Zi de vară până-n seară, de Mircea Sântimbreanu (comentariu literar, rezumat literar)

Zi de vară până-n seară, de Mircea Sântimbreanu, este o schiţă care face parte din volumul Recreaţia mare, a cărui primă ediţie a fost publicată în 1965 la Bucureşti.

Recreaţia mare, de Mircea Sântimbreanu (comentariu literar, rezumat literar)

Mircea Sântimbreanu

Fragment

Smulse zorit din garderob, de pe umeraş, zvârlite apoi care-ncotro, fără drept de apel, rochiţele zăceau de jur-împrejur, pedepsite parcă, în timp ce, încurcată de-a binelea, Cristina nu înceta să bombănească. Ei, da, seara, la teatru, la un concert, ar fi ştiut ce să îmbrace: rochiţa cloş, cu mâneci bufante şi volănaşe; la plimbare n-ar fi fost o problemă - fustiţa de diftină albă, cu buline, şi un pulovăraş; într-o excursie - blugii şi geaca, cu capişon pentru ploaie; sau, într-o vizită, jupa cu scampolo ori sarafanul, ori, poftim, taioraşul... Dar acum, la ţară, în vacanţă, în prima zi de muncă patriotică? Bine, la fermă, la treabă, va rămâne în şort şi maiou, dar până acolo? Doar n-o să cadă din cer, hocus-pocus, direct pe tarla, nici n-or să treacă prin pădure! Va trebui să traverseze, nu-i aşa, oraşul, apoi să aştepte toţi, băieţi şi fete, autobuzul în faţa şcolii, apoi să treacă prin comuna unde erau aşteptaţi, până la IAS... Şi tot aşa la înapoiere!

Bate din picior şi strigă să se audă până la bucătărie, unde mama prăjeşte ochiurile:

- Mămico! Ce rochiţă să pun?

- Vezi ca ţi-am pregătit salopeta. E în cuier.

Mda, e o idee. E cocheţică, uşor evazată, cu catarame nichelate, mari. Merge... Şi părul? Cum să şi-l facă? E lung, până la coate, poate fi aranjat în fel şi chip, cu cărare la mijloc ori gen Nefertiti sau montat în coadă de cal, cu cozi, în plete cu cordeluţă... Dar acum, acum când merge la muncă patriotică?

- Mama! Cum să mă pieptăn?

- O să fie cald, strânge-l coc, strigă femeia din bucătărie, în timp ce Cristina scoate din dulap, pe rând, toţi pantofii. Acum e iarăşi în impas. Ce să-şi pună? Sandalele cu talpa groasă? Mocasinii? Espadrilele? Poate cizmuliţele galbene de cauciuc? Şi ce ciorapi? Trei sferturi? Şosete? Coloraţi?

- Mamă! Ce să iau în picioare?

- Tenişii.

Aşa e, cum de nu i-a dat în gând? Acum e gata de plecare. Gata? Din stradă se aude chemată.

- Vin, răspunde fata şi fuge pe scări.

Termosul, ţi-am făcut ceai, strigă după ea mama, dar e prea târziu.

Acum, că se înserează, că afară cuptorul de peste zi se stinge treptat, înăbuşit în cenuşa amurgului, Cristina se întoarce spre casă. Păşeşte fără grabă printre oamenii care au ieşit la plimbare, e obosită, încă parcă mai simte săpăliga în mâini, dar le surâde tuturor. Au săpat toată ziua şănţuleţe pe lotul de roşii, iar apa venea cuminte după fiecare lovitură de sapă, ca un căţeluş, gudurându-se la picioarele fiecărei plante - soarele ardea, ce bună ar fi fost pălăriuţa de doc! - iar ei toţi, băieţi şi fete, desculţi, în apă până la glezne, o dirijau ca pe nişte portative spre setea fiecărui răsad. Da, faţa îi arde, mâinile au ceva băşici, noroiul s-a uscat pe picioare ca o crustă. Dar ce contează? Mâine vor adăpa celălalt lot, după-amiază vor culege caise, iar spre seară se vor scălda în Criş... Şi nu se gândeşte nicio clipă că trece prin centru, printre oameni, cunoscuţi şi necunoscuţi, desculţă, nepieptănată, plină de praf. Ah, câte o să-i povestească mamei...

Dar mama e la bucătărie. O să-i spună totul mai târziu... Trece pe lângă oglinda cea mare, dar nu se opreşte decât în pat.

Numai puţin să stau întinsă, numai puţin.

Din bucătărie se aude vocea mamei:

- Mâine ce rochiţă iei? La ce oră să pun ceasul? Ce să-ţi pregătesc?

Cristina nu răspunde. Şi de-abia când mama repetă întrebările, zgâlţâind-o uşor, mormăie aproape adormită:

- Termosul. Să nu uit termosul. Şi pălăriuţa de doc... Şi adoarme buştean.

Check Also

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile romanice, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile …

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de …

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. …