Zi de vară, de Ion Agârbiceanu (comentariu literar, rezumat literar)

Zi de vară, de Ion Agârbiceanu, este o povestire a cărei primă ediţie a fost publicată în „Revista Fundaţiilor Regale”, nr. 4 din aprilie 1936.

A apărut pentru prima oară în volum în Din copilărie în 1956.

Ion Agârbiceanu

Fragment

Niciodată nu pot numi numărul anilor câţi aveam din întâia copilărie, de când mi-au rămas multe amintiri. Unele, poate, mi s-au cuibărit în suflet când eram mic de tot, dar s-au întărit şi s-au amestecat cu impresii şi senzaţii de mai târziu. Altele, poate, izvorăsc din ceea ce am văzut în petrecania altor copii, în alte curţi, şi care s-au topit cu întâmplările mele din copilărie. Sunt tare de demult şi acestea. Copilăria mea a curs între anii optzeci şi nouăzeci ai veacului trecut, în vremuri de linişte şi pace, pe când stăpânea încă peste Ardeal monarhia dualistă.

Amintirile mele de când rămânea cu noi - cu mine şi cu sora mea, Nicuţa -, în zilele de vară, numai moşul Damian, le cuprind în tabloul de mai la vale. Cred că în el se strecoară şi amintiri de mai târziu, când moş Damian grijea de-un frate şi o soră mai mici ca mine. Nicuţa a murit de copil...

... Moş Damian, în capul gol, numai în cămaşă lungă, strânsă la mijloc de-o brăcie de lână ieşită la soare, în iţari de pânză aspră, desculţ, răstoarnă puţin capul - cum face găina când simte uliul - şi caută înălţimile.

- Mare zăpuşeală va fi şi azi, măi rumâne!

Şi după ce mai face câţiva paşi, se opreşte, clatină din cap şi adaugă:

- Mare! Da’ tot o să mai clocească trei-patru zile până va scoate pui. Parcă-i încuiat cerul, măi rumâne, măi!

Ridică de lângă tăietor o mătură de nuiele şi o duce de-o aşază sub şopronul nou, coperit cu ţiglă roşie. Din măturoi n-au rămas decât cotoarele. Poate cineva l-a aruncat acolo, ştiind că i-a sosit sorocul să fie dus în foc.

Moş Damian umblă încet, adus de şale, şi părul lung, alb, îi cade în şuviţe pe frunte, pe faţă. Se mai apără el, da’ mai mult îl lasă în voie. E rumen la faţă şi are ochii de un albastru ostenit, fumuriu. Când vorbeşte, îi place şi acum să tragă cu cel stâng, dar nu mai izbuteşte să-şi facă pontul, ca în tinereţe.

Prin praful şi nisipul curţii, tălpile lui, ca de cizmă, lasă urme late.

Se apropie de podmolul de sub streaşină casei, după ce s-a mai chiorât o dată către soare; scoate din sân pipa cărămizie şi băşica de porc, îşi umple drăcia şi-i dă foc.

În curte, în grădină, peste sat, linişte. Numai din când în când o taie cucurigat ostenit de cocoşi, semn de năduf, de cloceală, cum zice moş Damian.

Bătrânul pâcăie mulţumit. Şi-a isprăvit lucrul de dimineaţă: şi-a săturat viţeii şi purceii. Adevărat că pentru purcei lăsase noru-sa ciubărul plin de lătură. La viţei le adusese el mohor tânăr din grădină.

Se cuibări mai bine pe podmol, se răzimă cu spatele de zidul ridicat încă de el în vremea tinereţii, şi părea că abia acum se odihneşte bine. S-ar fi părut c-a aţipit, dacă din colţul gurii nu s-ar desface, în răstimpuri rare, aţe de fum vineţiu.

Check Also

Zglobiu. Cu un răspuns lui Miklosich, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Zglobiu. Cu un răspuns lui Miklosich, de B.P. Hasdeu, este un studiu lingvistic a cărui …

Doina răstoarnă pe Rosler, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Doina răstoarnă pe Rosler, de B.P. Hasdeu, este un studiu lingvistic a cărui primă ediţie …

Doina. Originea poeziei poporane la romani, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Doina. Originea poeziei poporane la romani, de B.P. Hasdeu, este un studiu lingvistic a cărui …

Ghioc şi sglăvoc. Un dublet greco-latin în limba română, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Ghioc şi sglăvoc. Un dublet greco-latin în limba română, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Din istoria limbei române, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Cele zece articole din cuprinsul cărţii Din istoria limbei române, de B.P. Hasdeu, au apărut …