Monthly Archives: iulie 2016

Finanţarea, înzestrarea şi aprovizionarea armatei române în timpul Războiului de Independenţă

Refuzul puterilor europene de a recunoaşte independenţa României a demonstrat încă odată că singura cale posibilă de a se scutura jugul otoman era participarea la război alături de Rusia. Dar, deşi participarea României la război pentru a-şi apăra independenţa cu armele era o necesitate evidentă, moşierimea, indiferent dacă făcea parte din partidul conservator sau liberal, sub pretextul respectării neutralităţii a continuat să se opună pregătirilor militare. Atitudinea moşierimii se datora şi faptului că ea nu voia să pună arme în mâna maselor ţărăneşti, temându-se ca nu cumva în felul acesta să se aducă vreo ştirbire marii proprietăţi. Din aceste considerente, …

Read More »

Probleme şi izvoare referitoare la Dacia romană

Teoria roesleriană Oricât ar părea de ciudat, ideea firească şi logică a dăinuirii populaţiei dacice sub stăpânirea romană a fost contestată de unii istorici din trecut. Cu multă şi vinovată uşurinţă, aceştia făceau să dispară, prin exterminare fizică şi deportare, un popor care trebuie să fi numărat cam o jumătate de milion de oameni pe vremea lui Decebal. Cel mai cunoscut dintre aceşti istorici fiind Robert Roesler, teoria care neagă continuitatea dacică şi daco-romană e numită, de obicei, roesleriană. Ignorând dovezile istorice ale continuităţii dacice, Roesler şi partizanii lui mai vechi sau mai noi (căci şi unii istorici din zilele …

Read More »

Activitatea diaconului Coresi

Tipograf şi traducător de cărţi în limba română, diaconul Coresi era originar din Târgovişte. A învăţat arta tipografică în oraşul natal, la tiparniţa reînfiinţată în 1545 pe lângă curtea domnească. Ajuns meşter, Coresi a desfăşurat în Ţara Românească şi în Şcheii Braşovului o activitate tipografică prodigioasă, prin stăruinţa lui fiind tipărite 35 de cărţi, număr impresionant pentru o epocă în care tiparul se afla încă la începuturi. Coresi a fost sprijinit în munca sa de ajutoare pricepute între care meşterii Călin, Lavrentie, Lorint Mănăilă şi fiul său Şerban. Între anii 1556 şi 1583 au văzut lumina tiparului în limba română …

Read More »

Dezvoltarea social-economică a Moldovei şi Ţării Româneşti în prima jumătate a secolului al XVI-lea

Procesul general de dezvoltare economică surprins în a doua jumătate a secolului al XV-lea continuă şi în prima jumătate a secolului următor. Dezvoltarea schimbului, consecinţă a creşterii producţiei de mărfuri şi a productivităţii muncii, duce la creşterea tendinţei feudalilor, pe de o parte, de a-şi lărgi proprietăţile, acaparând prin diferite mijloace pământurile ţăranilor, pe de altă parte, de a intensifica exploatarea ţărănimii. Creşterea puterii economice a feudalilor a făcut să sporească şi puterea lor politică; ei folosesc această putere ca să-şi consolideze poziţia de clasă stăpânitoare şi să imprime orientarea lor politicii întregii ţări. Agricultura şi creşterea vitelor Principalele ramuri …

Read More »

Situaţia politică a ţărilor române până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea

La trenul Moldovei şi Ţării Româneşti s-au perindat în secolul fanariot 11 familii, membrii cărora se schimbau dintr-o ţară în alta după bunul plac al Porţii. Acestea au totalizat 74 de domnii, ceea ce înseamnă în medie 2 ani şi 7 luni o domnie în Ţara Românească şi 3 ani în Moldova. Dintre familiile fanariote care au înscris şi unele realizări meritorii în istoria ţărilor româneşti trebuie socotiţi Mavrocordaţii, Ghiculeştii, Ipsilanti. În Transilvania de asemenea s-au perindat în acest răstimp 14 guvernatori sau preşedinţi ai guvernului numiţi dintre comandanţii armatei imperiale. Istoria celor trei ţări româneşti a fost influenţată într-un …

Read More »

Cnezatul Râului Bărbat

Grupul de sate din colţul sud-estic al Depresiunii Haţegului, de pe cursul superior al Streiului şi din văile afluenţilor acestuia, şi-a avut în secolul al XIV-lea centrul la Râu Bărbat. Aceasta nu înseamnă, desigur, că într-o etapă anterioară un alt sat n-a putut avea rolul principal, chiar dacă documentele nu ne informează în acest sens. Documentele ne lămuresc în schimb în cnezatul Râului Bărbat, mai clar decât în celelalte cnezate de vale, asupra raporturilor de subordonare existente în sânul cnezimii haţegane. Reconstituirea teritorială a cnezatului Râului Bărbat se întemeiază în principal pe urmărirea satelor şi părţilor de sate întărite cneazului …

Read More »

Viaţa comercială şi urbanizarea Craiovei în secolul al XVII-lea

După fluctuaţia demografică de la sfârşitul secolului al XVI-lea, Craiova înregistrează o creştere treptată a populaţiei. Paul de Alep consemna la mijlocul veacului şaptesprezece că, la intrarea în oraş, a fost întâmpinat de „marele ban, boieri şi mulţime de popor”, ceea ce atestă şi o evidentă stratificare socială. Cu toate că o complexitate de factori (fiscalitatea excesivă care determina fuga locuitorilor, incursiunile otomane, războaiele, epidemiile de ciumă, holeră) a influenţat evoluţia demografică, sporul natural al populaţiei a fost permanent: în 1735 în Craiova existau 836 familii reprezentând peste 4.000 de locuitori. În această perioadă, o mare parte a populaţiei continua …

Read More »

Luptele pentru stăpânirea Transilvaniei în primul deceniu al secolului al XVII-lea. Întărirea puterii centrale în timpul lui Gabriel Bethlen (1613-1629)

Luptele dintre facţiunile nobiliare Primul deceniu al veacului al XVII-lea din istoria Transilvaniei reprezintă o perioada de mari competiţii pentru putere între facţiunile nobiliare. Moartea lui Mihai Viteazul a dezlănţuit şi în Transilvania – aşa cum s-a întâmplat de altminteri, şi în Ţara Românească şi Moldova – lupta ţinută în frâu de guvernarea autoritară a domnului unificator. Se creează posibilitatea unei sporiri simţitoare a influenţei marii nobilimi în conducerea treburilor publice, în condiţiile luptei pentru restaurarea dominaţiei otomane în Transilvania. Asasinarea lui Mihai Viteazul n-a asigurat nici liniştea şi nici stăpânirea habsburgică în Transilvania. Mercenarii generalului Basta săvârşeau devastări şi …

Read More »

Bogomilismul în timpul feudalismului pe teritoriul României

Antagonismele de clasă s-au manifestat în domeniul culturii şi sub forma ereziilor, deoarece în epoca feudalismului „toate doctrinele revoluţionare, sociale şi politice, trebuiau să fie în acelaşi timp şi cu precădere erezii teologice”. Bogomilismul – erezie populară îmbrăcând în haină religioasă revendicările păturilor exploatate – concepea lumea sub forma luptei dintre principiile binelui şi răului, cel din urmă – reprezentat de satana – fiind generatorul asupririi şi silniciei. Bogomilii negau tainele, ierarhia şi ritualul bisericii şi au dus, în activitatea lor practică, o puternică luptă antifeudală. Apărut la începutul veacului al X-lea în Bulgaria, bogomilismul a rezistat vreme de secole …

Read More »

Organizarea politică a oraşelor greceşti din Dobrogea în secolele V-I î.Hr.

În măsuri care au variat de la oraş la oraş şi, în sânul aceleiaşi cetăţi, de la epocă la epocă, puterea politică aparţinea în aceste colonii poporului, alcătuit din totalitatea cetăţenilor cu drepturi depline. De la exercitarea acestora erau excluşi (şi aveau să rămână astfel până la sfârşitul antichităţii) în primul rând sclavii, apoi străinii domiciliaţi şi femeile – chiar femeile de condiţie liberă. Organul în care se întrupa autoritatea supremă era Adunarea, de cele mai multe ori pomenită în documente cu numele de „popor”. Alături de ea, exista însă în fiecare cetate greacă guvernată democratic un corp consultativ mai …

Read More »