Monthly Archives: iulie 2016

Organizarea administrativă a Daciei romane

Provincia Dacia, constituită de Traian încă din vara anului 106, a format la început o singură unitate administrativă, neîmpărţită. Fiind situată la graniţele imperiului, ea făcea parte din categoria provinciilor imperiale, a căror conducere şi administrare revenea împăratului. În fruntea provinciei se afla un trimis al împăratului, legatus Augusti pro praetore, cu atribuţii militare, administrative şi juridice pe care le exercita în numele împăratului. El este ales numai dintre membrii ordinului senatorial. Primul guvernator al Daciei a fost Decimus Terentius Scaurianus, care la 2 iulie 110 era încă în funcţiune, după cum se ştie dintr-o a doua diplomă militară de …

Read More »

Comerţul în Transilvania în secolul al XVIII-lea

În secolul al XVIII-lea, la dezvoltarea pieţei interne au contribuit nevoile de întreţinere a aparatului de stat şi militar austriac. Piaţa internă a crescut şi din cauza sporirii numărului ţăranilor lipsiţi de pământ, în urma creşterii rezervei senioriale şi a diviziunii sesiilor iobăgeşti prin moşteniri şi zălogiţi. Un număr din ce în ce mai mare de oameni au fost astfel nevoiţi să cumpere de pe piaţă cele necesare traiului. Numărul orăşenilor care se aprovizionează de pe piaţă creşte de asemenea. Deşi schimbul dintre oraş şi sat a continuat să consiste în primul rând din produse alimentare şi obiecte manufacturate, apariţia …

Read More »

Mişcarea revoluţionară din Moldova din 1846

O importanţă mult mai mare – atât prin ramificaţia sa şi prin personalitatea participanţilor, cât şi prin urmările sociale şi politice – a avut-o „Asociaţia patriotică”. Din ea făceau parte, în afară de spătarul T. Dormuz, T. Sion şi T. Râşcanu – denunţaţi la 17 iunie 1846 de Mihail Sturdza la Constantinopol că „prin opoziţia lor provoacă tulburări în orice moment, devenind periculoase liniştii ţării” -, V. Mălinescu, Al. I. Cuza, I. Racliş, Ion Lambrior, şi Grigore Cuza, Gr. Carp, D. Miclescu, T. Gheorghiu etc. Asociaţia cuprindea în reţeaua sa toate oraşele Moldovei, dar centrul ei se afla în ţinutul …

Read More »

Românii şi statele vecine în timpul Evului Mediu

Reprezentând stadii diferite de închegare a instituţiilor politico-administrative şi militare, cnezatele şi voievodatele au fost expresia diferenţierii lumii medievale româneşti: pe de o parte, apariţia, din rândul juzilor şi cnezilor obştilor săteşti, a unei aristocraţii de tip feudal şi, pe de altă parte, creşterea numărului ţăranilor dependenţi în raport cu cel al ţăranilor liberi. Evoluţia acestor formaţiuni politice a avut loc într-un context extern marcat de continuarea procesului migraţionist şi afirmarea unor noi state în zonă. Cnezate şi voievodate Cele mai vechi formaţiuni politice româneşti au fost semnalate în interiorul arcului carpatic. Astfel, în secolul al IX-lea este atestat în …

Read More »

Istoriografia în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVII-lea

Domeniul în care avem de-a face cu o producţie originală de caracter continuu rămâne însă şi în această perioadă acela al istoriografiei. Istoriografia secolului al XVI-lea, în măsura în care ni s-a păstrat, fusese o istoriografie de curte, scrisă de călugări, în limba slavonă. În veacul al XVII-lea, operele istorice sunt datorate unor autori laici, scrise în româneşte şi reprezintă punctul de vedere al boierimii. Forme de trecere de la un tip la altul de istoriografie se întâlnesc, după cum s-a văzut, încă de la sfârşitul secolului precedent, dar scrierile care le înfăţişau nu ni s-au păstrat decât în transpuneri …

Read More »

Arta în ţările române în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Considerând în ansamblu aspectul evoluţiei artistice, se constată că arta ţărilor române din a doua jumătate a veacului al XVI-lea dezvoltă în continuare concepţiile care se conturaseră încă înainte de mijlocul acestui veac. Abia către sfârşitul secolului se înregistrează şi afirmarea timidă a unor factori noi, simptomatici şi în raport cu împrejurările politice care au dus la unirea vremelnică a celor trei ţări. Înflorirea culturii orăşeneşti şi, implicit, schimbarea felului de viaţă, se oglindesc atât în construcţii, cât şi în calitatea şi varietatea produselor artizanatului. Arhitectura Tradiţia şi înflorirea şantierelor de construcţie duce la o vădita sporire a maestnei, exprimata …

Read More »

Etapa târzie a destrămării comunei primitive. Începuturile îndepărtate ale sclavagismului. Comunităţile geto-dacice. Istoria şi cultura lor materială. Epoca a doua a fierului pe teritoriul României

În timp ce în oraşele de pe coasta dobrogeană a Pontului Euxin înflorea civilizaţia greacă de tip sclavagist din perioada clasică şi din cea elenistică, în restul teritoriului României se petreceau importantele transformări ce caracterizează a doua epocă a fierului. Această epocă, îmbrăţişând secolele V î.Hr. – I d.Hr., poartă şi numele de Latene, după acela al localităţii La Tene de pe malul lacului Neuchatel din Elveţia, unde s-au descoperit resturile unei culturi celtice răspândite în toată Europa Occidentală şi centrală, asemănătoare ca nivel şi în parte ca forme cu cultura ce se dezvolta în aceeaşi vreme în regiunile noastre. …

Read More »

Perioada de reacţiune de după 1848. Continuarea luptei pentru înlăturarea puterii politice şi economice feudale din Moldova şi Ţara Românească

Revoluţiile din anii 1848 şi 1849 au ameninţat cu desfiinţarea orânduirea feudală din ţările Europei centrale şi răsăritene. În faţa primejdiei, guvernele feudalo-absolutiste s-au aliat între ele; se gândeau însă fiecare la propriile lor interese atunci când interveneau, unele pentru altele, să stârpească focarele revoluţionare din vecinătatea graniţelor lor. Pe plan intern, acţiunea de reprimare a fost înlesnită de faptul că burghezia şi nobilimea liberală, participante la revoluţie, trădând masele, ulterior au trecut treptat de partea contrarevoluţiei. De frica proletariatului, care se afirma în Occident ca forţă politică independentă, burghezia a devenit reacţionară. În Franţa, mersul ascendent al revoluţiei fusese …

Read More »

Dacia romană

Hotarele, organizarea administrativă şi militară Prin cucerirea Daciei de către romani, istoria pământului românesc intră într-o fază hotărâtoare pentru formarea limbii şi poporului român. În ce priveşte întinderea stăpânirii efective a Romei asupra Daciei, precizăm că nu întreg teritoriul acesteia a intrat în cadrul Imperiului roman. Ţinuturi ca Maramureşul, Crişana, nordul Moldovei n-au fost niciodată ocupate de Traian şi, în epoca romană, au continuat să fie locuite de daci liberi. Chiar şi din teritoriul cucerit, numai o parte a format noua provincie Dacia; sudul Moldovei, câmpia munteană, estul Olteniei şi colţul sud-estic al Transilvaniei au fost la început anexate (până …

Read More »

Titulatura lui Mircea cel Bătrân

Titulatura lui Mircea cel Bătrân este revelatoare sub două aspecte: exercitarea puterii şi hotarele Ţării Româneşti. Exercitarea puterii se face, potrivit formulei „singur stăpâni-torul”, asupra întregului teritoriu al ţării. Sursa puterii domneşti este una divină, „Io” însemnând „cel ales de Dumnezeu”. Domnitorul are de asemenea şi o funcţie militară exprimată în formula „mare voievod”. Cât priveşte hotarele Ţării Româneşti, titulatura arată limpede că Mircea cel Bătrân a stăpânit nu numai teritoriul dintre Carpaţi şi Dunăre, Ungro-Vlahia, (însemnând Valahia vecină cu Ungaria spre a o deosebi de celelalte Vlahii existente, mai ales cele sud-dunărene). Acestui teritoriu i se adăugau „părţile tătăreşti” …

Read More »