Acţiunile revoluţionare de la 28-29 martie / 9-10 aprilie 1848 în Moldova şi reprimarea lor

În conformitate cu cele hotărâte înainte de redactarea petiţiei, orice manifestări şi întruniri trebuiau să înceteze. Aceasta fusese condiţia boierilor liberali moderaţi participanţi la mişcare şi a opoziţiei conservatoare. Dar din acest moment s-a ajuns la o ruptură între cele două grupări. Nefiind de acord cu poziţia moderaţilor, care se temeau de mase, unele elemente înaintate din rândurile grupării liberal-democrate au făcut copii după „petiţia-proclamaţiune” şi le-au răspândit în Iaşi şi în ţinuturi, cu scopul de a atrage masele de partea mişcării. Ele au părăsit casa lui C. Sturdza şi s-au întrunit în casa lui Alexandru Mavrocordat, la Copou.

În zilele de 28 şi 29 martie / 9 şi 10 aprilie, strada unde se aflau casele lui C. Sturdza şi A. Mavrocordat a fost înţesată de multă lume: burghezi, funcţionari, meseriaşi, lucrători şi boieri liberali. Un rol important în atragerea la mişcare a meseriaşilor şi lucrătorilor l-a avut Zaharia Moldovanu. Începuseră să se strângă arme şi o parte din miliţie fusese câştigată pentru mişcare.

După sosirea răspunsului negativ la petiţia-proclamaţiune, din partea domnitorului, acestei mulţimi adunate în curtea casei Mavrocordat şi în stradă i-au vorbit, îndemnând-o la luptă, Vasile Ghica, Al. I. Cuza şi C. Racliş. S-a cerut înarmarea tuturor pentru ca a doua zi, la 30 martie / 11 aprilie, să meargă cu toţii, în frunte cu mitropolitul, „asupra baionetelor tiranului”, pentru a „se deschide un viitor naţiei noastre”. Era un îndemn hotărât la lupta revoluţionară. Nu a mai fost însă timp pentru a se organiza lupta împotriva teroarei dezlănţuite de Mihail Sturdza. După ce s-a terminat adunarea de la Copou, odată cu venirea nopţii a început şi acţiunea de reprimare a mişcării, sub conducerea celor doi fii ai domnitorului, Dimitrie şi Grigore Sturdza.

Acţiunea de înăbuşire a mişcării s-a produs după ce domnitorul se convinsese că nu era vorba numai de „o opoziţie gălăgioasă şi pe hârtie”, căci această opoziţie care ataca guvernul, „deşi pornise greşit acţiunea ei, totuşi dacă ea va fi lăsată să activeze mai departe ea va răsturna guvernul existent în câteva zile”, deoarece toată lumea „era atinsă de căldura revoluţiei”. S-au făcut peste 300 de arestări, unii au fost surghiuniţi pe la moşii sau mănăstiri, iar 13 dintre fruntaşii mişcării au fost porniţi spre Galaţi, de unde urmau să fie trimişi în exil în Turcia. În ţară s-a introdus cea mai severă cenzură. „Albina românească”, subvenţionată de cârmuire, condamna mişcarea revoluţionară.

La graniţă s-a organizat un riguros control pentru a fi oprită intrarea publicaţiilor cu conţinut revoluţionar şi a tinerilor ce se aflau la studii în Franţa şi reveneau în ţară pentru a participa la lupta revoluţionară, în drumul de la Galaţi la Brăila, şase dintre exilaţi au reuşit să scape de sub pază şi cu paşapoarte austriace au ajuns în Transilvania, de unde se vor îndrepta apoi spre Bucovina.

Această provincie, locuită în jumătatea de sud de către români, fusese cuprinsă şi ea de transformările revoluţionare, ca şi restul Imperiului habsburgic, şi se bucura de un regim relativ liberal, aşa încât exilaţii moldoveni s-au putut concentra aici în iunie şi iulie 1848 pentru a reorganiza propria lor luptă revoluţionară, fiind sprijiniţi şi de românii bucovineni.

Check Also

Tributul şi alte poveri ale Moldovei şi Ţării Româneşti

Cu ce scop era pus în scaun un domn român, el ştia cât se poate …

Prefacerile politice din Moldova şi Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Apariţia unei noi boierimi A doua jumătate a veacului al XVI-lea este frământată de un …

Consolidarea poziţiei internaţionale a Moldovei (1365-1400)

Statul feudal moldovean s-a consolidat şi şi-a desăvârşit organizarea în a doua jumătate a secolului …

Însemnătatea şi urmările Revoluţiei din 1848 din Transilvania

Înfrângerea revoluţiei a însemnat reinstaurarea brutală a absolutismului, prigonirea maselor doritoare de libertate socială şi …

Cauzele interne şi externe ale înfrângerii Revoluţiei din 1848 în Ţara Românească

Înfrângerea revoluţiei a fost determinată de faptul că în ţară capitalismul era slab dezvoltat şi …