Monthly Archives: iulie 2016

Provincia romană Dacia şi teritoriul României răsăritene până la împărţirea Imperiului Roman

Formarea provinciei Dacia Astfel deci întreaga lume iliro-tracă ajunsese sub stăpânirea romană. Armele romane pătrunseseră până la sarmaţi, iar aceştia pentru moment nu erau nişte concurenţi serioşi ai împărăţiei romane. De cealaltă parte, germanii păreau înclinaţi spre o paşnică vecinătate: după succesul său dacic, Traian se putea îndrepta cu totul în spre războaiele asiatice, care-i aduseră noi onoruri, iar statului roman o siguranţă a graniţelor dintr-acolo. Aceasta nu-l făcu însă să uite consolidarea noii situaţii la miazănoapte de Hemus. Moesia îi păru destul de bine mărginită prin Dunăre şi din noua cucerire tracă el alcătui o nouă provincie, căreia – …

Read More »

Supplex Libellus Valachorum

Supplex Libellus Valachorum este primul program modern al românilor din Transilvania, veritabil act de naştere al poporului român, reprezentând o operă de colaborare naţională. A fost elaborat în 1791 de reprezentanţii Şcolii Ardelene (Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior, Ioan Piuariu Molnar, Iosif Meheşi etc.), fiind o reacţie la hotărârea nobilimii maghiare de a anula reformele iluministe ale împăratului Iosif II. Argumentele românilor, preluate din documentele revendicative elaborate de Ioan Inochentie Micu Klein, erau de natură demografică (românii reprezentau majoritatea populaţiei Transilvaniei), economică (contribuţia economică fundamentală a populaţiei româneşti), istorice (vechimea, latinitatea şi continuitatea populaţiei române), filozofice (ideile Revoluţiei Franceze privind …

Read More »

Victoria Naţiunilor Unite în cel de-al doilea război mondial

„Asaltul fortăreţei Europa” În iulie 1943, prin debarcarea americană din Sicilia, apoi în Italia de sud, a început asaltul „fortăreţei” Europa. Benito Mussolini, acuzat de eşecurile militare, a fost destituit de Marele Consiliu Fascist şi de către rege şi apoi arestat. După ce a fost eliberat de un comando SS, Mussolini a întemeiat, în nordul Italiei, Republica Socială Italiană (Republica de la Salo), în sudul Italiei, generalul Badoglio, noul prim-ministru, a capitulat în faţa aliaţilor şi a întors armele contra Germaniei. În aceste condiţii, Adolf Hitler a accelerat construcţia noilor arme. În iunie 1944, germanii au lansat asupra Londrei celebrele …

Read More »

Prima perioadă a culturii geto-dace (circa 450-300 î.Hr.)

Perioada de formare a culturii Latene din Dacia (circa 450-300 î.Hr.) nu se manifestă în mod omogen pe toată întinderea teritoriului locuit de triburile geto-dace. Pe mari porţiuni din acest teritoriu, formele specifice primei epoci a fierului continuă aproape nemodificate. Pentru Transilvania şi pentru ţinuturile carpatice, de pildă, unde persistă formele hallstattiene în asociaţie cu cele intrusive scitice, rămân valabile motivele pentru care Vasile Pârvan fixa începuturile epocii a doua a fierului în jurul anului 300 î.Hr. În schimb, în valea Dunării elementele care vor caracteriza această epocă încep să-şi facă apariţia mult mai devreme. Inegalitatea regională remarcată în legătură …

Read More »

Lupta pentru Unirea Principatelor Române şi uneltirile separatiste în a doua jumătate a anului 1856

La începutul lunii iulie 1856, locul domnitorilor a fost luat de câte un caimacam. Turcia preferase să renunţe la soluţia unor caimacamii regulamentare de trei, un singur caimacam fiind mai uşor de influenţat. În Ţara Românească a fost numit în acest post fostul domn Alexandru Ghica, iar în Moldova (unde reacţionarii ceruseră ataşarea unui comisar turc pe lângă caimacam) Toderiţă Balş. Pentru obţinerea căimăcămiei, Balş dăduse mari sume de bani demnitarilor turci. Exprimând interesele reacţiunii boiereşti, regimurile instituite de cei doi caimacami se arătau potrivnice dorinţelor poporului român din cele două ţări. „Căimăcămiile de astăzi – se scria într-o broşură …

Read More »

Sfârşitul războiului ţărănesc din 1514 condus de Gheorghe Doja

Lupta de la Timişoara a fost deosebit de grea. Armatele ţărăneşti, conduse de Gheorghe Doja, au reuşit să pună în mare primejdie cetatea, aducând pe apărători. În pragul capitulării, din cauza lipsei de alimente şi armament. Dar, cu toată vitejia ţărănimii, care a făcut sacrificii supraomeneşti, răsculaţii nu au putut înfrânge atacurile concentrice ale oştirilor nobiliare, bine înarmate şi foarte numeroase. Sosirea armatelor nobilimii din Transilvania, care, din cauza fărâmiţării cetelor ţărăneşti, nu au putut fi. Împiedicate să-şi facă drum spre Banat, a fost hotărâtoare. Atacul acestora, dat prin surprindere, a pus în imposibilitate pe răsculaţi să se mai apare. …

Read More »

Paleoliticul pe teritoriul României

La începutul cuaternarului, lanţul Carpaţilor suferă o ridicare treptată de peste 1.000 m; pe vârfurile înalte apar apoi gheţarii. Urmele acestora – circuri glaciare şi morene – sunt prezente în toate masivele care depăşesc 2.000 m altitudine; Parâng, Retezat, Făgăraş, Bucegi, Rodna etc. Prin înălţarea Carpaţilor, lacurile care acopereau o bună parte din Oltenia, Muntenia, Transilvania, Moldova de Jos şi Câmpia Panonică, se retrag în regiuni din ce în ce mai joase. Puhoaiele apelor devin mult mai active, umplând lacurile cu pietrişuri, nisipuri şi mâluri, în care mai apoi, datorită ridicării scoarţei pământului, apele îşi adâncesc văile, luând astfel naştere …

Read More »

Statul român de la 1859 la 1916. Proiecte şi realizări

La începutul epocii moderne, elita românească a conceput proiectul unui stat naţional independent, întemeiat pe ideologia „daco românismului” care să-i includă pe toţi românii, dar a fost silită, curând, să accepte că înfăptuirea acestui proiect depindea de conjunctura externă. Treptat s-a conturat „politica paşilor mărunţi”, a fost înlocuită ideea sprijinului extern cu doctrina „prin noi înşine” şi practica punerii marilor puteri în faţa „faptului împlinit”. După 1859 unirea înfăptuită trebuia consolidată şi erau necesare reforme care să aducă societatea românească şi statul la un nivel cu adevărat european. Consolidarea Unirii Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza a fost interpretată …

Read More »

Izvoarele istoriei României

Epoca străveche şi veche Pentru reconstituirea istoriei străvechi şi vechi a României, izvoarele cele mai importante sunt cele arheologice, literare şi epigrafice. Izvoarele arheologice sunt urmele materiale ale vieţii şi activităţii omului, păstrate în pământ (dar uneori şi la suprafaţă), câteodată şi în apă, care pot servi la reconstituirea vieţii umane în trecut. De descoperirea, studiul şi interpretarea acestor izvoare se ocupă, cu metode proprii, o ştiinţă auxiliară a istoriei – arheologia. Marele avantaj al izvoarelor arheologice este că ele există şi pentru teritorii sau epoci care n-au stat în atenţia scriitorilor antici şi, deci, nu sunt ilustrate de izvoarele …

Read More »

Mişcarea revoluţionară din 1848 în Transilvania

Revoluţia din 1848 înseamnă o piatră de hotar în istoria poporului român şi a minorităţilor naţionale din Transilvania, după cum ea marchează un punct crucial şi în istoria celorlalte două ţări române, Moldova şi Ţara Românească. Obiectivul revoluţiei era în Transilvania eliberarea socială şi naţională. Ţărănimea, aflată de mult într-o necontenită frământare – iar în Munţii Apuseni într-o adevărată stare de revoltă -, fiind ameninţată în toamna anului 1847 cu o nouă jefuire a pământurilor sale prin legea urbarială făcută de dieta feudală, clocotea de ură contra nobilimii, considerându-se totodată îndreptăţită – cum ceruse pe vremuri Horea – să-şi însuşească …

Read More »