Monthly Archives: iulie 2016

Paşalâcurile şi raialele pe teritoriul ţărilor române în secolul al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea

Dobrogea şi raialele dunărene Părţile ocupate de turci în secolele XV-XVII din teritoriul Ţării Româneşti şi al Moldovei, anume Dobrogea şi şirul raialelor de la nord de Dunăre, au fost organizate în primele decenii ale secolului al XVII-lea într-o unitate administrativă şi militară, care, după oraşul de reşedinţă al paşii guvernator, a fost numită paşalâcul de Silistra. Aceste ţinuturi erau legate între ele prin Dunăre, care juca un rol important în viaţa lor politică şi economică. Ele constituiau în acelaşi timp şi o unitate bisericească: din secolul al XVII-lea Dobrogea şi raialele sunt puse sub autoritatea unui mitropolit, numit de …

Read More »

Consolidarea poziţiei internaţionale a Moldovei (1365-1400)

Statul feudal moldovean s-a consolidat şi şi-a desăvârşit organizarea în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, în mijlocul rivalităţilor şi a tendinţelor de stăpânire din partea unor puteri vecine. La nord-est, între feudalii poloni şi cei lituanieni, izbucniseră lupte înverşunate pentru acapararea teritoriilor cnezatului de Halici, încheiate printr-un compromis: Haliciul propriu-zis a rămas Poloniei, iar părţile răsăritene, cunoscute sub numele de Podolia, au fost ocupate de cnejii lituanieni (1366). În perioada de accentuare a contradicţiilor dintre cele două tabere şi atât timp cât stăpânirea lor în aceste părţi, în permanenţă slăbită de răscoalele populaţiei ucrainene, nu ajunsese la o …

Read More »

Însemnătatea şi urmările Revoluţiei din 1848 din Transilvania

Înfrângerea revoluţiei a însemnat reinstaurarea brutală a absolutismului, prigonirea maselor doritoare de libertate socială şi naţională. Îndată după capitularea armatei ungare, comandantul austriac a dat ordin ca şi legiunile române din Munţii Apuseni să depună armele, iar ţăranii au fost alungaţi de pe pământurile erariale (ale statului) şi de pe cele moşiereşti pe care le ocupaseră în timpul revoluţiei. Nu numai mii de maghiari, dar şi foarte mulţi români au fost aruncaţi în închisori sau înrolaţi cu forţa în armata imperială; Murgu şi alţi conducători revoluţionari români au fost condamnaţi la moarte, mai târziu pedeapsa capitală a fost comutată în …

Read More »

Răspândirea creştinismului la daco-romani

Odată cu produsele materiale şi cu monedele, din aceleaşi teritorii de la sud de Dunăre, mai ales din Illyricul latin, pătrund în nordul Dunării, începând cu secolul IV, şi curentele religioase. Creştinismul biruitor în imperiu se răspândeşte şi prinde rădăcini şi la populaţia daco-romană din Dacia. Despre existenţa unor comunităţi creştine în Dacia Traiană, în secolele II-III, nu avem nici o ştire. Examinarea critică a monumentelor epigrafice şi arheologice, considerate de V. Pârvan sau de alţii drept creştine, a dovedit încă de acum două decenii şi mai bine că ele nu au acest caracter. Nici textele literare, ale lui Tertulian …

Read More »

Cauzele interne şi externe ale înfrângerii Revoluţiei din 1848 în Ţara Românească

Înfrângerea revoluţiei a fost determinată de faptul că în ţară capitalismul era slab dezvoltat şi de faptul că burghezia, temându-se de mase, nu a dus o luptă hotărâtă în alianţă cu acestea împotriva boierimii. Burghezia românească, încă slabă, după ce a cucerit puterea cu ajutorul maselor, temându-se de elanul lor revoluţionar, a căutat să ajungă la înţelegere cu boierimea prin concesiuni care au dus la trădarea ţărănimii de către cea mai mare parte a ei, reprezentată de către liberalii moderaţi în frunte cu Eliade. Trădate, masele ţărăneşti au pierdut o parte din elanul lor revoluţionar, dar nici burghezia nu le-a …

Read More »

Manifestările plastice ale artei populare în ţările române în perioada destrămării feudalismului

Condiţiile istorice de dezvoltare a artei populare româneşti Arta populară românească s-a elaborat în procesul de formare a poporului român, încheiat în veacul al X-lea. Constituirea, ca şi întregul proces de dezvoltare a artei populare româneşti, sunt determinate de-a lungul epocii feudale de condiţiile economice şi sociale proprii României. Datorită acestora, creaţiile plastice populare au dobândit trăsături individuale, care în ansamblu dau originalitate artei noastre şi o deosebesc de arta minorităţilor conlocuitoare sau a popoarelor învecinate. Unitatea în varietate, trăsătura esenţială a artei româneşti, este rezultată din condiţiile proprii de constituire a poporului nostru. Unitatea remarcabilă a artei populare se …

Read More »

Presa în ţările române în perioada destrămării feudalismului

Drumul ascendent al tinerei burghezii naţionale trebuia susţinut şi printr-o serie de organe de publicitate, menite a reflecta biruinţele economice, politice şi culturale ale aceleiaşi clase în alte ţări, ca şi propriile ei realizări, în toate domeniile, din ţările româneşti. Încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea începe lupta pentru crearea unei prese româneşti. Deşi scos la Iaşi, periodicul. Courier de Moldavie, din care n-au apărut decât câteva numere în limba franceză, în 1790, era un organ de informare al armatei ruse cu privire la evenimentele militare în curs şi cu greu ar putea fi socotit un premergător al presei …

Read More »

Criza fărâmiţării feudale în Moldova (1432-1457)

Perioada cuprinsă între moartea lui Alexandru cel Bun şi urcarea pe tron a lui Ştefan cel Mare – ca şi aceea dintre moartea lui Mircea cel Bătrân şi domnia lui Vlad Ţepeş – se caracterizează prin criza regimului de fărâmiţare feudală, ce se manifestă prin luptele purtate înăuntrul ţării, între grupările boiereşti. Nu întâmplător aceste lupte feudale au izbucnit cu violenţă la sfârşitul unor domnii atât de lungi, ca cele ale lui Mircea cel Bătrân şi Alexandru cel Bun. În cursul celor peste 30 de ani de domnie ai fiecăruia, aceştia au reuşit să stăvilească anarhia feudală internă, canalizând energiile …

Read More »

Evoluţia societăţii pe teritoriul României în secolele XI-XII

Pecenegii şi cumanii pe teritoriul României Aşezarea pecenegilor Dezvoltarea firească a societăţii româneşti în toate domeniile de activitate umană a fost tulburată de invazia unor popoare de stepă, venite din Asia, aflătoare, în momentul abaterii lor pe aceste meleaguri, pe o treaptă inferioară de dezvoltare în comparaţie cu poporul român, specifică popoarelor călăreţe. Dintre aceste popoare, cei dintâi care s-au abătut peste teritoriul României au fost pecenegii (Bisseni, Peceneadzi, Patzinaki) pe la sfârşitul secolului al IX-lea. Aceştia erau organizaţi în triburi, având ca ocupaţie principală păstoritul şi creşterea vitelor (mai ales a cailor) şi ducând, la început, o viaţă seminomadă. …

Read More »

Teoria celor două etape opuse ale mişcării lui Tudor Vladimirescu

Tezele memorialistului Ştefan Scarlat Dăscălescu asupra mişcării lui Tudor Vladimirescu au fost actualizate prin lucrările lui Andrei Oţetea. Ştefan Scarlat Dăscălescu consideră, după cum s-a spus şi. mai sus, că Vladimirescu a răsculat norodul ca mandatar al lui Alexandru Pini şi al capilor revoluţiei greceşti. Iniţial, acţiunea comandantului de panduri era îndreptată, deşi nu pe faţă, „asupra turcilor, în favorul grecilor”. „Văzând [apoi] că trebile grecilor nu merg bine aice, că de a intra ruşii nu-i speranţă, după ce Împăratul Alexandru la congresul de la Laybach a dezavuat pe Ipsilant şi a negat orice părtăşie [a Rusiei cu acţiunea eteristă, …

Read More »