Abraham Clain

Abraham Clain (16 noiembrie 1907, Moineşti, judeţul Bacău) - poet şi traducător.

După ce a absolvit şcoala elementară la Moineşti şi Liceul „Ferdinand” din Bacău, a urmat, între 1929 şi 1936, Facultatea de Medicină din Bucureşti. Debutează cu versuri în „Hasmonaea”, continuând să publice cimilituri, snoave, poezii în revista „Renaşterea naţională” până în anii celui de-al doilea război mondial. Stabilit în 1948 la Haifa, în Israel, scriitorul devine o figură pitorească în literatura locală de limbă română. Va fi distins cu Premiul Sion.

Cele două volume ale sale, Cântarea Cântărilor (1978) şi Croitorul fermecat după Şalom Alehem (1998), reprezintă prelucrări în versuri ale zestrei iudaice clasice. Nu e vorba însă de tălmăciri impersonale, ci de compoziţii în care tradiţia iudaică primeşte o aromă de folclor românesc, idee subliniată de Al. Mirodan, care observă coexistenţa dintre „poezia patrimoniului iudaic” şi „expresivitatea românească”.

Pitorescul lingvistic, savoarea limbajului, ce se reclamă, parcă, de la Anton Pann şi de la Ion Creangă, fac din cele două scrieri o sinteză culturală insolită. Expresii idiomatice, umor al zicerilor, lexic arhaic-pastoral, univers fantastic, cu diavoli din poveştile româneşti, rime răsărite dintr-un fel de balet stilistic, uneori arghezian, arată că simplitatea e doar aparentă, iar scriitorul, un rafinat.

Nu miră, prin urmare, faptul că celebra Cântare a Cântărilor e prefaţată de un studiu filologic savant despre interpretarea lui Max Brod, dedicată simbolurilor marelui poem biblic. În prelucrarea lui Clain după Şalom Alehem, domină tema animalului fabulos, satanic în toate ipostazele sale, aici o capră năzdrăvană care-şi bate joc de sărăcia croitorului Simen, cel împovărat cu mulţi copii. Scos din minţi de blestemele soţiei, sărăntocul are vedenii, invocă duhuri ale basmelor româneşti, „diavoli, spiriduşi şi vraci”, „vârcolaci”, „paparude-n zdrenţe şi rusalce”, „scorpii, iele-n zdrenţuite rochii”.

Crâşma ce răsare în drumul bietului croitor apare şi dispare, ca în La hanul lui Mânjoală al lui I.L. Caragiale; bocetul săracului, prigonit de o nevastă rea, are ecouri din Creangă, iar demenţa distructivă a caprei, ce sare în final ca un diavol, răsturnând toate tarabele pieţei, evocă imagini din Ivan Turbincă. Umorul dobândeşte sub pana lui Clain imaginaţie, haz lexical, totdeauna din aria stilului oral-folcloric românesc. O traducere este volumul Fabule de Eliezer Steinberg, la care se adaugă alte câteva titluri.

Opera literară

  • Cântarea Cântărilor, Tel Aviv, 1978;
  • Croitorul fermecat, Ierusalim, 1998.

Traduceri

  • H.H. Bialik, Versuri, Bucureşti, 1945, Vârsta psalmistului, Tel Aviv, 1983;
  • Şalom Alehem, Trei monologuri, Bucureşti, 1946;
  • Eliezer Steinberg, Fabule, Bacău, 1947;
  • F. Werfel, Musa Dagh, Bucureşti, 1947.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …