Alexandru Colorian

Alexandru Colorian (18 martie 1896, Bucureşti - 2 octombrie 1971, Bucureşti) - poet şi editor.

Familia sa era originară din Craiova. A fost licenţiat în drept. A debutat cu versuri în „Sărbătoarea eroilor”, revistă apărută în 1913-1914 sub redacţia lui Eugeniu Sperantia, al cărei spirit se revendică de la programul „poeziei noi”, propus de Ovid Densusianu. Poate şi din acest motiv Colorian va declara că adevăratul debut are loc în 1914, în „Vieaţa nouă”, unde va colabora până în 1925. Drept mărturie a ataşamentului faţă de revistă şi de mentorul ei, poetul întocmeşte în 1939 antologia Poeţi de la „Vieaţa nouă”, publicată însă, „substanţial revăzută”, abia în 1968.

A scris la „Versuri şi proză”, publicaţie a lui I.M. Raşcu, iar între 1924 şi 1928 a fost redactor literar la cotidianul „Îndreptarea”. A mai colaborat la „Lumină nouă”, „România”, „Universul literar” etc. În volum a debutat în 1926, cu Simple fantezii pentru toamnă.

Cuvintele înscrise pe frontispiciul „Sărbătorii eroilor” sunt emblematice, cu unele nuanţe, şi pentru poezia lui Colorian: „Viaţă intensă, clocotitoare, energie, iubire de realitate şi de lumină”, după cum versul final din poemul ce dă titlul volumului Preludii în zori (1928) îi defineşte universul şi starea lirică: „Nestinsă serbare-i fiinţa-mi şi sufletul viaţa îşi cântă”. Versurile lui Colorian sunt ale unui macedonskian din a doua fază, a zborului perihelic, însă fără pandantul poeziei „sociale” din prima etapă a autorului Nopţilor, faţă de care lirismul ascensional reprezintă un liman dobândit.

La Colorian, acesta e un dat (genuin), aşa încât, lipsită de substanţa dramaticului contrast (raportarea, prin detaşare şi înălţare superbă, la infernul mundan), poezia lui e lipsită şi de fundamentul filosofic-vizionar. Poate şi de aceea vitalismul său este atenuat, ca şi exuberanţa formelor - ce rămân ale unui meridional temperat, trăind discret voluptatea luminii solare şi a succedaneelor ei -, sclipiri de calcare şi irizări de suprafeţe marine, „pulberea de azur” a nisipurilor Balcicului, într-o suită de acuarele ţinând echilibrul între graţie şi sobrietate, între evanescenţa simbolistă şi fermitatea parnasiană a liniilor.

O suită asemănătoare, mutatis mutandis, este aceea a evocării peisajului natural şi cultural italian: Veneţia, Florenţa, Napoli, Roma, Sicilia („insula soarelui”) sau aceea a resuscitării „basmului copilăriei”, cu similitudini pillatiene în reconstituirea casei bunicilor etc., dar fără fiorul subiacent al temei trecerii.

Ca şi Pillat cel din Povestea Maicii Domnului, Colorian compune un lung poem biblic, Iisus, urmărind îndeaproape Evanghelia, într-o manieră mai degrabă didactică, în care epicul şi descriptivul nu sunt depăşite prin fiorul mistic, de presupus în astfel de creaţii. Mai reuşite sunt conturările de figuri din istoria politică naţională sau din cea culturală şi literară românească şi europeană, în care autorul izbuteşte portrete autentice prin înscrierea lor în sfera unor imagini şi cuvinte-cheie ale universurilor artistice respective.

Colorian a fost unul dintre editorii cei mai avizaţi ai lui Eminescu de până la ediţiile devenite clasice (Perpessicius, Dumitru Murăraşu, Petru Creţia, Aurelia Rusu). În editarea poeziilor, el optează nu pentru criteriul cronologic, ci pentru cel al „omogenităţii” de sentiment şi de concepţie şi, pe urmele lui Ibrăileanu, pentru „unificarea «radicală»”. Ediţia de proză, cea mai cuprinzătoare de până la data apariţiei ei (1943), conţine, pe lângă antume, şi postumele deja publicate, precum şi şapte titluri inedite. În ambele ediţii, textele sunt precedate de ample şi erudite studii, putând alcătui - însumate - o carte.

Opera literară

  • Simple fantezii pentru toamnă, Bucureşti, 1926;
  • Preludii în zori, Bucureşti, 1928;
  • Poeme de război urmate de „Basmul vieţii”, Bucureşti, 1936;
  • Exil, Bucureşti, 1937;
  • Inscripţii pentru Baltic, Bucureşti, 1937;
  • Stampe italice, Bucureşti, 1939;
  • Poema eternă. Basmul copilăriei. Basmul iubirii. Basmul morţii, Bucureşti, 1941;
  • Poeme alese, Bucureşti, 1942;
  • Iisus, Bucureşti, 1943;
  • Poeme. Medalioane lirice, prefaţă de Dumitru Micu, Bucureşti, 1968.

Ediţii

  • Mihai Eminescu, Poezii, introducerea editorului, Bucureşti, 1940, Poezii postume, Bucureşti, 1940 (în colaborare cu Alexandru Iacobescu); Proză literară, Bucureşti, 1943.

Antologii

  • Poeţi de la „ Vieaţa nouă”, introducere de Dumitru Micu, Bucureşti, 1968.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …