Monthly Archives: iulie 2016

Transformări economice şi sociale la Histria secolului al V-lea î.Hr.

Înflorirea economică a Histriei se reflectă pe de o parte în monumentele clădite în acea vreme, pe de altă parte în faptul ca oraşul începe, pe la mijlocul secolului V î.Hr., să bată monedă proprie. Dintre monumentele ridicate în acea vreme trebuie amintit înainte de toate templul descoperit în sectorul de nord-est al cetăţii. Acest templu, închinat probabil Afroditei, a fost clădit în prima jumătate a secolului V î.Hr. Apariţia monedei histriene reflectă însă şi mai bine dezvoltarea economică a oraşului Histria. În marile centre greceşti din sud, moneda a apărut în momentul în care societatea greacă trecuse definitiv în …

Read More »

Întâlnirea lui Tudor Vladimirescu cu Alexandru Ipsilanti. Împotrivirea lui Tudor la ocupaţia eteristă

Ce spun izvoarele narative despre întâlnirea dintre conducătorii celor două mişcări, întâmplată la sfârşitul lui martie, la Bucureşti (dincolo de bariera Podului Mogoşoaei, în casele de la Cişmeaua lui Mavrogheni)? Conducătorul român a acceptat cu greutate întrevederea cerută de şeful Eteriei, şi numai după ce Ipsilanti a trimis în tabăra pandurilor pe bimbaşa Sava, ca ostatic. Venind la întâlnire, amândoi comandanţii „aveau pază bună de oameni înarmaţi şi gata de luptă la cel mai mic semn” (Mihai Cioranu). Episcopul Ilarion i-a slujit lui Tudor Vladimirescu de interpret. Sensul întrevederii a fost acesta: Alexandru Ipsilanti i-a cerut lui Tudor să se …

Read More »

Dezvoltarea relaţiilor sociale în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Dezvoltarea forţelor de producţie în Ţara Românească şi în Moldova, atât în domeniul agriculturii, cât şi în ce priveşte meşteşugurile şi manufacturile, deşi încetinită de exploatarea otomană, a fost resimţită prin urmările ei şi în raporturile sociale. Creşterea pieţei interne şi a celei externe a adus venituri apreciabile boierilor, pe când ţăranii, supuşi muncii silite, dijmelor şi dărilor către stat, sărăcesc. În secolul al XVIII-lea, claca agricolă devine generală, atât pentru rumâni şi vecini, cât şi pentru oamenii liberi aşezaţi cu învoială pe domeniile feudale. Aceşti ţărani liberi, fără pământ, erau mai înainte supuşi numai dijmei din produse, în schimbul …

Read More »

Religiile în Dacia romană

Studiul dezvoltării religiilor în Dacia romană constituie unul dintre cele mai interesante capitole ale vieţii spirituale din această provincie. Varietatea divinităţilor adorate în Dacia oferă un adevărat mozaic, neîntâlnit sub acest aspect în alte provincii ale imperiului. Explicaţia o găsim, în primul rând în componenţa etnică împestriţată a coloniştilor, militarilor, sclavilor şi a altor elemente, care vin aci cu zeii lor de acasă, adoraţi în Dacia alături de ai populaţiei autohtone. Dintr-o statistică mai veche (azi incompletă şi depăşită prin noile descoperiri) s-a arătat că divinităţile romano-italice adorate în Dacia formează un procent de 43,5%, după care urmează zeii orientali …

Read More »

Cronicile anului 1821

Este absolut necesar ca acţiunea lui Alexandru Ipsilanti din Principate să fie înfăţişată în adevărata-i lumină, şi nu doar prin prisma unor considerente generale despre lupta poporului grec pentru libertate. După cum am arătat, eteriştii din ţările române nu trebuie confundaţi cu poporul grec. Stăruinţa cu care I.C. Filitti, Andrei Oţetea şi alţi istorici susţin ideea că mişcarea revoluţionară română de la 1821 a pornit cu obiectivele Eteriei şi că acţiunea lui Tudor Vladimirescu s-a încadrat în mişcarea grecească – încât, în Principate, s-a desfăşurat atunci o singură revoluţie, greco-română, cu caracter antiotoman, slujită de Vladimirescu, dar şi trădată de …

Read More »

Oraşele şi satele din Dacia romană

Aşezările întemeiate în Dacia se împart, după caracterul şi statutul lor de organizare, în oraşe, sate şi aşezări întemeiate în jurul castrelor, numite canabae. Primul oraş întemeiat în Dacia după cucerirea romană a fost Sarmizegetusa, o fondaţie a împăratului Traian. Ea este în acelaşi timp şi singurul oraş din Dacia întemeiat printr-o adevărată colonizare. Oraşul a primit de la întemeiere titlul de colonia şi dreptul italic (ius Italicum), iar locuitorii lui au fost înscrişi în tribul Papiria, din care făcea parte şi împăratul. El e situat la capătul de vest al câmpiei Haţegului, pe locul satului Grădişte, care astăzi a …

Read More »

Japonia în era Meiji

Japonia medievală Până la mijlocul secolului al XIX-lea, Japonia a fost o ţară înapoiată, cu puternice rămăşiţe feudale. Împăratul (mikado), socotit a fi de origine divină, conducea fără a guverna. Puterea aparţinea shogunului, membru al familiei Tokugawa, care era şef militar şi care se baza pe nobilimea militară (daimyo). Aceasta întreţinea în jur de 500.000 de vasali, samuraii, care îşi consacrau viaţa carierei armelor şi respectării unui cod al onoarei foarte strict (bushido). Era Meiji şi transformarea societăţii Orientarea politică a Japoniei în această epocă viza: dezvoltarea şi modernizarea prin însuşirea a tot ceea ce era necesar şi util de …

Read More »

Dobrogea în timpul stăpânirii bizantine

În veacurile XI-XIII, teritoriul României dintre Dunăre şi Marea Neagră s-a aflat sub stăpânire bizantină. Această stăpânire nu a fost continuă şi nu s-a exercitat decât vremelnic asupra întregului teritoriu dobrogean. Societatea omenească de pe acest teritoriu nu a avut o existenţă istorică izolată; legături strânse cu regiunile nord-dunărene şi cu cele bizantine de la sudul Dunării au determinat participarea societăţii dobrogene la marile evenimente ale acestor veacuri. În perioada stăpânirii bizantine, Dobrogea cunoaşte o anumită dezvoltare economică. Datorită producţiei proprii, dar şi poziţiei sale geografice, Dobrogea a cunoscut un intens trafic comercial. Necesitatea de a achiziţiona produsele locale şi …

Read More »

Situaţia politică a Moldovei între anii 1546-1572

Situaţia internaţională din a doua jumătate a veacului al XVI-lea nu a favorizat, până în ultimul său deceniu, încercările poporului român de scuturare a apăsătoarei stăpâniri otomane. Suveranii statelor vecine, Polonia şi Imperiul habsburgic, având de făcut faţă propriilor lor greutăţi interne sau căutând să lărgească teritoriile de sub stăpânirea lor, nu au dat sprijinul necesar ţărilor române în năzuinţele lor de eliberare de sub turci. Atunci când au răspuns unor chemări venite din partea acestora, n-au făcut-o pentru a le ajuta să-şi câştige independenţa politică, ci pentru a înlocui pe turci prin propria lor stăpânire. În această direcţie se …

Read More »

Cultura Wietenberg

Numită aşa după aşezarea de pe dealul Wietenbeig (numit şi „Dealul Turcului”) pe malul Târnavei Mari lângă Sighişoara, această cultură reprezintă grupul caracteristic pentru epoca mijlocie a bronzului din podişul Transilvaniei, pe care îl ocupă în întregime şi fără a-l depăşi în nici o direcţie. Este cunoscută mai ales prin materiale descoperite întâmplător şi puţin studiate. A luat naştere foarte probabil pe baza fondului local al culturii Coţofeni şi al celei cu „ceramică cu împunsături succesive”, dar primind – cum s-a menţionat deja – dinspre sud-est, prin cultura Tei, influenţe care i-au determinat aspectul deosebit. Centrul mai restrâns de formare …

Read More »