Alexandru Cistelecan

Alexandru Cistelecan (2 decembrie 1951, Aruncuta, judeţul Cluj) - eseist, traducător şi critic literar. Este fiul Mariei (născută Baciu) şi al lui Alexandru Cistelecan, ţăran. Cistelecan urmează şcoala generală (1958-1966) în satul natal, apoi Liceul „Ady Şincai” din Cluj (1966-1970). După bacalaureat devine student al Facultăţii de Filologie, secţia română-italiană, a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj (1970-1974). Ca student, este redactor la „Echinox” (1973-1974) şi, tot aici, cronicar literar.

Profesor (1974-1975) la Cehu Silvaniei (judeţul Sălaj), instructor la Casa de Cultură din oraşul Stei (1975-1980) şi din Oradea (1980-1987), susţine cronica literară a revistei „Familia” şi rubrica „Poşta redacţiei”, în 1987 se transferă ca redactor la revista „Vatra” din Târgu Mureş, iar în 1991 ajunge redactor-şef adjunct la aceeaşi revistă. În 1993 intră în redacţia Editurii Arhipelag din acelaşi oraş, coordonând seria „Poetica”.

Lector (din 1994) la Universitatea „Transilvania” din Braşov, predă cursuri de literatură română contemporană şi la Cluj şi Alba Iulia. Obţine titlul de doctor în filologie cu teza Ion Pillat şi pillatismul (2000), la Universitatea din Cluj Napoca. Debutează cu versuri (1972) şi critică literară (1973) în revista „Echinox”. Colaborează la „Orizont”, „Amfiteatru”, „Ateneu”, „România literară”, „Tribuna”, „Steaua”, „Contrapunct”, „Calende”, „Luceafărul”, „Interval”, „Apostrof”, „Arca” (Arad), „Euphorion”, „Discobolul”, „Poesis”, „Altera”, „Neue Literatur”, „Magyarorsag es Europa” (Budapesta) şi „Literatura na swiecie” (Varşovia). Editorial, debutează cu volumul de eseuri Poezie şi livresc (1987).

A redactat articole pentru Dicţionarul scriitorilor români (coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu), precum şi numeroase prefeţe şi postfeţe la volume de versuri. A beneficiat de stagii de pregătire şi burse în Franţa (Paris, 1991) şi Italia (Roma, 1992 şi 1994).

Prin subtilitatea şi exactitatea cronicilor literare consacrate aproape exclusiv cărţilor de poezie, publicate în revistele „Echinox” şi „Familia”, Cistelecan şi-a construit o personalitate şi un stil. În Poezie şi livresc sunt selectate treizeci de foiletoane critice (de fapt, dense eseuri-portret, adevărate medalioane), alcătuind, sub titlul Barometrul livrescului, un decupaj tipologic privitor la poezia românească de azi (de la Ştefan Aug. Doinaş la Mariana Bojan).

Un Conspect şi o Aplicaţie (fină interpretare a poeziei lui Mircea Ivănescu) trasează liniile generale spre o tipologie a spiritului poetic livresc. Acţiunea criticului se înscrie într-o campanie de recunoaştere, definire şi „reabilitare” a conceptului, susţinută, printre alţii, de Adrian Marino şi Alexandru Paleologu, şi vizează descrierea şi evaluarea fenomenului În spaţiul poetic românesc.

Explicând succint această „fenomenalitate în progresie, înscrisă poate în codul genetic cultural”, Cistelecan constată că există „un tip de sensibilitate ce trăieşte din mediere, şi nu din frusteţe şi inocenţă, dintr-o cultură a senzaţiei, şi nu din senzaţia pură şi diformă”. Având ca specific un dezechilibru al funcţiilor creative, „poezia livrescă se iveşte în umbra celei clasice, reflexive şi vizionare, destructurând nucleul ei funcţional”.

După modul în care receptează „convenţionalizarea poemului” şi după reacţia la „presiunea ideologiei literare”, poeţii livreşti se grupează, în terminologia criticului, în „rentieri ai convenţiei” şi în „prizonieri ai convenţiei”. Obiectivul cărţii nu este o investigare strict teoretică a livrescului, deşi autorul caută să identifice criteriile tematice şi stilistice, de atitudine şi de viziune care îl delimitează, ci descrierea şi valorizarea varietăţilor sale în lirica românească modernă, fără să ţintească atât un tablou complet, cât unul elocvent. Analiza ipostazelor individuale atestă capacitatea criticului de a intui şi identifica, de fiecare dată, mişcarea interioară a poemului, perspectiva imaginarului, dinamica eului liric, diferenţa specifică a universurilor sensibile luate în considerare.

Tot o culegere de cronici literare este volumul Top ten (recenzii rapide) (2000), organizat însă diferit. Criticul comentează cărţi de poezie apărute într-un interval de timp limitat (1995-1999), iar în suita cronicilor, unele nume de poeţi, analizaţi cu alte prilejuri, revin în atenţia sa. Cartea concentrează o sumă de observaţii aplicate unui moment al poeziei româneşti şi unor poeţi al căror destin literar este în plină metamorfoză (Emilian Galaicu-Păun, Ion Stratan, Viorel Mureşan, Andrei Zanca, Liviu Ioan Stoiciu, Dan Damaschin, Bogdan Ghiu, Lucian Vasilescu, Dumitru Crudu, Adrian Popescu, Traian Ştef etc.).

Cronicarul literar nu şi-a schimbat dicţiunea, vădind aceeaşi expresivitate subtilă şi penetrantă. Analizele sale, succinte, „rapide”, includ portrete, situări, ierahizări pertinente, dobândind o densitate puţin obişnuită în exerciţiul criticii de întâmpinare. În amplul eseu Celălalt Pillat (2000), Cistelecan examinează, cu metodă, „imaginarul apei la un «poet al pământului»”. Recitirea poeziei lui Ion Pillat, în cheie bachelardiană, propusă de critic, fără a fi intenţionat polemică, modifică substanţial percepţia curentă asupra unui creator important.

Opera literară

  • Poezie şi livresc, Bucureşti, 1987;
  • Celălalt Pillat, Bucureşti, 2000;
  • Top ten (recenzii rapide), Cluj Napoca, 2000;
  • 11 dialoguri (aproape teologice), Târgu Lăpuş, 2002;
  • Mircea Ivănescu, Braşov, 2003.

Antologii

  • Un destin istoric: Biserica Romană Unită. Ancheta revistei „Vatra”, Târgu Mureş, 1999 (în colaborare).

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …