loc tratative pentru încheierea înţelegerii dintre domnul Moldovei şi Mengli-Ghirei, care era înfăptuită în vara anului 1492.

În toamnă, hanul scria marelui cneaz: „de la cuscrul tău, Ştefan voievod, au venit soli pentru pricina care te priveşte şi ne-am înţeles bine şi temeinic”. Alianţa era făţiş îndreptată împotriva regelui Poloniei. În jurământul cerut de han, se prevedea de asemenea ca Ştefan „să fie una cu el împotriva copiilor lui Ahmat”, adică a Hoardei Mari de la Volga, ceea ce arată importanţa poziţiei politice dobândite de Ştefan.

Legătura dintre atacurile moldoveneşti asupra Pocuţiei şi politica apuseană a lui Ivan al III-lea a fost amintită mai înainte. Unul dintre aceste atacuri, pregătit în toamna anului 1492, e posibil să nu mai fi avut loc, dacă ţinem seama de evoluţia raporturilor dintre Moscova şi Lituania, după alegerea care avusese loc în vară - în urma morţii regelui Cazimir - a lui Alexandru Iagello ca mare cneaz al Lituaniei. Redobândirea autonomiei statului lituanian şi împărţirea forţelor iagellonice au făcut ca conflictul ruso-lituanian să rămână în formele unui război de graniţă, dus paralel cu negocieri de pace şi de căsătorie între marele cneaz Alexandru şi fiica lui Ivan al III-lea, Elena.

La sfârşitul anului 1492, Alexandru însuşi trimise soli la Ştefan, anun-ţându-i urcarea sa în scaunul Lituaniei. Solia de răspuns a lui Ştefan, ajunsă în februarie 1493 la Vilna, deplângea moartea „prietenului său Cazimir” şi cerea noului mare cneaz „să-şi întoarcă faţa spre păgânătate”, împreună cu fraţii săi, căci „din toate părţile păgânătatea tătărască şi turcească se întăreşte mereu împotriva creştinătăţii”, ceea ce arată că Ştefan - deşi aflat în pace cu turcii şi cu tătarii - păstra ca preocupare dominantă a politicii sale externe ideea reluării luptei antiotomane.

Alianţa dintre Moldova şi Moscova rămâne strânsă până la sfârşitul veacului. Căsătoria lui Alexandru cu fiica lui Ivan al III-lea, care a avut loc la începutul anului 1495, aducea, pe de altă parte, un temei în plus apropierii dintre Moldova şi Lituania. Dar aceste legături, sprijinite de Ivan al III-lea, nu l-au împiedicat pe Alexandru să adere la planul de înlocuire a lui Ştefan cu fratele mai mic al Iagellonilor, Sigismund, care determină campania din 1497, încheiată cu dezastrul polon din Codrul Cosminului. Cu acest prilej, Ivan al III-lea desfăşoară o intensă activitate în folosul lui Ştefan, într-o vreme când Dimitrie, fiul Elenei, nepotul comun al celor doi conducători de state, era proclamat succesor în domnie la Moscova.

În august 1497, marele cneaz cerea lui Alexandru să se conformeze tratatului de alianţă dintre ei, „căci Ştefan voievod este înrudit şi în alianţă cu noi şi noi acum îţi dăm ştire, amintindu-ţi de înţelegerea pe care am încheiat-o cu tine, ca tu, frate, să nu porneşti împotriva lui Ştefan, voievodul Moldovei, ci să fii cu el în pace, iar Ştefan voievod voieşte ca tu să fii cu el în pace şi el ţi-ar fi şi ţie aşa cum ne este şi nouă, prieten prietenilor noştri şi duşman duşmanilor”. Solii aveau de asemenea sarcina să-l justifice pe Ştefan în conflictul de graniţă ce avusese Ioc între Moldova şi posesiunile lituaniene.

La stăruinţele lui Ivan al III-lea, Alexandru răspundea cu oarecare enervare: „Speram ca fratele nostru, marele cneaz, să ne ajute mai mult pe noi, ginerele său, decât pe Ştefan, voievodul Moldovei”. E probabil că intervenţia lui Ivan al III-lea va fi cântărit în determinarea atitudinii lui Alexandru, care a pornit cu oştile spre Moldova, dar nu a luat parte activă la acţiunea desfăşurată acolo, ci s-a mulţumit să trimită doar mici ajutoare fratelui său.

Check Also

Prefacerile politice din Moldova şi Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Apariţia unei noi boierimi A doua jumătate a veacului al XVI-lea este frământată de un …

Consolidarea poziţiei internaţionale a Moldovei (1365-1400)

Statul feudal moldovean s-a consolidat şi şi-a desăvârşit organizarea în a doua jumătate a secolului …

Criza fărâmiţării feudale în Moldova (1432-1457)

Perioada cuprinsă între moartea lui Alexandru cel Bun şi urcarea pe tron a lui Ştefan …

Epilogul acţiunii eteriste în Moldova

Conducătorii trupelor eteriste din această provincie, C. Pendedeca (ce fusese trimis de Ipsilanti în luna …

Campania regelui Ioan Albert în Moldova (1497)

Pregătită din vreme, campania regelui Ioan Albert din toamna anului 1497 a reprezentat pentru Moldova …