Alexandru Andriescu

Alexandru Andriescu (12 ianuarie 1926, Gâşteşti, judeţul Iaşi) - stilistician, critic şi istoric literar. Este fiul lui Vasile Andriescu şi al Mariei Andriescu (născută Samson), învăţători. A absolvit Liceul „Ştefan cel Mare” din Suceava (1947) şi Facultatea de Filologie a Universităţii din Iaşi (1951). Funcţionează ca profesor la aceeaşi facultate, al cărei decan a şi fost între anii 1985 şi 1990, deţinând, concomitent, funcţia de director al Centrului de Lingvistică, Istorie Literară şi Folclor din Iaşi. Un timp a funcţionat ca lector al Universităţii din Dijon (1968-1971).

A colaborat la „Cronica” (din a cărei redacţie a făcut parte între 1966 şi 1988), „Revista de istorie şi teorie literară”, „Jahrbuch fur ostiche Latinităt”, „Convorbiri literare”, „Limba română”, „Luceafărul”, „Manuscriptum”, „România literară” „Timpul” (membru în colegiul de redacţie) etc. A debutat în 1950 în „laşul nou” cu o recenzie şi în revista „Cum vorbim” cu un articol de filologie.

Pe lângă numeroase ediţii de opere, studii introductive sau postfeţe, Andriescu a publicat cinci volume de studii ce vizează probleme de filologie, stilistică, stil şi istorie literară, rodul unei cercetări minuţioase şi de durată ce s-a soldat, nu o dată, mai întâi cu articole în presa de specialitate. Acesta este motivul pentru care câteva dintre articolele sale pe teme stilistice au fost incluse în bibliografia franceză Essai de bibliographie critique de stylistique francaise et romane (1955-1960), alcătuită, în 1961, de Helmut Hatzfeld şi Yves le Hir.

Volumul Disocieri (1973, Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor) cuprinde trei secţiuni, scrise cu limpezime şi sobrietate, trăsături de altfel apreciate de Andriescu la T. Vianu, în capitolul intitulat Pudoarea confesiunii. Studiile cuprinse în secţiunea de poezie (despre autori consacraţi, precum Ion Barbu, Ion Vinea, Nicolae Labiş, dar şi tineri poeţi, precum Adrian Păunescu, Nina Cassian, Horia Zilieru, Nicolae Ţaţomir) se concentrează pe urmărirea fenomenului de modificare a limbajului poetic de la o generaţie la alta; cele cuprinse în secţiunea de proză (despre Gib I. Mihăescu, Ion Vinea, Eugen Barbu, Marin Preda, Mihail Sadoveanu, Corneliu Ştefanache etc.) urmăresc la rândul lor tot o evoluţie, de data aceasta a personajului, care suferă numeroase prefaceri de la Istoria ieroglifică încoace, devenind „mai complex şi mai uman”. Comentariul pe text este însă domeniul în care excelează autorul. Abilitat deopotrivă în critică şi stilistică, pentru Andriescu obiectivitatea, exactitatea şi moderaţia reprezintă principiile fundamentale ale elaborării unui studiu de specialitate.

Relief contemporan (1974) nu diferă mult ca structură şi intenţii şi chiar ca autori comentaţi faţă de cel precedent, reluând, cu rigoare şi fineţe, demersul lecturii în grilă modernă nu numai a autorilor contemporani, ci şi a celor clasici şi „clasaţi” deja de istoriile literare. În ciuda aspectului aparent fragmentar al acestor volume, la care se adaugă şi următoarele - chiar dacă mai specializate în domeniul stilului şi al limbajului -, însumate, ele aspiră să devină o succintă istorie a limbii române literare, care să concilieze studiul filologic cu istoria şi critica literară.

Studiile cele mai substanţiale rămân cele consacrate romanelor lui Gib I. Mihăescu, în care Andriescu practică „o critică de interpretare, constructivă, nespectaculoasă, ce se impune prin rigoare şi echilibru, limpezime şi receptivitate” (Gabriel Dimisianu), dovedind o admiraţie reţinută, ce va conduce la editarea, în cinci volume, a operei complete a acestui autor (1976-1995).

Andriescu este de asemenea coeditor al lucrării Monumenta Linguae Dacoromanorum. Biblia 1688 (volumul Geneza, apărut în 1988, a fost distins cu premiul „Bogdan Petriceicu Hasdeu” al Academiei Române). În studiul introductiv al ediţiei, Andriescu, aducând date biografice noi, reconsideră rolul lui Nicolae Milescu Spătarul în cultura română, socotindu-l cel dintâi traducător al textului integral al Vechiului Testament.

Într-un alt studiu introductiv, la ediţia Dosoftei, Opere (1978), Andriescu reconsideră locul unei alte figuri proeminente a culturii române vechi, aceea a mitropolitului Dosoftei, subliniind valoarea poetică a psalmilor versificaţi de acesta. Cele două texte, aduse la zi, au fost republicate în volumul Studii de filologie şi istorie literară (1997), în care, ca şi altundeva, autorul demonstrează că „cele trei puncte de vedere, filologic, istoric şi critic, nu se exclud în abordarea literaturii vechi, ci se întregesc reciproc”.

Opera literară

  • Disocieri, Iaşi, 1973;
  • Relief contemporan, Iaşi, 1974;
  • Stil şi limbaj, Iaşi, 1977;
  • Limba presei româneşti în secolul al XIX-lea, Iaşi, 1979;
  • Limba română literară în texte fundamentale din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, Iaşi, 1987;
  • Studii de filologie şi istorie literară, Iaşi, 1997;
  • Psalmii în literatura română, în Monumenta Linguae Dacoromanorum. Biblia 1688, pars XI, Liber Psalmorum, Iaşi.

Ediţii

  • Gheorghe Ivănescu, Studii de istoria limbii române literare, Iaşi, 1989;
  • Gib I. Mihăescu, Opere, I-V, introducerea editorului, Bucureşti, 1976-1995;
  • Monumenta Linguae Dacoromanorum. Biblia 1688, I-II, Iaşi, 1988-1991, IV-V, Iaşi, 1994-1997, XI, Iaşi, 2003 (în colaborare).

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …