Alexandru C. Cuza

Alexandru C. Cuza (8 noiembrie 1857, Iaşi - 4 noiembrie 1947, Iaşi) - poet şi publicist. Este fiul Smarandei (născută Coroi) şi al lui Constantin Cuza, magistrat, văr cu întâiul domnitor al Principatelor Unite. Urmează ciclul secundar la Dresda şi la Paris, unde îşi ia bacalaureatul în 1881. S-ar fi înscris apoi la Universitatea ieşeană, dar ar fi părăsit-o, se pare, în urma scandalului stârnit de colaborarea sa la „Contemporanul”.

A făcut studii superioare în economie şi drept, încheiate cu doctorate susţinute în 1885 şi 1886 la Paris, Berlin şi Bruxelles, între timp nu încetase să dea la iveală în „Contemporanul” poezii şi epigrame, ce vor fi adunate în placheta Versuri (1887). Întors în ţară, Cuza se apropie de Junimea, în a cărei revistă, „Convorbiri literare”, semnează până în 1896. Colaborează apoi la „Era nouă” şi „Arhiva”.

Broşura Generaţia de la 48 şi era nouă (1889) prefigurează o nouă orientare a lui Cuza, care în 1895 înfiinţează la Bucureşti, cu Nicolae Iorga şi judeţul de Biez, Alianţa Antisemită Universală. Preocuparea se vădeşte atât în tratatul Despre poporaţie (1899), pe baza căruia e numit profesor la Universitatea din Iaşi, numire mult contestată, autorul fiind acuzat de plagiat, cât şi în studiul Naţionalitatea în artă, publicat în „Făt-Frumos”, apoi, în 1908, în volum. La Vălenii de Munte, în 1909, tipărea placheta Poezii, epigrame şi cugetări în proză, retipărită, cu puţine adăugiri, în 1939. În 1914, editează volumul Opere complecte de Mihai Eminescu, cu un amplu studiu introductiv.

În 1910, întemeiază, cu Nicolae Iorga, Partidul Naţional Democrat, care nu dăinuie. După război, preocupările literare sunt abandonate aproape cu totul. Deputat şi senator, Cuza în­fiinţează în 1923 Liga Apărării Naţional-Creştine, de extremă dreaptă, având ca organ de presă „Apărarea naţională”. În această formaţiune îşi are originea mişcarea legionară, faţă de care totuşi bătrânul politician se va menţine la distanţă, preferând să se apropie de Octavian Goga.

Formaţiunile lor politice fuzionează în 1936 în Partidul Naţional Creştin, chemat să guverneze câteva luni în 1938. Membru corespondent al Academiei Române din 1901, devine membru plin în 1936. În timpul dictaturilor legionară şi antonesciană nu mai joacă un rol activ, deşi i se recunoaşte meritul de promotor al naţionalismului. Vârsta înaintată a făcut ca după al doilea război mondial să nu fie adus în faţa justiţiei.

Cuza este fără îndoială printre cei dintâi epigoni eminescieni, în multe dintre „romanţele” sale sună inconfundabilele acor­duri ale maestrului. La fel, „monologurile” (Monologul unui calic, Monologul unui vagabond) şi Satiră relevă ceva din sarcasmul „scrisorilor” eminesciene, iar ciclul Cogitanda des­cinde direct din Glossă. Ucenicia la „Contemporanul” nu a rămas nici ea fără urmări. Declaraţia atee şi resentimentul proletar sunt frapante în unele poezii.

Totuşi, ca structură sufletească, Cuza e mai înrudit cu Vasile Alecsandri şi în multe dintre poeziile sale se regăsesc idilismul, voioşia, expansivitatea fără profunzime a autorului Steluţei. Cuza dă şi el câteva pasteluri, idile şi şăgalnice madrigale. Dar „revoluţionarul” socialist metamorfozat în reacţionar naţionalist este în fapt un umorist înnăscut. Epigramele sale, îndeosebi cele 67 închinate lui... Damaschin, sunt savuroase, pe măsura celor care, mai târziu, vor fi iscălite de George Topârceanu şi Al. O. Teodoreanu.

Opera literară

  • Versuri, Iaşi, 1887;
  • Generaţia de la 48 şi era nouă, Iaşi, 1889;
  • Despre poporaţie, Iaşi, 1899;
  • Naţionalitatea în artă, Bucureşti, 1908; ediţia II, Bucureşti, 1915;
  • Poezii, epigrame şi cugetări în proză, Vălenii de Munte, 1909; ediţia III, Bucureşti, 1939.

Ediţii

  • Mihai Eminescu, Opere complecte, introducerea editorului, Iaşi, 1914.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …