Monthly Archives: iulie 2016

Formarea statului feudal de sine stătător Dobrogea

Încă înainte de împărţirea taratului bulgar în două formaţiuni politice distincte – un tarat cu capitala la Vidin şi altul cu capitala la Târnovo – Izvoarele menţionează spre litoralul pontic, pe teritoriul Dobrogei de azi – care făcuse parte din tema bizantină Paristrion – un mic stat, desprins şi el din cel bulgar. Acest stat – cu o însemnată populaţie românească – grupa oraşele de la Marea Neagră într-o organizaţie politică şi asigura legătura lor cu Imperiul bizantin. Nucleul statului era vechea „ţară a Cavarnei”, amintită într-o diplomă a lui Ioan Asan al II-lea. În împrejurările fărâmiţării „imperiului” lui Svetislav, …

Read More »

Perioada interbelică – o perioadă fertilă în publicistica craioveană

În peisajul publicisticii craiovene  interbelice,  al preocupărilor de cercetare istorică, etnografică, folclorică şi de istorie literară, „Arhivele Olteniei”, publicaţie fondată de dr. Charles Laugier şi condusă pe toată perioada (1922-1943, 1944-1946) de către profesorul C.D. Fortunescu, ajutat de un comitet de conducere constituit din profesori care reprezentau întreaga zonă a Olteniei – are un pregnant caracter enciclopedic şi este, din acest punct de vedere, cea mai importantă apariţie. Cele două rubrici permanente – Oltenia folcloristică şi Oltenia literară şi artistică – cuprind folclor original, studii de etnografie şi folclor, creaţii literare şi numeroase articole de critică şi istorie literară. Colaborează …

Read More »

Civilizaţia romană în spaţiul daco-moesic

Căi şi etape După războaiele „ilirice” şi, mai ales, cele „macedonice”, toate văile din vestul Peninsulei Balcanice sunt cunoscute de romani. De-a lungul acestor văi, agricultori, păstori şi negustori porniţi din preajma metropolei ajung la Dunăre. Înaintea armatei romane, unii dintre ei trec la miazănoapte de fluviu. Într-o primă etapă, care ţine de la mijlocul secolului al II-lea î.Hr. până la instituirea celui de-al doilea triumvirat, aspecte materiale romane pătrund în Dacia pe o cale neoficială, în general paşnică. Tot mai intens, schimbul de produse cu reprezentanţii civilizaţiei Romei este însoţit de o nouă preocupare a autohtonilor – tezaurizarea denarilor …

Read More »

Organizarea politico-administrativă a Transilvaniei în secolul al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea

Faţă de a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când se constituie principatul autonom sub suzeranitate turcească, organizarea politico-administrativă a Transilvaniei, ca şi instituţiile ei, nu suferă în secolul al XVII-lea modificări esenţiale. Întinderea teritorială a principatului transilvan, statornicită în 1570 prin pacea de la Speyer, rămâne aceeaşi până într-al treilea deceniu al secolului al XVII-lea. El cuprinde cele şapte vechi comitate ale Transilvaniei, scaunele secuieşti (al căror număr se reduce la cinci în urma contopirii într-unui singur – sub numele de Trei Scaune, – a scaunelor Kezdi, Sepsi şi Orbai), plus nouă scaune săseşti şi trei districte. Din părţile …

Read More »

Guvernarea autoritară conservatoare în România cu sprijinul capitalului străin (1871-1876)

Legiferarea conservatoare reacţionară Înfrângerea mişcării din martie 1871 a constituit şi victoria temporară a moşierimii asupra burgheziei în cadrul regimului politic burghezo-moşieresc. Ea s-a datorat alianţei moşierimii conservatoare cu capitaliştii germani şi laşităţii burgheziei, care a părăsit conducerea mişcării în momentul când mişcarea putea să se transforme într-o revoluţie. Prin însărcinarea lui Lascăr Catargiu de a forma un guvern autoritar, subordonat de fapt capului statului, moşierimea conservatoare, sprijinită de câteva elemente ale marii burghezii şi de capitaliştii germani şi austrieci, a rămas pentru cinci ani stăpână pe conducerea statului. Deşi mai numeroasă şi reprezentând faţă de moşierime elementul înaintat, burghezia …

Read More »

Războiul antiotoman şi lărgirea bazei sociale a puterii lui Ştefan cel Mare

Definirea conţinutului istoric al celei de-a doua etape din domnia lui Ştefan cel Mare – ca epocă a luptei antiotomane pentru libertatea Moldovei şi de pregătire, în focul acestei lupte, a noii baze sociale a puterii domneşti – are loc începând îndeosebi din anul 1473, când se desfăşoară prima campanie în Ţara Românească cu un obiectiv politic bine precizat. Între timp, în 1471, Ştefan întreprinsese încă o expediţie în ţara vecină, marcată prin bătălia de la Soci, din martie a acelui an. Victoria domnului Moldovei – pe care cronica o arată ca deplină – nu a avut consecinţe pe plan …

Read More »

Mişcarea muncitorească din România între 1900-1907

Dezorganizarea vremelnică a PSDMR în primăvara anului 1899, nu a însemnat în acelaşi timp şi încetarea oricărei activităţi politico-organizatorice a clasei muncitoare. Asociaţiile profesionale au continuat să existe, iar clubul muncitorilor din Bucureşti, reorganizat de I.C. Frimu şi Al. Ionescu, a rămas mai departe nucleul activităţii politice a muncitorimii bucureştene. Între anii 1900-1904, elementele înaintate ale clasei muncitoare au continuat lupta împotriva exploatării, organizând mai multe greve în principalele oraşe ale ţării: Bucureşti, Brăila, Constanţa şi Iaşi. Datorită lipsei de organizare a proletariatului, mişcările greviste, deşi numeroase, nu au reuşit să depăşească însă nivelul revendicărilor economice. În anul 1902 a …

Read More »

Clasele sociale şi purtarea Războiului de Independenţă (1877)

Odată cu semnarea armistiţiului, războiul victorios purtat de Rusia, România şi popoarele balcanice împotriva Porţii a luat sfârşit. Cauza dreaptă pentru care au luptat ostaşii ruşi, români, sârbi, bulgari şi muntenegreni a triumfat. În cadrul acestor mari campanii militare duse împotriva Imperiului Otoman, războiul purtat de România a fost un război drept, de eliberare naţională. Dar, faţă de această acţiune progresistă, faţă de acest război just, nu toate clasele şi păturile sociale româneşti au avut o atitudine patriotică. Moşierimea conservatoare, care de la început se opusese cuceririi independenţei naţionale pe calea armelor, deşi altă cale nu exista, a căutat şi …

Read More »

Arta în Transilvania în vremea feudalismului dezvoltat (secolul al XIV-lea – prima jumătate a secolului al XVI-lea)

Arhitectura Frământările social-politice, interne şi externe, prin care trece Transilvania în acest răstimp se reflectă în mod semnificativ şi în artă. Asuprirea ţărănimii şi ofensiva catolică stăvilesc dezvoltarea arhitecturii de piatră româneşti. Locuitorilor ortodocşi nu li se îngăduie decât ridicarea bisericilor de lemn. Din această perioadă nu s-au păstrat monumente care să permită cunoaşterea reală a aspectelor unor astfel de clădiri în lemn (datările timpurii propuse pentru bisericile din Bănişor şi Ieud sunt inacceptabile). Politica internă a regilor Ungariei întemeiată în parte şi pe colaborarea micii nobilimi – între altele şi a cnezilor români – împotriva tendinţelor centrifuge ale marilor …

Read More »

Trecerea de la feudalism la capitalism în ţările române şi formarea naţiunii burgheze române

Trecerea de la feudalism la capitalism În cursul perioadei dintre sfârşitul secolului al XVIII-lea şi revoluţia din 1848, procesul de destrămare a feudalismului, ale cărui prime simptome s-au manifestat încă din perioada precedentă, devine fenomenul dominant al dezvoltării social-economice a ţărilor române. În urma dezvoltării forţelor de producţie şi a orientării economiei spre producţia valorilor de schimb, începe procesul de acumulare primitivă a capitalului. Prin extinderea operaţiilor comerciale, prin exploatarea mai intensă a moşiilor, în primul rând datorită monopolurilor moşiereşti, prin arendarea ocnelor şi vămilor, prin cămătărie şi prin venalitatea funcţiilor se constituie însemnate averi băneşti. În acelaşi timp, procesul …

Read More »