Am ajuns pe-nserate, de Ion Agârbiceanu (comentariu literar, rezumat literar)

Am ajuns pe-nserate, de Ion Agârbiceanu, este o povestire a cărei primă ediţie a fost publicată în „Gând românesc”, nr. 4 din aprilie 1937.

A apărut pentru prima oară în volum în Amintirile în 1940.

Ion Agârbiceanu

Fragment

După drumul acela de la Crăciun, veneam mai des în satul natal.

Şi, cu cât îmbătrâneam, îmi prelungeam tot mai mult şederile aici. Eram pensionar, şi lumea nu mai avea lipsă de mine.

Odată se însera când am ajuns acasă. Uliţele erau pline de vitele albe ce se întorceau, în pâlcuri, de la păşune, cu copiii cari le-au grijit, în urma lor. Din când în când mugeau, grăbindu-se, vacile cu ugerile ţapene, care aveau viţei mici acasă. Mugetele lor treceau peste sat ca nişte glasuri sparte de trompete de aramă. De prin curţi, ici şi colo, răspundeau, scurt şi fraged, viţeluşii de prin ţarcuri. Uneori se repezea o vacă, un bou, dintr-un pâlc într-altul, şi-l risipeau. Copiii alergau, cu măciucile cât ei de mari, să refacă grupurile. Ei strigau tare şi ameninţau. Luau înfăţişare gravă, ca în faţa unei primejdii.

Cu traistele goale învărgate după cap, cei mai mulţi aveau flori proaspete, care râdeau roşii, albe, galbene, în pălăriuţele ciufulite. Cu obrajii arşi de soare şi de vânturi, cu ochii negri neastâmpăraţi, vorbeau cu toţii şi se lăudau pe unde şi-au săturat vitele. Erau bucuroşi de isprava făcută şi de întoarcerea acasă.

Lipăiau pe drumul pielos - abia se zvântase după ploaie -, cu picioarele desculţe, îmbrăcate în piele sură şi aspră, pline de tina de azi şi de urme de tină mai veche. De când s-a desprimăvărat, n-au mai pus opincile decât dumineca. Se părea că-s de împrumut picioruşele acelea, cu înfăţişare de bătrâneţe.

Uliţele satului răsunau de larmă ciripitoare. De la o vreme, începură a grăbi pâlcurile de vite, să ajungă acasă înainte de a intra în sat cirezile cele mari, să nu se întâlnească cu ele. Se temeau şi de amestecarea vitelor, dar mai ales de taurii cei mari, cu grumazii vineţi, cu bărbiile revărsate, cu coarne ascuţite suliţe. Erau şi împungaci între ei.

Căruţa, care mă ducea de la staţie, înainta încet printre pâlcurile de vite. Copiii se uitau miraţi la mine, şi abia după ce treceam, strigau tare:

- Bună seara, domnule!

- Să fiţi sănătoşi!

O vreme, îi auzeam cum şoptesc în urma mea. Ici şi colo, portiţele se deschideau înaintea vitelor oprite în faţa lor. Câte un copil se desprindea din grup, strigând:

- Mă, dimineaţă plecăm iar deodată?!

- Bine, bine!

Cerul era înalt, senin. De ici şi colo, se ridicau fuioare de fum albăstriu şi se topea repede în înălţimi.

Casa părintească era pe la mijlocul satului, pe o hudiţă, ce se înfunda în grădinile ce răspundeau dintr-altă uliţă. Cu ochii la înserarea din sat, mă furară gândurile, mă cufundai în amintirile copilăriei, când veneam şi eu, serile, cu alţi copii, aducând vitele de la păşune.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …