Monthly Archives: ianuarie 2017

Alexandru Candiano-Popescu

Alexandru Candiano-Popescu (27 ianuarie 1841, Bucureşti – 25 iunie  1901, Târgovişte) – autor de versuri. Este fiul Zincăi Urziceanu, căsătorită cu Dumitru Popescu, poliţai, iar, după moartea acestuia, recăsătorită cu Nicolae Candiano, şi el lucrând în Poliţie. Învaţă într-un pension din Ploieşti, apoi la o şcoală militară din Bucureşti, de unde iese, în 1859, cu gradul de sublocotenent de artilerie. Protejat al lui Al. I. Cuza, conspiră totuşi şi participă la detronarea domnitorului. Demisionar din armată, se lansează în politică, mai întâi ca publicist. Scoate gazetele „Perseverenţa” (1867-1869) şi „Democraţia” (1869-1871). Ia parte, în 1870, la acţiunea antidinastica vizând răsturnarea …

Read More »

Georgeta Mircea Cancicov

Georgeta Mircea Cancicov (29 mai 1899, Godineşti, judeţul Bacău – 16 aprilie 1984, Bucureşti) – prozatoare şi poetă. Este fiica Elenei (născută Crăiescu) şi a lui Petre Jurgea, coborâtor dintr-o familie de răzeşi, şi s-a numit, la naştere, Maria. A fost căsătorită cu Mircea Cancicov, avocat şi om politic. A avut parte de o educaţie aleasă, intrând în contact încă din copilărie cu atmosfera marii culturi europene (mama sa era prietenă cu Marcel Proust). La Paris, urmează liceul, apoi Facultatea de Litere şi ia lecţii de vioară de la George Enescu. Colaborează la numeroase publicaţii, printre care „Viaţa românească”, „Revista …

Read More »

Petre Cancel

Petre Cancel (7 martie 1890, Bacău – 29 noiembrie 1947, Bucureşti) – istoric literar. După terminarea liceului la Bacău, vine la Bucureşti, unde urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie (1909-1912), fiind elevul lui Ioan Bogdan şi Dimitrie Onciul. Sub îndrumarea celui de-al doilea îşi realizează prima lucrare, Data epistolei lui Uzun Hassan către Ştefan cel Mare şi misiunea lui Isak-beg, parte din relaţiile lui Ştefan cel Mare cu Roma, Veneţia şi Genua (1912). La recomandarea lui Ioan Bogdan, îşi continuă studiile (1913-1919) la Belgrad, Sofia, Viena, Zagreb şi la Praga, unde îşi ia şi doctoratul în filologie slavă. Revenit …

Read More »

Eusebiu Camilar

Eusebiu Camilar (7 octombrie 1910, Udeşti, judeţul Suceava – 27 august 1965, Bucureşti) – poet, prozator şi traducător. Fiu al unor ţărani, Ion Camilar şi Nataliţa (născută Motrici), Camilar şi-a întrerupt în 1926 (din cauza sărăciei, care i-a întunecat copilăria) studiile liceale, începute la Suceava, traversând apoi o lungă perioadă şi mai grea, când şi-a câştigat existenţa cu slujbe umile. Nici când lucrează în redacţia unor periodice ieşene – „Chemarea” (1935), „Iaşul” (1938-1940), „Voinţa” (1941), „Cetatea Moldovei” (1942), nici după căsătoria cu poeta Magda Isanos şi după apariţia primelor cărţi, situaţia nu i se schimbă, Camilar trăind la limita de …

Read More »

Ariadna Camariano-Cioran

Ariadna Camariano-Cioran (31 martie 1906, Peristasis, Grecia – 11 martie 1993, Bucureşti) – comparatist. Nepoată a bizantinologului Demostene Russo (mama sa, Caliopi, era sora acestuia) şi soră a lui Nestor Camariano, Camariano-Cioran îşi face studiile universitare la Bucureşti, unde a absolvit Facultatea de Litere în 1936, funcţionând apoi ca lector de limba neogreacă pe lângă Catedra de literatură română veche a aceleiaşi facultăţi (1937-1939). În 1938 îşi susţine teza de doctorat, sub îndrumarea lui Nicolae Cartojan. Din 1943, odată cu înfiinţarea Institutului de Studii şi Cercetări Balcanice, îşi continuă activitatea didactică la Şcoala de limbi slave şi orientale a acestui …

Read More »

Nestor Camariano

Nestor Camariano (23 martie 1909, Peristasis, Grecia – 3 iunie 1982, Bucureşti) – istoric literar. Nepot al bizantinologului Demostene Russo (mama sa, Caliopi, era sora acestuia) şi frate cu Adriana Camariano-Cioran, Camariano îşi face studiile secundare şi superioare la Bucureşti unde a absolvit, în 1936, Facultatea de Litere şi Filosofie, specialitatea filologie modernă. A lucrat mai întâi ca paleograf la Biblioteca Academiei (1937-1939), apoi ca asistent la Institutul de Istorie Naţională (1943-1949) şi cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” (1949-1968). A fost membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România şi membru al Societăţii Internaţionale de Ştiinţe Neogreceşti. …

Read More »

Ion Calovia

Ion Calovia (pseudonimul literar al lui Ion Marinescu) (14 octombrie 1919, Călăraşi – 15 februarie 1971, Bucureşti) – poet, prozator şi traducător. Fiu de avocat, Calovia face studiile secundare în oraşul natal, apoi vine la Bucureşti, unde urmează cursurile Conservatorului de Artă, secţia de dramă şi comedie, absolvind în 1942. Practică actoria numai un an, după care pleacă pe front. După 1950 începe să scrie literatură pentru copii şi tineret şi să traducă din limba rusă scrieri din acelaşi gen. Colaborează la diverse reviste literare şi pentru copii. Scrierile lui Calovia se adresează în exclusivitate copiilor şi adolescenţilor şi includ …

Read More »

Ovid Caledoniu

Ovid Caledoniu (pseudonimul literar al lui Jean Florea Georgescu) (22 martie 1914, Bucureşti – 15 ianuarie 1974, Tecuci, judeţul Galaţi) – poet. Este fiul Varvarei şi al lui Tănase Georgescu, funcţionari. Urmează, la Bucureşti, cursurile liceale, apoi Facultatea de Teologie, absolvită în 1939, şi Facultatea de Litere, terminată în 1944. Debutează cu poezie în revista „Pegas”, în 1933 şi e redactor, împreună cu Virgil Carianopol şi Miron Suru, la revista „Meşterul Manole” (1939-1942), condusă de Vintilă Horia. A colaborat la „Curentul magazin”, „Dacia rediviva”, „Făgetul”, „Frize”, „Gândirea”, „Îndreptar”, „Înnoirea”, „Litere”, „Muguri literari”, „Orion”, „Pegas”, „Revista Fundaţiilor Regale”, „Semne”, „Universul literar”, …

Read More »

Alexandru Calais

Alexandru Calais (16 iulie 1928, Ismail, Basarabia – 19 iulie 2000, Bucureşti) – prozator şi traducător. Fiu al Eugeniei (născută Markov) şi al lui Alexandru Gh. Calais, contabil, Calais a absolvit Facultatea de Limbi Slave la Universitatea din Bucureşti (1968). Obţinuse, în 1956, certificatul de traducător din limba rusă eliberat de Comisia specială de pe lângă Academia Română. Între 1949 şi 1952, e redactor la revista „Licurici”, apoi tehnician-documentarist la Institutul de Studii şi Proiectări Energetice (1952-1954), reporter la „Viaţa culturală a Capitalei” (1958-1960), corector la Editura Medicală (1960-1961), casier-colector la Cooperativa Higiena (1962-1964), corespondent comercial la întreprinderea Industrialexport (1968-1969), …

Read More »

George Grigore Cair

George Grigore Cair (23 septembrie 1876, Bucureşti – 23 iunie 1924, Bucureşti) – prozator. Descendent al unei familii înstărite, Cair este fiul lui Grigore C. Cair, fost primar la Târgovişte, deputat şi senator conservator. Urmează la Bucureşti Liceul „Sf. Sava”, absolvit în 1895, şi cursurile Facultăţii de Drept, luându-şi licenţa în 1899 cu lucrarea Divorţul în dreptul roman şi român. Va fi, mai întâi, funcţionar la Ministerul de Domenii şi avocat al Statului; între anii 1905 şi 1907, în timpul guvernării conservatoare, este prefect al judeţului Dâmboviţa. Practică avocatura şi îşi continuă activitatea politică, alăturându-se, în 1908, grupării conservator-democrate a …

Read More »