Alexandru Calais

Alexandru Calais (16 iulie 1928, Ismail, Basarabia - 19 iulie 2000, Bucureşti) - prozator şi traducător. Fiu al Eugeniei (născută Markov) şi al lui Alexandru Gh. Calais, contabil, Calais a absolvit Facultatea de Limbi Slave la Universitatea din Bucureşti (1968). Obţinuse, în 1956, certificatul de traducător din limba rusă eliberat de Comisia specială de pe lângă Academia Română.

Între 1949 şi 1952, e redactor la revista „Licurici”, apoi tehnician-documentarist la Institutul de Studii şi Proiectări Energetice (1952-1954), reporter la „Viaţa culturală a Capitalei” (1958-1960), corector la Editura Medicală (1960-1961), casier-colector la Cooperativa Higiena (1962-1964), corespondent comercial la întreprinderea Industrialexport (1968-1969), redactor şi secretar ştiinţific la publicaţia „Romanoslavica” (1969-1974), redactor la Centrul de Documentare pentru Arhitectură şi Sistematizare (1974-1975) şi traducător la întreprinderea Electronica (1975-1976).

Debutează în 1949, în revista „Licurici”, în acelaşi an publicându-i-se şi în volum nuvela Uriaşul ştiinţelor naturii. Colaborează la revistele „Viaţa culturală a Capitalei”, „Luceafărul”, „Romanoslavica”, „Literatorul”, „Caiete critice”. Obţine Premiul Uniunii Scriitorilor în 1979, pentru traducerea culegerii de povestiri Un şofer de elită de Vasili Şukşin. După 1990, a ţinut conferinţe la Radio, în special despre diaspora rusă. A transpus în limba rusă Creanga de aur de Mihail Sadoveanu (1981).

Contactul direct cu marea literatură rusă (din care a tradus masiv şi cu rezultate remarcabile) a făcut să crească ambiţiile, ca şi densitatea prozei lui Calais. La 40 de ani de la debutul editorial, el revine cu un roman modern ca scriitură, Corabia nevăzută (1990). Planurile se amestecă, se întretaie sau se distanţează, locul desfăşurării acţiunii se schimbă derutant, dar, treptat, din fragmentele disparate se încheagă un minibildungs-roman, o secvenţă parcursă lent dintr-un roman al formării. Protagonistul, Ion Borcea, om „de la Dunăre”, trece, la cei 18 ani ai săi, prin experienţe întinse pe toată gama trăirilor (de la cea erotică la cea, traumatică, a morţii tatălui), păstrându-şi însă o notă de idealism care îl face vulnerabil - mai ales la începutul anilor ’50, când e plasată acţiunea cărţii.

Romanul câştigă însă mai puţin din acest idealism infuzat unor pagini („corabia nevăzută” este chiar idealul, reperul eroului) şi devine semnificativ mai mult prin descripţia atentă a zonei de contact între diversele etnii şi obiceiurile lor, pe care o reprezintă un oraş-port. În general, scenele în care oamenii se întâlnesc şi îşi confruntă adevărurile proprii (fără a se înfrunta în mod obligatoriu) sunt vii, pline de culoare şi se păstrează bine în memoria cititorului.

Opera literară

  • Uriaşul ştiinţelor naturii, Bucureşti, 1949;
  • Corabia nevăzută, Bucureşti, 1990.

Traduceri

  • Nina Ghernet, Musca albă, Bucureşti, 1949; Cărarea vitejilor, Bucureşti, 1951 (în colaborare cu Horia Oprescu); La malul apei, Bucureşti, 1958 (în colaborare);
  • Anatoli Kuzneţov, Legenda continuă, Bucureşti, 1968;
  • Mihail Bulgakov, Garda albă, Bucureşti, 1969; Însemnări pe manşete, în Diavoliada, Bucureşti, 1998;
  • Andrei Belîi, Petersburg, Bucureşti, 1970;
  • Iuri Tînianov, Moartea ambasadorului, Bucureşti, 1972;
  • Konstantin Vorobiov, A venit uriaşul, Bucureşti, 1974;
  • Arkadi şi Gheorghi Weiner, În vizită la Minotaur, Bucureşti, 1976;
  • Kalevipoeg. Epopee populară estonă, Bucureşti, 1978;
  • Vasili Şukşin, Un şofer de elită, Bucureşti, 1979; Călina roşie, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1995;
  • Aleksei Pisemski, La cumpăna veacului, I-II, Bucureşti, 1980 (în colaborare cu I. Lecca);
  • Mihail Sadoveanu, Creanga de aur - Zolotaja vetv’, ediţie bilingvă, prefaţă de Pompiliu Marcea, Bucureşti, 1981;
  • Al. Kron, Insomnie, Bucureşti, 1982;
  • Viktoria Tokareva, Avem nevoie de comunicare, Bucureşti, 1985;
  • Gheorghi Semionov, Palatele iubirii, Bucureşti, 1988;
  • Radij Pogodin, Uşa, Bucureşti, 1990;
  • F.M. Dostoievski - A.G. Dostoievskaia, Corespondenţă (1866-1874), I, ediţie îngrijită de Valeriu Cristea, Bucureşti, 1998.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …