Ada D. Cruceanu

Ada D. Cruceanu (4 mai 1950, Sibiu) - traducătoare şi critic literar. Este fiica Letiţiei (născută Rău), educatoare, şi a lui Horaţiu Cruceanu, inginer.

Face liceul la Sibiu (1965-1969) şi este licenţiată a Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti în 1973. A fost, succesiv, profesoară, bibliotecară, referent literar la Centrul Judeţean Caraş Severin al Creaţiei Populare, consilier teritorial la Inspectoratul pentru Cultură al judeţului Caraş Severin, editor.

A colaborat la revistele „Orizont”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „România literară”, „Familia”, „Tribuna”, „Steaua”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Viaţa românească” etc. Este distinsă cu Premiul Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (1992).

A debutat publicistic în „Cibinium” (1967) şi editorial cu volumul Contribuţii la presa românească din Banat (1979, în cola­borare cu Gheorghe Jurma). Radu Stanca - dramaturgul (1992) este primul studiu dedicat în exclusivitate omului de teatru complet care a aspirat a fi acest reprezentant de marcă al Cercului Literar de la Sibiu - dramaturg, regizor, publicist şi cercetător dedicat artei scenice.

Valorificând sugestii ale teoriilor despre limbajul poetic caracteristice pentru şcolile formaliste europene din ultima jumătate de secol, Cruceanu încearcă o apropiere de arta dramaturgului printr-un demers analitic meticulos, care ia în considerare primatul textului, înţeles ca loc geometric al tuturor semnelor ce funcţionează, la modul virtual, sub specia poeticului şi a poeticităţii limbajului dramatic.

O perspectivă teoretică modernă ordonează Porunca Fiului (1997), studiu al scrierilor lui Sorin Titel, raportate mai puţin la contextul prozei unei generaţii, cât percepute sub incidenţa barocului, concept cu conotaţii, pentru Cruceanu, în zonele ontologicului, antropologiei, psihologiei, esteticii literare şi lingvisticii.

Din această perspectivă pluridisciplinară, operele analizate pun în criză deopotrivă personajul (scriitura) şi psihologia creatorului modern: un text şi o lume care îşi regizează şi îşi trăiesc dramatic sciziunea, fisura. A tradus în limba engleză poeţi români contemporani şi a transpus în româneşte din poezia engleză şi americană.

Opera literară

  • Contribuţii la presa românească din Banat (în colaborare cu Gheorghe Jurma), Reşiţa, 1979;
  • Radu Stanca - dramaturgul, Timişoara, 1992;
  • Porunca Fiului. Eseu asupra prozei lui Sorin Titel, Timişoara, 1997;
  • Capete de pod sau Despre feţele barocului, 2001.

Traduceri

  • Gheorghe Costea, Această iarbă a tainei, postfaţă de Gheorghe Azap, Timişoara, 1994;
  • Casa Faunului - The Faun’s House - La Maison du faune - Haus des Faunus. 40 de poeţi contemporani, ediţie îngrijită de Lucian Alexiu, Timişoara, 1995 (în colaborare);
  • Octavian Doclin, Climă temperat continentală - Temperate Continental Climate, postfaţă Lucian Alexiu, Timişoara, 1995.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …