Monthly Archives: februarie 2018

Caracterizarea personajului principal Gelu Ruscanu din drama „Jocul ielelor”, de Camil Petrescu

Camil Petrescu este un scriitor analitic atât în romane, cât şi în piesele de teatru, construind personaje frământate de idealuri ce rămân la stadiul de teorie (utopice), intelectuali lucizi trăind în lumea ideilor pure, care sunt imposibil de aplicat în realitatea concretă. Concepţia lui Camil Petrescu despre drama umană evidenţiază ideea că „o dramă nu poate fi întemeiată pe indivizi de serie, ci axată pe personalităţi puternice, a căror vedere îmbrăţişează zone pline de contraziceri”, că personajele nu sunt caractere, ci cazuri de conştiinţă, personalităţi plenare, singurele care pot trăi existenţa ca paradox: „Câtă luciditate, atâta existenţă şi deci atâta …

Read More »

Caracterizarea personajului principal Gavrilescu din nuvela „La ţigănci”, de Mircea Eliade

Scrisă la Paris în 1959, nuvela La ţigănci, de Mircea Eliade, a apărut pentru prima oară în anul 1962 în revista „Destin” de la Madrid, iar la noi în 1967, în revista „Secolul XX”, fiind apoi inclusă în volumul La ţigănci şi alte povestiri, cu un studiu introductiv de Sorin Alexandrescu. Nuvela face parte din creaţia literară contemporană, este o nuvelă fantastică, scrisă după al doilea război mondial, perioadă în care Eliade ilustrează ideea că opoziţia dintre real şi ireal, dintre sacru şi profan se estompează, între acestea nemaiexistând hotare bine determinate. Subiectul nuvelei este plasat în Bucureştiul de altă …

Read More »

Caracterizarea personajului Fred Vasilescu din romanul „Patul lui Procust”, de Camil Petrescu

Al doilea roman al lui Camil Petrescu, Patul lui Procust, apare în 1933, la numai trei ani după Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război şi constituie, pentru literatura română, un eveniment deosebit, cu totul novator, consolidând astfel romanul românesc modern. Adept al modernismului lovinescian, Camil Petrescu este cel care, prin opera lui, fundamentează principiul sincronismului, altfel spus, contribuie la sincronizarea literaturii române cu literatura europeană (europenizarea literaturii române), prin aducerea unor noi principii estetice ca autenticitatea, substanţialitatea, relativismul şi prin crearea personajului intelectual lucid şi analitic, în opoziţie evidentă cu ideile sămănătoriste ale vremii, care promovau „o duzină …

Read More »

Caracterizarea personajului Felix Sima din romanul „Enigma Otiliei”, de George Călinescu

În 1932, George Călinescu susţinea necesitatea apariţiei – în literatura română – a unui roman de atmosferă modernă, deşi respingea teoria sincronizării obligatorii a literaturii cu filozofia şi psihologia epocii, argumentând că literatura trebuie să fie în legătură directă cu „sufletul uman”. Prin romanele lui, Călinescu depăşeşte realismul clasic, creează caractere dominate de o trăsătură definitorie, realizând tipologii – avarul, arivistul, tipul feminităţii, tipul retardatului, tipul fetei bătrâne -, modernizează tehnica narativă, foloseşte detaliul în descrieri arhitecturale şi în analiza personajelor, înscriindu-se astfel în realismul secolului al XX-lea, cu trimitere certă către creaţia lui Balzac prin tema moştenirii, în jurul …

Read More »

Caracterizarea personajului principal Făt-Frumos din basmul „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”, de Petre Ispirescu

Petre Ispirescu (1830-1887) a arătat totdeauna un viu interes pentru folclorul românesc şi a cules cu pasiune producţiile literaturii populare, pe care le-a publicat mai întâi în ziarele timpului, apoi le-a adunat în volum. Basmul „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte” i-a fost povestit lui Petre Ispirescu, în copilărie, de către tatăl său, dar a fost publicat abia în 1862, în ziarul „Ţăranul român”, sub titlul Povestea lui Făt-Frumos, sau tinereţe fără bătrâneţe, semnat P.I. În forma definitivă, basmul Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte este integrat în volumul Legende sau Basmele românilor, adunate din gura …

Read More »

Caracterizarea personajului principal Făt-Frumos din basmul „Făt-Frumos din lacrimă”, de Mihai Eminescu

Făt-Frumos din lacrimă, de Mihai Eminescu, este un basm cult, având ca sursă de inspiraţie basmul popular românesc. A apărut în 1870 în revista „Convorbiri literare”, fiind publicat apoi în volumul postum Versuri şi proză din 1890, ediţie îngrijită de V.G. Morţun. Basmul lui Eminescu ilustrează ideea că în vremea veche oamenii erau numai „în germenii viitorului”, iar Dumnezeu călătorea pe pământ, călcând „cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului”. Făt-Frumos din lacrimă este personaj principal, eponim (care dă numele operei) şi pozitiv, erou fabulos cu puteri supranaturale îmbinate cu trăsături umane. O primă trăsătură fabuloasă a personajului reiese, …

Read More »

Caracterizarea personajului principal Fănică din nuvela „La hanul lui Mânjoală”, de I.L. Caragiale

La hanul lui Mânjoală, de I.L. Caragiale, este o nuvelă fantastică şi a apărut mai întâi în „Gazeta săteanului” (1898), apoi în volumul Nuvele, povestiri. Fantasticul nuvelei este construit din două elemente care se îmbină armonios, real şi fabulos. Acţiunea nuvelei se desfăşoară, totodată, şi în două planuri temporale, unul obiectiv, care înscrie evenimentele narate în prezentul realităţii şi celălalt, subiectiv, al fabulosului mitic, ce tulbură subconştientul uman. Nuvela La hanul lui Mânjoală ilustrează mitul folcloric al vrăjitoarei malefice, care-i atrage pe tineri şi-i întoarce din cale tulburându-le minţile, scoţând la suprafaţă dorinţe ascunse, dar care, odată ieşiţi din cercul …

Read More »

Caracterizarea personajului secundar Fata împăratului Roş din basmul „Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creangă

Ion Creangă este considerat creatorul basmului cult în literatura română, a cărui principală particularitate este aceea că marele povestitor păstrează caracterul realist al întâmplărilor, iar personajele sunt puternic umanizate şi individualizate. Spaţiul desfăşurării acţiunii este ancorat într-o realitate socială şi istorică determinată, iar faptele ilustrate izvorăsc din legile firii care guvernează omenirea. Basmul Povestea lui Harap-Alb este definitoriu pentru proza lui Ion Creangă, fiind publicat la 1 august 1877 în revista „Convorbiri literare”, reprodus apoi de Mihai Eminescu în ziarul „Timpul”. Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă (comentariu literar, rezumat literar) Fata împăratului Roş este personaj secundar, deoarece apare numai …

Read More »

Caracterizarea personajelor familiei Tulea din romanul „Enigma Otiliei”, de George Călinescu

Aglae, Simion, Aurica, Titi şi Olimpia Tulea – personaje de roman modern, obiectiv şi realist-balzacian În 1932, George Călinescu susţinea necesitatea apariţiei – în literatura română – a unui roman de atmosferă modernă, deşi respingea teoria sincronizării obligatorii a literaturii cu filozofia şi psihologia epocii, argumentând că literatura trebuie să fie în legătură directă cu „sufletul uman”. Prin romanele lui, Călinescu depăşeşte realismul clasic, creează caractere dominate de o trăsătură definitorie, realizând tipologii – avarul, arivistul, tipul feminităţii, tipul retardatului, tipul fetei bătrâne -, modernizează tehnica narativă, foloseşte detaliul în descrieri arhitecturale şi în analiza personajelor, înscriindu-se astfel în realismul …

Read More »

Caracterizarea personajului secundar Emilia Răchitaru din romanul „Patul lui Procust”, de Camil Petrescu

Al doilea roman al lui Camil Petrescu, Patul lui Procust, apare în 1933, la numai trei ani după Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război şi constituie, pentru literatura română, un eveniment deosebit, cu totul novator, consolidând astfel romanul românesc modern. Adept al modernismului lovinescian, Camil Petrescu este cel care, prin opera lui, fundamentează principiul sincronismului, altfel spus, contribuie la sincronizarea literaturii române cu literatura europeană (europenizarea literaturii române), prin aducerea unor noi principii estetice ca autenticitatea, substanţialitatea, relativismul şi prin crearea personajului intelectual lucid şi analitic, în opoziţie evidentă cu ideile sămănătoriste ale vremii, care promovau „o duzină …

Read More »