Monthly Archives: iulie 2016

Moldova şi Ţara Românească în ultimele decenii ale secolului al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea

Creşterea influenţei marii boierimi În a doua jumătate a veacului al XVII-lea au loc în Moldova şi în Ţara Românească importante concentrări de domenii în stăpânirea unui singur boier sau a unei familii boiereşti. Imensa avere funciară a Cantacuzinilor din Ţara Românească, la care se adăugau domeniile boierilor din Mărgineni aduse de mama lor, domniţa Elina, cuprindea zeci de moşii în toate judeţele ţării. Unul singur dintre fraţi, Drăghici, stăpânea 75 de moşii în 1663. În Moldova, Iordache Cantacuzino avea în aceeaşi perioadă 60 de sate întregi, 30 de sate date fiicei sale şi 91 de alte posesiuni, deci în …

Read More »

Cnezatul Vadului

Ne-a mai rămas un singur grup de sate vechi româneşti din Ţara Haţegului în legătură cu care, în lipsa informaţiilor reflectând apartenenţa la unul dintre cnezatele de vale deja pomenite, putem formula ipoteza constituirii lor într-un cnezat de vale distinct. Este vorba despre satele de pe cursul inferior al Râului Mare, din imediata vecinătate a Haţegului, printre care Vadul pare să fi deţinut în secolul al XIV-lea locul central, deoarece acolo este atestată la începutul secolului al XV-lea o familie cnezială despre care aflăm ulterior că avea drepturi de stăpânire şi în trei aşezări învecinate – Nălaţi, Balomir şi Bărăşti. …

Read More »

Formarea poporului român sub influenţa slavonă

În vocabulariul românesc se află o foarte mare mulţime de cuvinte slavoneşti: în nici una din limbile neslavice, nici în cea greacă, nici în cea albaneză şi nici în limbile germanice proporţia nu e aşa de mare. Pentru străinul care nu vede decât cuvinte, fără să-şi dea sama de valoarea lor intrinsecă, de răspândirea lor dialectală şi de frecvenţa întrebuinţării lor, precum nici de preţioasele elemente latine ascunse prin colţuri de ţară sau în limbajul profesional, elementele slave sunt aproape covârşitoare. Privit însă fără prejudecată şi cu deplină cunoştinţă a chestiunii, lucrul stă altfel. Articole, pronume, adverbe, conjuncţii, prepoziţii şi …

Read More »

Politica externă a voievozilor români în secolele XV-XVI

În Evul Mediu, domnitorii din ţările române se bucurau de privilegiul de a coordona politica externă, uneori după consultări cu Sfatul Domnesc. Direcţia principală în politica externă a reprezentat-o lupta pentru menţinerea autonomiei şi a independenţei politice a ţărilor române, a statutului lor juridic deosebit în raport cu Marile Puteri, şi anume Ungaria, Imperiul Otoman, Polonia etc., apărarea teritoriului şi a hotarelor ţării. Semnificativă a fost pentru Evul Mediu insistenţa cu care toţi voievozii şi-au afirmat dorinţa de a apăra frontierele istorice ale ţării, refuzul de a accepta o pierdere teritorială, anexiunile sau încălcările de hotare. Deşi Ungaria şi Polonia …

Read More »

Lupta antiotomană a ţărilor române în a doua jumătate a secolului al XVII-lea

Alianţa Moldovei cu Rusia Alianţa celor trei ţări române sub egida Transilvaniei, care a funcţionat ca un instrument de represiune a mani mişcări populare, continua să păstreze caracterul unui bloc îndreptat împotriva Imperiului Otoman. Pentru întărirea lui s-a căutat sprijin în afară, la alte state mai mari. Alianţa Moldovei cu Rusia face parte din aceste încercări diplomatice în vederea creării unor condiţii mai favorabile înlăturării jugului turcesc. La 8 ianuarie 1654, rada de la Pereiaslav proclamase unirea Ucrainei cu Rusia. Urmarea imediată a acestui fapt a fost începerea tratativelor în vederea unei alianţe între Rusia şi ţările române. În scrisoarea …

Read More »

Organizarea Daciei romane

Organizarea generală. Dacia Apulensis, Porolissensis şi Malvensis Provincia Dacia a fost totdeauna, ca organism politic, un singur corp, pus, ca provincie mărginaşă imperială, sub autoritatea unui Legatus Augusti propraetore, numit şi duce într-unele inscripţii. Pentru ocârmuire, mai ales în ceea ce priveşte finanţele, ea fu împărţită mai întâi, sub Hadrian, în două părţi: Dacia superioară şi inferioară. Cea dintâi, Dacia superioară, este documentată de o inscripţie găsită în Moesia, care spune că Sarmizegetusa, capitala întregii Dacii, s-ar afla în partea numită Dacia superioară. Numele de Dacia inferioară s-a găsit în o diplomă militară din anul 129, apropiată deci de epoca …

Read More »

Cele dintâi urme ale omului pe meleagurile craiovene

Craiova este un oraş a cărui origine se pierde în vremurile demult uitate. Încă de la primii hominizi ai continentului european, Oltenia a fost locuită necontenit. În zona municipiului Craiova, arheologic şi istoric se constată o permanenţă de viaţă şi civilizaţie pretracică, traco-getică, geto-dacică, daco-română, daco-romană-bizantină şi, mai apoi, românească. Fondul etnic autohton, creator şi purtător al unei civilizaţii cu profunde şi multimilenare rădăcini locale, a fost capabil, în fiecare epocă istorică, nu numai să primească şi să prelucreze creator elemente ale civilizaţiei populaţiilor din împrejurimi sau din teritorii îndepărtate, ci să şi transmită acestora propriile sale creaţii în domeniul …

Read More »

Situaţia politică în Transilvania în primii ani după dualism

După încheierea pactului dualist, dieta maghiară a votat legea XIIII, care a fost sancţionată la 26 noiembrie / 8 decembrie 1868. Prin această lege, Transilvania era încorporată cu totul la Ungaria prin desfiinţarea rămăşiţelor autonomiei ei. În felul acesta, moşierimea şi burghezia maghiară din Transilvania îşi consolidau dominaţia în viaţa economică şi politică a provinciei, în strânsă alianţă cu moşierimea şi burghezia din Ungaria. Menţinerea unei relative autonomii a Transilvaniei ar fi putut duce, din punct de vedere politic, la pierderea acestei preponderenţe. Faptul fusese dovedit de evenimentele din anii 1863-1864. Desfiinţându-se iobăgia şi privilegiile feudale, deschizându-se posibilitatea unei dezvoltări …

Read More »

Administraţia rusă în Moldova şi Ţara Românească (1828-1834)

Administraţia Moldovei şi Ţării Româneşti a fost încredinţată în 1828, după plecarea domnilor, unui preşedinte plenipotenţiar al divanurilor celor două ţări. Primul preşedinte, contele Pahlen, un diplomat, simţindu-se străin de problemele care i se puneau, a demisionat la sfârşitul anului 1828 şi a fost înlocuit cu generalul Jeltuhin, care nu s-a preocupat decât de trebuinţele armatei şi care avea să fie curând răpus de ciumă. După semnarea tratatului de la Adrianopol (2/14 septembrie 1829), care autoriza Rusia să reorganizeze principatele şi să le ţină sub ocupaţie până ce turcii vor fi plătit despăgubirea de război, guvernul rus a numit preşedinte …

Read More »

Urmările războiului ţărănesc din 1514 condus de Gheorghe Doja

Războiul general al ţărănimii, cum îl numeşte Friedrich Engels, s-a terminat prin înfrângerea răsculaţilor şi prin întărirea asupririi ţăranilor, a lucrătorilor de la ocne şi mine şi a orăşenimii sărace; obligaţiile ţărănimii faţă de stăpânii feudali, de biserică şi de stat, au fost sporite, ţărănimea a fost legată de glie şi prin lege. Nobilimea întrunită în dietă („dieta sălbatecă”), apoi legiuitorii acesteia, în frunte cu Ştefan Werboczi – care a întocmit acel cod scris cu sânge de iobag, cunoscut sub numele de Tripartitum – au luat măsuri necruţătoare. Zeci de mii de ţărani au fost masacraţi de nobili. Dacă nobilimea …

Read More »