Ainu

Ainu este o populaţie din nordul Extremului Orient, care trăieşte în special în insula Hokkaido din Japonia; acolo s-au adunat grupurile de ainu împinse treptat din partea centrală a insulei Honshu, unde trăiau odinioară, grupurile care au ajuns până în sudul peninsulei Kamceatka şi cele care au fost nevoite să părăsească insulele Kurile şi Sahalinul (24.000 de locuitori din Hokkaido s-au declarat ainu în 1993 şi încă aproape 100.000 ar putea fi socotiţi ca făcând parte din această populaţie).

Cu toate că numeroşi antropologi au fost interesaţi de această problemă încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, originea populaţiei ainu a rămas incertă. Prin caracteristicile morfologice care îi deosebesc clar de japonezi - ochi rotunzi, piele albă, pilozitate foarte abundentă - pot fi consideraţi descendenţi ai unor grupuri caucaziene răspândite în trecut în nordul Asiei. Analiza grupelor de sânge a determinat corelarea lor cu primii mongoloizi, iar după unele ipoteze ar exista o legătură între ei şi populaţiile mezolitice caracterizate prin cultura Jomon.

Alungaţi din Honshu, ainu au fost împinşi în Hokkaido, unde au rămas sub dominaţie japoneză începând din secolul al XV-lea, deşi au întreprins revolte ample (ca în 1669 şi 1789). Au ajuns să fie complet dependenţi din punct de vedere material, puşi în situaţia de a deveni furnizori de diverse rarităţi. Ofereau pici de focă sau de vidră şi pene de vultur, foarte apreciate, primind în schimb sake, tutun, chimonouri, obiecte lăcuite şi săbii japoneze.

Modul de trai tradiţional al acestor vânători, culegători şi pescari şi capacitatea lor de adaptare la condiţii vitrege sunt considerate astăzi, atât de japonezi cât şi de observatorii străini, modele de integrare în mediul înconjurător. Un aspect caracteristic al acestui mod de viaţă îl constituie respectul faţă de lumea animală, care se manifestă în mod deosebit în cazul ursului, privit ca o divinitate care este dornică să-i ajute pe oameni punându-le la dispoziţie carnea sa.

Această divinitate este sărbătorită în mod regulat prin ritualul numit lomante, care durează câteva zile, mărturie a respectului faţă de ursul ucis. Divinităţile îi vizitează pe oameni luând înfăţişarea unor animale, dar se exprimă şi prin intermediul femeilor-şaman. Spiritul morţilor inspiră o teamă deosebită şi este tratat cu cea mai mare compasiune.

Cultura originală şi impresionantă a populaţiilor ainu a făcut obiectul multor studii. Se remarcă îndeosebi cele publicate de Batchelor, Hattori, Kindaichi, Kreiner, Leroi-Gourhan, Onuki-Tierney, Pilsudski şi Watanabe.

Limba lor face parte din grupul limbilor proto-altaice. ca şi japoneza şi coreeana. Fiind o limbă fără scriere, a dispărut practic o dată cu instituirea învăţământului obligatoriu, dar mai înainte asupra ei s-au realizat, la timp, studii lingvistice serioase, urmărindu-se, în acelaşi timp, cu deosebit interes, tradiţia orală, poemele epice şi povestirile ancestrale transmise prin intermediul unor povestitori talentaţi.

Ca urmare a politicii de asimilare dusă de guvernul japonez, ainu au fost complet sedentarizaţi şi şcolarizaţi; treptat au început să se ocupe doar de agricultură şi turism şi au suferit o aculturaţie ireversibilă.

Aservire

Ainu, numiţi „indigeni” în textele oficiale, au avut până nu demult un statut juridic inferior şi au fost supuşi unei discriminări notorii. În 1899 soarta lor a fost hotărâtă prin „legea de protecţie a vechilor aborigeni din Hokkaido” adoptată de guvernul de la Meiji. Legea respectivă mai este şi acum parţial în vigoare, deşi de la sfârşitul anilor 1980 s-a conturat o mişcare care vizează modificarea ei.

De-abia în 1994 un ainu a reuşit să se afirme în viaţa politică japoneză. Scriitorul Shigeru Kayano a fost numit senator. În lucrările sale, el s-a străduit să scoată Ia iveală - transpunându-le în limba japoneză - povestirile transmise pe cale orală din generaţie în generaţie, pentru a asigura conservarea lor. Intrarea lui în senat a contribuit la o mai bună cunoaştere a producţiei literare ainu şi prin aceasta la descoperirea multor aspecte ale unei culturi care rămăsese aproape complet necunoscută publicului japonez.

Conştiinţa de sine

În anii 1930 au apărut primele opere literare scrise de ainu (în limba japoneză), reprezentate în special prin poeme-tanka; autorii (Hokuto Iboshi, Yaeko Batchelor, Takeichi Moritake) exprimă mânia, amărăciunea şi jalea determinate de practicile de asimilare. După 1945 apar „Cotidianul ainu” (Ainu Shimbun, 1946) şi revista „Lumina nordului” (Kita no hikari, 1948). În 1946 s-a înfiinţat Asociaţia populaţiei ainu din Hokkaido, care în 1961 şi-a luat numele de Asociaţia Utari din Hokkaitlo. Această asociaţie editează în mod regulat o revistă, începând din 1963.

În anii 1970 au apărut mai multe iniţiative ale unor ainu hotărâţi să acţioneze împotriva politicii de asimilare şi dornici să preia studiile de folclor şi antropologie care până atunci fuseseră realizate doar de japonezi sau de occidentali. În 1973 s-a creat Societatea de etnografie ainu (Yaiyukara) şi în acelaşi timp a început să fie difuzată publicaţia lunară Anutari-Ainu, care are ca obiectiv denunţarea segregaţiei, publicarea de informaţii cu privire la mişcările şi asociaţiile ainu şi cunoaşterea altor minorităţi de pe glob.

Tot în această perioadă au apărut, în sfârşit - tot în japoneză - romane ale unor scriitori ainu care redau viaţa lor socială. Astfel Samio Hotozawa publică o critică socială (Sufletul tinerilor ainu, Wakaki Ainu no tamashii) la un an după apariţia romanului său Să mori în sat (Kolan ni shisu, 1972). Putem menţiona în acest sens şi autori ca Yuji Kawakami, Tasuke Yamamoto, Yoshizo Nukishio, Minako Tokuza. Pe aceeaşi linie se înscrie şi Shigeru Kayano cu scrierile Culegere de povestiri wepekele, Calul de foc, Vechi întâmplări şi kamui-yukara.

Denumire: aino.

Check Also

Yoruba ekiti şi ondo

Yoruba ekiti şi ondo trăiesc în Ogun State, ţinut de câmpii acoperite cu păduri umede …

Yoruba din Oyo

Yoruba din Oyo constituie trunchiul central al ansamblului yoruba; locuiesc în Oyo State, regiune de …

Yombe

Yombe este o populaţie din Congo (din regiunea Ncesse şi din jur de Chinipeze, Kakamocka …

Yineru

Yineru este o componentă nord-estică a ansamblului ashaninca (circa 3.000 de recenzaţi, la care se …

Yi

Yii sunt o populaţie din sud-vestul Chinei (sudul Sichuanului, Yunnanul în întregime, nord-vestul provinciei Guizhu) …