32 de premianţi, de Mircea Sântimbreanu (comentariu literar, rezumat literar)

32 de premianţi, de Mircea Sântimbreanu, este un volum a cărui primă ediţie a fost publicată în 1962 la Bucureşti.

Schiţa 32 de premianţi a apărut şi în volumul Recreaţia mare, a cărui primă ediţie a fost publicată în 1965 la Bucureşti.

Recreaţia mare, de Mircea Sântimbreanu (comentariu literar, rezumat literar)

Mircea Sântimbreanu

Fragment

A fost la început - mai precis la 15 septembrie - şi mai precis la orele 8 antemeridian, o explozie de bucurie:

- Sanda!

- Gabriela!

Aşadar, rectificăm: o dublă explozie. Lucrul nu era neobişnuit, şi totuşi...

În clasa a V-a se întâlniseră, în aceeaşi bancă, Sanda Prodan, care luase premiul III în clasa a IV-a A, şi Gabriela Olteanu, de asemeni premianta a treia, dar în clasa a IV-a B. Cum fiecare se socotise nedreptăţită de această clasificare, chiar din prima zi hotărâseră în secret, dar cât se poate de ferm, privind fiecare spre cealaltă cu coada ochiului:

„Anul acesta eu o să fiu premianta întâi, orice s-ar întâmpla... O să mă străduiesc să învăţ şi mai bine”, spunea Sanda.

„Clasa a V-a va avea o singură premiantă întâi: Eu. Nimic, nimic n-o să-mi scape!” spunea Gabriela.

Şi încă de a doua zi, această palpitantă întrecere a început. Mai întâi prin tatonări:

- Gabriela, tu ştii care este primul rege care a folosit scobitoarea?

- Hamurabi.

- Tţ.

- Tutmes al II-lea... Tatăl lui... Bunicul lui... dar cine?

- Nu-ţi spun. Dacă mă-ntreabă, 10 iau la istorie.

Şi Sanda se învârtea veselă pe călcâie. Gabriela o şi apucase însă de cordon:

- Dar tu ştii ce peşte are capul în formă de lingură de supă, corpul ca o cratiţă şi coada ca o sită? De unde ştiu? Am găsit-o într-o revistă a lui bunicu’, de prin 1900...

- Care e, tu? întreabă Sanda îngrijorată.

- Nu-ţi spun. Dacă mă-ntreabă, 10 iau la ştiinţe naturale. Sanda se bosumflă, dar peste o clipă era rândul ei să-şi ţină colega de cordon:

- N-ai decât să nu-mi spui, dar tu n-ai habar în ce an au apărut şireturile la pantofi şi... şi... stai să caut în carneţel... şi când a apărut cântarul! Nu... caşcavalul, nu... caviarul... aşa, am găsit: catarama! Vezi că nu ştii?

Acasă cele două „premiante” se pregăteau. Fiecare în felul ei. Sanda, cu un vraf de carneţele în faţă, citea; Plinius cel Bătrân (după cum ne informează Vatinius, citat de Quintilian, volumul V, pagina 60) susţine că batistele erau cunoscute în epoca etruscilor... etruscilor.

Iar Gabi, la telefon:

- Alo, interior 27? N-aveţi o carte despre forma, structura şi evoluţia moluştelor în era terţiară? La ce-mi trebuie? Cred că la naturale... Ştiţi, eu sunt premianta întâi.

- Greşeală? Nu e Biblioteca Academiei? Scuzaţi! Cunoşteam toate acestea, când am ajuns în clasa V-a, într-o oră de ştiinţe naturale. În prima bancă, cele două bolboroseau cu carneţelele în faţă, în timp ce profesoara se pregătea de examinare:

- „Şarpele cu două cozi şi cămila fără cocoaşă ca şi cocoşul fără creastă osoasă sunt exemplare rarisime...”

- „Melcul Măcar Agar din Siamul de Nord rezistă la o temperatură de 100 de grade şi poate să nu mănânce 311 zile şi 2 ore...”

Apoi se auzi vocea profesoarei de la catedră:

- Copii, vă amintiţi de excursia la care am luat parte?

- Da! răspunseră în cor copiii.

- Ce excursie, tu? se foi Sanda spre Gabriela. Tu ştii? Dar nu avu timp să audă răspunsul, căci profesoara continuă:

- Aţi văzut cu toţii vacile de lapte ale fermei de stat, nu-i aşa? De data aceasta, fu rândul Gabrielei să se foiască spre Sanda:

- Ce vaci, tu? Care vaci?

Colega ei se ridicase însă în picioare, cu faţa strălucind de bucurie:

- Ştiu! Spun eu, tovarăşă profesoară... O vacă din nordul insulelor Antile!

- Nu, tovarăşă profesoară, ştiu eu, se ridică şi cealaltă. De la poalele lui Kilimandjaro...

Profesoara coborî de la catedră şi se apropie de cele două fete:

- Voi n-aţi fi fost în excursie... de ce n-aţi venit?

- Da, dar eu am învăţat acasă, ştiu totul! se dezvinovăţea Sanda, şi începu să turuie: Într-o expediţie din 1827 s-a descoperit o vacă cu cinci coarne...

- Nu, tovarăşă profesoară, nu-i aşa, o întrerupse Gabriela pe Sanda. Avea doar patru coarne, şi nu în 1827, ci în 1728... În mai 1728...

Dar profesoara o opri:

- Deocamdată ne-ar interesa altceva mai simplu, mult mai simplu. De pildă, care sunt rasele de vaci cunoscute în ţara noastră...

Niciun răspuns. Cele două fete îşi frământau degetele. Sanda privea în tavan, iar Gabriela căuta, probabil, vacile undeva în crăpăturile duşumelei.

- Cine vrea să spună? se adresă profesoara către clasă.

Şi sub ochii uimiţi ai celor două, se ridicară treizeci de mâini:

- Eu! Eu! Eu!

Ce s-a mai întâmplat? Nu peste multă vreme, din duzina de carnete de însemnări ale celor două premiante a mai rămas câte unul singur. Şi chiar pe prima lor pagină am văzut aceeaşi însemnare subliniată cu roşu: „Ce am văzut la uzina 7 Noiembrie”...

A doua zi, la toate întrebările profesorului de fizică s-au ridicat treizeci şi două de mâini.

Când le-am întâlnit din nou, premiantele noastre aveau o singură nedumerire: „Vor fi oare în clasa a V-a treizeci şi doi de premianţi?”

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …