Aborigeni (australieni)

Aborigenii sunt o populaţia indigenă din Australia (circa 250.000 de persoane, deci 1,5% din populaţia actuală a Australiei). Aborigenii erau vânători şi culegători nomazi, care se deplasau în grupuri mici pe teritoriul aflat la dispoziţia colectivităţii căreia îi aparţineau; se adunau la un loc la intervale regulate, pentru a executa ritualuri destinate să asigure fertilitatea diferitelor animale şi pentru ai iniţia pe tineri în practicile de cult.

Organizarea socială se baza pe o strictă diviziune a muncii şi a obligaţiilor rituale între indivizii de sexe şi vârste diferite. Împărţirea societăţii în jumătăţi (două categorii de părinţi), în secţiuni (patru categorii) sau subsecţiuni (opt categorii) făcea ca indivizii să poată îndeplini roluri rituale complementare şi constituia suportul regulilor cu privire la căsătorii.

Concepţia lor cosmogonică atribuie stabilirea ordinii în lume unui proces comun. Visul, care este evocat în povestiri şi reprezentări alegorice ale peregrinărilor unor demiurgi, cel mai adesea hibrizi, pe jumătate oameni, pe jumătate animale sau plante. Se zice că aceşti strămoşi totemici ar fi instituit ritualurile şi normele sociale, determinând în acelaşi timp aspectul actual al peisajului şi impregnarea lui cu elemente spirituale, ceea ce a dus la întruparea fiinţelor vii. Urmele lor, reprezentate prin componente ale peisajului (izvoare, stânci, munţi etc.), obiecte de cult, picturi şi gravuri rupestre, dau unor locuri caracter sacru.

În prezent, populaţia aborigenă a Australiei locuieşte în cea mai mare parte în case sau mici blocuri din centrele urbane sau în aşezări situate pe locul fostelor misiuni sau rezervaţii guvernamentale. Există şi un număr de aborigeni care constituie o populaţie mai mult sau mai puţin marginalizată, adăpostindu-se la periferia oraşelor sau a aşezărilor rurale (fringe dwellers, care locuiesc în town’s camps). Unii aborigeni an hotărât să se întoarcă în deşert, trăind în outstations, aşezări izolate, unde încearcă să revină la un stil de viaţă mai apropiat de cel tradiţional.

Arta

Picturile şi gravurile rupestre, unele dintre ele mai vechi de 3.000 de ani, prezintă un deosebit interes pentru arheologi. Printre stilurile cele mai cunoscute se numără reprezentările de siluete umanoide longiline mimi, apoi cele wandjina, cu chipul alcătuit din nas şi doi ochi mari, înconjurat de o aureolă de pulbere de ocru, şi picturile figurative care înfăţişează animale şi oameni având în interior reprezentarea organelor interne (stilul numit „radiografie”).

Picturile figurative pe scoarţă de copac din nord-vestul Australiei constituie prima formă de artă aborigenă recunoscută de occidentali. Doar în cursul anilor 1970 picturile din Australia Centrală, în care se asociază cercuri, linii şi punctuleţe, au început să aibă valoare comercială, datorită utilizării vopselelor acrilice. Într-o serie de aşezări femeile produc acum, pe scară largă, ţesături de tip batik, cu motive specifice (în partea centrală a Australiei în stil Ernabella, în partea de nord tiwi ş.a.).

Economia

Prin preluarea terenurilor de către coloniştii originari din Europa, economia aborigenă s-a modificat în mod considerabil şi a fost marginalizată. Mulţi aborigeni au fost angajaţi la ferme, misiuni sau în rezervaţii, fiind plătiţi în natură. Mai târziu unii dintre ei au găsit de lucru în minerit sau la calea ferată. Alteori s-au remarcat în unele discipline sportive sau datorită talentului lor artistic.

Începând din anii 1970 au dreptul să lucreze în orice domeniu al economiei australiene, dar discriminarea rasială şi faptul că nu pot beneficia decât foarte rar de o educaţie corespunzătoare au făcut ca această măsură să nu ducă la o îmbunătăţire evidentă a statutului lor economic. Şomajul are caracter endemic şi populaţia aborigenă este încă foarte dependentă de subvenţiile primite de la stat. Succesul unor revendicări teritoriale Ie-a permis unora dintre ei să obţină redevenţe de la companiile de exploatări miniere sau de turism care acţionează pe teritoriul lor tradiţional. O altă sursă de venit o constituie vânzarea de obiecte de artă.

Etnografia

Aspectele specifice ale relaţiilor de rudenie (în special sistemul secţiunilor şi al jumătăţilor), ale totemismului şi modului lor de viaţă au fost analizate în numeroase lucrări antropologice de referinţă, mergând de la Durkheim până la Levi-Strauss, şi incluzând nume ca Frazer, Van Gennep, Freud, Mauss, Roheim, Eliade şi Radeliffe-Brown.

Limba

În ansamblu, limbile aborigene (cu excepţia Tasmaniei, despărţită de continent timp de mai multe mii de ani) provin probabil din aceeaşi limbă iniţială (protoaustraliană). Aceste limbi sunt împărţite în 10 sau 26 de familii, în funcţie de clasificarea utilizată. Cea mai importantă dintre ele este pama-nyungan, considerată ca fiind cea mai apropiată de protoaustraliană.

Conform estimărilor, astăzi numai 10% dintre aborigeni mai folosesc limba lor, iar dintre cele 250 de limbi aborigene existente în trecut, două treimi au dispărut sau sunt cunoscute în prezent numai de câţiva oameni în vârstă. Dintre celelalte, 20 sunt încă vorbite curent şi transmise activ copiilor, în timp ce 70 sunt pe cale de dispariţie. Engleza este folosită astăzi pe scară largă, uneori cu variante semnificative („engleza aborigenă”) ca pidgin şi două tipuri de creolă: kriol, vorbită în teritoriul din nord şi în unele ţinuturi din Australia Occidentală şi din Queensland şi creola „broken” a insularilor din strâmtoarea Torres.

Istoric

Populaţia aborigenă provine probabil din sud-estul Asiei şi s-a stabilit în Australia cu peste 50.000 de ani în urmă. Înainte de colonizarea britanică, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, pe întregul continent existau circa 700 de triburi. Instalarea primilor colonişti, pe parcursul secolului al XlX-lea, a fost marcată de acţiuni sângeroase (dintre care mai cunoscute sunt cele care s-au petrecut în Tasmania). Deposedaţi de pământurile lor, aborigenii au fost nevoiţi, pentru a putea să supravieţuiască, să se aşeze în jurul ariilor de implantare europeană, pentru a primi raţii de hrană.

Din cauza intoleranţei tot mai accentuate a coloniştilor, s-au luat măsuri segregaţioniste pentru „protejarea” unei „rase” considerate pe cale de dispariţie: aborigenii au fost deportaţi masiv şi instalaţi pe teritoriile unor misiuni sau rezervaţii, unde de cele mai multe ori li se interzicea să practice activităţile lor tradiţionale. De asemenea nu puteau să circule liber fără permis special şi nu aveau voie să bea în localuri fără un certificat de exceptare.

Însă în secolul al XX-lea s-a înregistrat o creştere a numărului de metişi, ceea ce a determinat noi măsuri menite să ducă la asimilarea progresivă a aborigenilor. Poliţia a fost însărcinată să despartă pe copiii metişi de familiile lor, urmând ca aceştia să fie plasaţi în instituţii în care să uite cultura băştinaşă.

Statutul aborigenilor s-a ameliorat, în sfârşit, când guvernul federal a fost abilitat, în 1967, să Ie legifereze situaţia. Misiunile şi rezervaţiile au fost transformate în comunităţi prezidate de un consiliu aborigen. Ulterior s-a generalizat consultarea aborigenilor în diferite chestiuni care îi privesc, în special prin crearea, în 1990, a unui organ special al guvernului federal, ATSIC (Aboriginal and Torres Strait Islander Commission). Totuşi procentul de deţinuţi şi de şomeri rămâne anormal de mare în rândul aborigenilor iar subvenţiile guvernamentale nu asigură în suficientă măsură ameliorarea stării lor de sănătate (speranţa de viaţă este cu 20 de ani mai mică decât pentru ceilalţi locuitori ai Australiei).

Aborigenii au reuşit să obţină restituirea unor teritorii iar procesul intentat de unii băştinaşi din strâmtoarea Torres guvernului australian, care s-a desfăşurat între 1982 şi 1992, a dus la recunoaşterea dreptului funciar al băştinaşilor, ceea ce a pus din nou în discuţie conceptul de terra nullius conform căruia continentul nu ar fi aparţinut nimănui înainte de venirea europenilor.

În 1971 a fost realizat un drapel aborigen, ale cărui culori sunt asociate cu pământul roşu al Australiei, cu „negrii” legaţi spiritual de acest pământ şi cu Soarele care le dă viaţă; el este o expresie a apariţiei unui spirit colectiv de revendicare a identităţii.

Repartiţia

Prima enciclopedie a Australiei aborigene (The Encyclopaedia of Aboriginal Australia, Aboriginal and Torres Strait Islanders Histoiy, Society and Culture, Aboriginal Studies Press, Canberra 1994) propune următoarea schemă:

În partea de nord a ţării, regiunea Kimberley, unde se găsesc unele dintre cele mai reprezentative mostre de artă parietală australiană, se remarcă prin bogăţia lingvistică; aici trăiesc, printre alţii, bardi, ngarinyin, nyul şi punuba.

Regiunea Fitzmaurice, cu multe râuri şi deci prielnică pentru pescuit, este locuită îndeosebi de gurindji şi murrinh-patha; regiunea septentrională, cu un anotimp bogat în ploi şi o creaţie artistică foarte dinamică, este locuită de tiwi din insulele Bathurst, vestiţi pentru ţesăturile lor cu motive decorative specifice, larrakia, cunoscuţi pentru lupta pe care au dat-o pentru a obţine recunoaşterea drepturilor lor teritoriale asupra regiunii Darwin, gagudju etc.

Ţara lui Arnhem, unde aborigenii au avut raporturi îndelungate cu pescarii indonezieni din peninsula Makassar, cuprinde aşezări dezvoltate pe locul fostelor misiuni (Yirrkala, Maningrida, Milingimbi, Ramingining şi Groote Eylandt) şi include centre culturale de renume internaţional (picturi pe scoarţă de copac, traiste împletite); printre diferitele grupuri din această regiune se numără yolngu - numiţi impropriu murngin în antropologia clasică australiană, ngandi şi burarra. Regiunea golfului Carpentaria este locuită de kukatj, lardil şi yanga, care au avut foarte mult de suferit în urma invaziei europenilor.

Grupurile wik şi yir yoront din regiunea vestică a peninsulei York, mult timp nebăgate în seamă de europeni, au reuşit să-şi păstreze elementele esenţiale ale culturii lor tradiţionale. Locuitorii insulelor din strâmtoarea Torres se individualizează prin caracterul specific al culturii lor, de tip melanezian, în contrast cu cea a aborigenilor de pe continent cu care au în prezent, ca şi odinioară, diverse relaţii.

Unul dintre reprezentanţii lor, Eddie Mabo (1937-1992), a ajuns celebru deoarece, împreună cu alţi localnici, a intentat un proces guvernului australian pentru ca acesta să recunoască faptul că, înainte de venirea britanicilor, în insula Murray au existat proprietari ai pământului. Procesul a fost câştigat în 1992, după moartea sa, şi a determinat modificări majore ale modului de abordare a revendicărilor teritoriale, pentru toţi indigenii din Australia.

Aborigenii din regiunea estică a peninsulei York (kaantji, kuku-yalanji etc.) au fost deposedaţi în ritm rapid de teritoriile lor de către invadatorii europeni. În ţinutul pădurilor tropicale trăiesc grupurile djirbalngan şi wargamaygan.

Regiunea de coastă din vest, unde mâna de lucru aborigenă a fost mult timp exploatată de fermierii de origine britanică şi unde conflictele rasiale au fost extrem de sângeroase, este locuită de kariyarra (cunoscuţi în literatura antropologică sub numele de kariera) şi de watjarri. Regiunea coastei de nord-est este patria grupului murri (darumbal, gubbi gubbi, yuru etc.), victime ale masacrelor şi deportărilor.

În partea centrală a ţării se află marea regiune de deşert din vest şi centru, unde gropile pentru apă au o importanţă vitală şi revin cu insistenţă în povestirile, cântecele şi picturile aborigenilor care îşi duc viaţa acolo. Turismul a luat amploare, în special în apropiere de Ayers Rock, unde se află un monolit imens numit Uluru, revendicat cu succes în 1979 de către aborigenii yankuntjatjara şi pitjantjajara.

Unii indigeni au reuşit chiar să obţină redevenţe de la companiile miniere - modestă şi târzie compensaţie pentru multele nedreptăţi pe care le-au îndurat. În regiune există şi numeroase alte grupuri ca alyawarra, arrerntc (aranda sau arunta), Iuritja, mardu, pintupi (pintubi), walniatjarri, warlpiri (walbiri sau vvalpiri), warumungu. Regiunea deşertică orientală a părţii centrale (Eyre) este un ţinut al ranchurilor, unde aborigenii (anibana, dieri, wangkangurru) au fost folosiţi pe scară largă în chip de cowboy.

În partea de sud a Australiei, regiunea de sud-vest este locuită în special de mirning şi amangu. În regiunea golfului Spencer, se află munţii Flinders, renumiţi pentru arta parietală; de aici se extrăgea ocrul care constituia obiectul unei reţele de schimburi intense între coasta nordică şi cea sudică a Australiei. Aici trăiesc adnyamathanha, kuyani,nunga şi wirangu. Regiunea litorală, din sudul provinciei Queensland şi până în vestul provinciei Victoria, este străbătută de numeroase râuri, care au înlesnit legăturile dintre diversele grupuri de aborigeni (barikindji, kamilaroi, ngarrindjeri, wiradjuri).

Regiunea litorală de sud-est, singura care dispune de cursuri de apă permanente, a atras în mod deosebit pe coloniştii britanici. Aceştia au izgonit cu brutalitate populaţia aborigenă, care, pe lângă aceasta, a fost decimată de diverse epidemii. îndeosebi de cea de variolă. Aborigenii din această regiune poartă denumirea colectivă de koori şi fac parte din grupurile kuring-gai, tharawal şi kurnai.

În Tasmania coloniştii britanici au pătruns cu o violenţă extremă; ca urmare aborigenii au fost deportaţi în masă pe insula Flinders, în 1830. Cei câţiva supravieţuitori au fost ulterior deportaţi din nou la Oyster Cove, unde au murit după câţiva ani. Acest episod de tristă amintire a acreditat ideea dispariţiei totale şi definitive a aborigenilor din Tasmania. Aceştia continuă şi în prezent să lupte pentru a obţine recunoaşterea faptului că există şi pentru ca strămoşii lor să aibă parte de respectul cuvenit. Ei au iniţiat o mişcare naţională care cere repatrierea scheletelor expuse în muzeele din Australia şi din alte părţi ale lumii.

Check Also

Yoruba ekiti şi ondo

Yoruba ekiti şi ondo trăiesc în Ogun State, ţinut de câmpii acoperite cu păduri umede …

Yoruba din Oyo

Yoruba din Oyo constituie trunchiul central al ansamblului yoruba; locuiesc în Oyo State, regiune de …

Yombe

Yombe este o populaţie din Congo (din regiunea Ncesse şi din jur de Chinipeze, Kakamocka …

Yineru

Yineru este o componentă nord-estică a ansamblului ashaninca (circa 3.000 de recenzaţi, la care se …

Yi

Yii sunt o populaţie din sud-vestul Chinei (sudul Sichuanului, Yunnanul în întregime, nord-vestul provinciei Guizhu) …