Monthly Archives: februarie 2018

Caracterizarea personajului principal Iancu Gore din nuvela „Douăsprezece mii de capete de vite”, de Mircea Eliade

Înscriindu-se în proza fantastică a lui Mircea Eliade, nuvela Douăsprezece mii de capete de vite a apărut în volumul În curte la Dionis din 1977, deşi fusese scrisă în 1952. Nuvele din această perioadă fac parte din literatura contemporană. Privitor la această creaţie inedită şi cu totul aparte, Mircea Eliade mărturiseşte o „concentrare aproape exclusivă asupra prozei fantastice” în esenţa căreia se manifestă concepţia lui despre gândirea mistică şi imaginară ce compune „universuri paralele ale lumii de toate zilele”. Nuvela Douăsprezece mii de capete de vite compune acelaşi spaţiu imaginar al Bucureştiului ca şi nuvela La ţigănci, „un oraş mitic”, …

Read More »

Caracterizarea personajului principal Huţu (Mihai Budulea) din nuvela „Budulea Taichii”, de Ioan Slavici

Ioan Slavici, prozator ardelean, înaintaş al lui Liviu Rebreanu, este un autor realist şi moralizator, un creator de tipologii şi un fin psiholog. După cum el însuşi mărturiseşte, este adept înflăcărat al lui Confucius (551-479 î.Hr.), creatorul unui sistem filozofic etic şi social, cu valoroase idei umaniste. Conceptul fundamental în etica sa îl constituie „omenia” („jen”), adică „respectarea omului în om”. Ioan Slavici aplică în opera sa principalele virtuţi morale exprimate de confucianism: curajul, dreptatea, prudenţa, cumpătarea, cinstea, voinţa, buna-credinţă, hărnicia, omenia, iubirea de adevăr etc. Întreaga creaţie a lui Slavici este o pledoarie pentru echilibru moral, pentru chibzuinţă şi …

Read More »

Caracterizarea personajului principal Harap-Alb din basmul „Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creangă

Specie de întindere medie, basmul este „o naraţiune poetică în proză” (Constantin Loghin) şi mai rar în versuri, în care întâmplările reale se îmbină cu cele fantastice, din care reiese principalul mijloc artistic al acestei creaţii epice, fabulosul. Personajele basmelor sunt fiinţe imaginare, adesea înzestrate cu puteri supranaturale, ce întruchipează binele şi răul, din a căror confruntare iese învingător, întotdeauna, binele. Cadrul de desfăşurare a acţiunii este fantastic, alcătuit, de regulă, din lumea reală şi „tărâmul celălalt”, spaţiul mitologic fiind ilustrat prin cifre simbolice şi obiecte cu puteri magice. Basmele populare româneşti cultivă vitejia şi curajul, frumuseţea fizică şi morală …

Read More »

Caracterizarea personajului Guliţă Bârzoi din drama „Chiriţa în provinţie”, de Vasile Alecsandri

Guliţă Bârzoi din drama Chiriţa în provinţie, de Vasile Alecsandri, este fiul soţilor Bârzoi, un adolescent de 14 ani, prost şi răsfăţat, care produce pagube şi necazuri sătenilor. El este caracterizat direct de către profesorul de franceză, Şarl, care-l consideră „copil obraznic” şi de Chiriţa, mândră că odrasla ei „are duh” şi-l sărută cu drag pe Guliţă. Chiriţa îl examinează pe Guliţă la limba franceză şi acesta răspunde „franţuzind” cuvintele româneşti, producând un comic irezistibil: pentru „furculiţă” spune „furculision”, la „friptură”, „fripturision”, iar „învârtită” o traduce „învârtision”. Chiriţa în provinţie, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar) Ea este entuziasmată …

Read More »

Caracterizarea personajului Grigore Bârzoi din drama „Chiriţa în provinţie”, de Vasile Alecsandri

Grigore Bârzoi din drama Chiriţa în provinţie, de Vasile Alecsandri, este un personaj mai puţin conturat şi rămâne la fel de necioplit, „îi stă rugina de o şchioapă la ceafă”, cu toată strădania Chiriţei de a-l „ciopli”. Chiriţa în provinţie, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar) Se chinuie „în straie strâmte nemţeşti”, se ruşinează de nasturii mari cât nişte farfurii şi jinduieşte după bucatele „cele creştineşti… sănătoase şi uşoare” pe care „dumneaiei cucoana nu să mai catadiesăşte” să le pregătească. Vasile Alecsandri Abaterile de la moralitate ale ispravnicului Bârzoi sunt sintetizate în modalitatea ingenioasă de a stoarce bani de …

Read More »

Caracterizarea personajului principal Goe din schiţa „D-l Goe…”, de I.L. Caragiale

Înzestrat cu un spirit de observaţie ieşit din comun şi cu o inteligenţă sclipitoare, I.L. Caragiale a ridiculizat în opera sa defectele oamenilor şi moravurile societăţii româneşti din vremea lui. Scriitor realist, pătrunzător în cunoaşterea firii umane, Caragiale construieşte personaje cu tare şi vicii morale, cu o spoială de cultură ce izvorăşte din „prostia omenească în cel mai larg cuprins al cuvântului”. (Constantin Loghin) Ironia ascuţită, sarcasmul şi satira sunt principalele mijloace artistice prin care scriitorul dă viaţă eroilor literari reprezentativi pentru diverse categorii sociale. Întrucât Caragiale a dat viaţă unor tipuri umane memorabile, unor tipologii unice în literatura română, …

Read More »

Caracterizarea personajului Ghiţă Pristanda din drama „O scrisoare pierdută”, de I.L. Caragiale

I.L. Caragiale a rămas definitiv în literatura română printr-o operă monumentală, alcătuită din comedii, nuvele, momente şi schiţe, prin intermediul cărora scriitorul face o adevărată radiografie a societăţii româneşti, inaugurând o epocă literară de înaltă valoare artistică, atât din punct de vedere tematic, cât şi al limbajului surprins cu măiestrie neegalată până astăzi. Caragiale se remarcă prin arta compoziţiei, fiind cel mai priceput creator de caractere din literatura română, satirizând sclipitor incultura, imoralitatea, corupţia, prostia omenească în cea mai largă accepţie a cuvântului, trăsături ce se manifestă nu numai la indivizi izolaţi, ci la întregi categorii sociale. Comedia O scrisoare …

Read More »

Caracterizarea personajului Ghiţă din nuvela „Moara cu noroc”, de Ioan Slavici

Ioan Slavici, prozator ardelean, precursor al lui Liviu Rebreanu, este un autor moralist, un fin psiholog, un creator de tipologii. După cum el însuşi mărturiseşte, este adept înflăcărat al lui Confucius (551-479 î.Hr.), creatorul unui sistem filozofic etic şi social, cu valoroase idei umaniste. Conceptul fundamental în etica sa îl constituie „omenia” („jen”), adică „respectarea omului în om”. Ioan Slavici aplică în opera sa principalele virtuţi morale exprimate de confucianism: cumpătarea, cinstea, sinceritatea, demnitatea, buna-credinţă, francheţea, iubirea de adevăr, afirmând că filozoful chinez este „cel mai cu minte dintre toţi oamenii care le-au dat altora sfaturi” (Educaţia morală). Întreaga creaţie …

Read More »

Caracterizarea personajului secundar Gheorghiţă din romanul „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu

Romanul Baltagul, de Mihail Sadoveanu, a apărut în noiembrie 1930 şi este un adevărat „poem al naturii şi al sufletului omului simplu, o «Mioriţă» în dimensiuni mari” (George Călinescu). Versul motto, „Stăpâne, stăpâne, / Mai chiamă şi-un câne”, argumentează viziunea mioritică a morţii, căreia Sadoveanu îi dă o nouă interpretare, aceea a existenţei duale ciclice, succesiunea existenţială de la viaţă la moarte şi din nou la viaţă. Romanul Baltagul a fost scris în numai 17 zile şi publicat în 1930, când Mihail Sadoveanu împlinea 50 de ani, fiind primit cu „un ropot de recenzii entuziaste” de către exegeţii vremii. Romanul …

Read More »

Caracterizarea personajului George Demetru Ladima din romanul „Patul lui Procust”, de Camil Petrescu

Al doilea roman al lui Camil Petrescu, Patul lui Procust, apare în 1933, la numai trei ani după Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război şi constituie, pentru literatura română, un eveniment deosebit, cu totul novator, consolidând astfel romanul românesc modern. Adept al modernismului lovinescian, Camil Petrescu este cel care, prin opera lui, fundamentează principiul sincronismului, altfel spus, contribuie la sincronizarea literaturii române cu literatura europeană (europenizarea literaturii române), prin aducerea unor noi principii estetice ca autenticitatea, substanţialitatea, relativismul şi prin crearea personajului intelectual lucid şi analitic, în opoziţie evidentă cu ideile sămănătoriste ale vremii, care promovau „o duzină …

Read More »