Zeneţi

Zeneţii sunt un subansamblu discontinuu în sânul vastului ansamblu disjunct al berberilor. Unitatea sa este dată de un criteriu lingvistic de rangul al doilea şi de distribuţia sensibil zonală a grupurilor care îl alcătuiesc, la marginea nordică a Saharei, ceea ce implică şi anumite particularităţi ale civilizaţiei lor.

Metisaţi în mare măsură cu negrii, zeneţii trăiesc în oaze cu grădini irigate la umbra palmierilor. În trecut au fost dominaţi de nomazi crescători de cămile dar acum se remarcă printr-un mare dinamism, în unele cazuri agricol, în altele comercial.

Se diferenţiază în funcţie de ţinut: pe de o parte berberofonii de la frontiera algero-marocană şi din triunghiul Touat-Gourara-Tidikelt, pe de alta cei din Mzab, apoi cei din Ouargla iar mai la est sunt încă cinci sate în lungul uedului Rirh, în aval şi în amont de Touggourt.

Primul grup cuprinde partea berberă a oraşului Figuig şi împrejurimile acestuia (15.000 de locuitori în 1982) din Maroc, iar aproape de aceştia în Algeria, mai multe sate, înşirate în lungul uedului Zousfana-Saoura, între Ain Sefra şi Beni Abbes.

Ponderea grupului este dată mai ales de populaţia din cele circa 150 de aşezări minuscule din Gourara (51.000 de locuitori în 1977), la care se adaugă cei de dincolo de Adrar, din Touat (doar două sate - Tittaf şi Tamentit) şi de la jumătatea distanţei dintre Reggane şi In Salah, în Tidikelt (un sat, Tit), în vecinătatea tuaregilor.

Mzab, în mijlocul Saharei nord-algeriene, cuprinde celebrul pentapolis, grup de cinci oraşe axate pe uedul omonim: Ghardaia, Melika, Beni Isguen, Bou Noura, El Atteuf, şi cele două „vlăstare” ale lor, Berriane, situat la 45 km nord de Ghardaia, şi Guerrara, la 100 km, pe direcţia nord-est.

În aceste citadele înconjurate de ziduri de apărare, locuiesc doar adepţii, în totalitate berberofoni, ai unui islam puritan şi naţionalist, ibadhismul, moştenire a kharedjismului medieval. Sunt remarcabile ca urbanism şi arhitectură (au fost incluse de UNESCO în patrimoniul mondial): trama stradală are aspectul unei pânze de păianjen, având în centru moscheia, în timp ce piaţa, loc al schimburilor comerciale, reprezintă un punct nodal periferic.

Cel mai mult iese în evidenţă minaretul svelt, în formă de trunchi de piramidă, care atrage privirile din orice colţ al oraşului. Casele, cu forme rotunjite din cauza tencuielii albe, protejează intimitatea căminului în spatele unor faţade fără ferestre care se succed neîntrerupt.

Începând din anii 1960, în afara zidurilor s-au aşezat arabofoni de rit malekit, la început nomazi care s-au sedentarizat, după care a urmat un amplu aflux de algerieni de diferite origini, atraşi de locurile de muncă de pe şantierul gazeifer Hassi Rmel.

Pe plan local zeneţii nu mai reprezintă decât jumătate din populaţie, insularitatea culturală a ibadhiţilor fiind astfel supusă unor tensiuni. Fiecare dintre cele şapte citadele se află sub conducerea unui cerc de 12 clerici, iazzaben, ajutaţi, pentru problemele legate de populaţia feminină, de timsiridin (etimologic „cele care spală” (morţii), tot în număr de 12.

Atribuţiile legislative ale acestor personaje s-au micşorat, dar nu au dispărut în totalitate. La Beni Isguen, de exemplu, în 1979, grupul de iazzaben au reglementat cheltuielile exorbitante prilejuite de nunţi, reducându-le la jumătate, spre satisfacţia tinerilor mai puţin avuţi. Această relativă autonomie se sprijină şi pe o puternică burghezie din domeniul comercial, cu ramificaţii în capitala algeriană, în Marsilia şi la Paris.

Ouargla a fost primul liman al ibadhiţilor când, acum zece veacuri, aceştia au fugit în deşert, o dată cu prăbuşirea principatului lor de la Tiaret sub loviturile Fatimizilor. Crearea pentapolisului a avut loc cu un veac mai târziu.

În prezent Ouargla, situată la 80 km de zăcămintele de petrol de la Hassi Messaoud, este capitala administrativă a Saharei est-algeriene. În şi mai mare măsură decât la Mzab populaţia a sporit brusc după descoperirea petrolului, în 1956, ajungând să fie de şase ori mai marc în cele două decenii care au urmat.

Zeneţii, în număr de circa 10.000, nu mai reprezentau în 1980 decât un sfert din populaţia locală; dintre ei circa 1.000 erau ibadhiţi. De atunci nu mai există informaţii precise eu privire la evoluţia lor. De asemenea, nu există date cu privire la menţinerea sau ilispariţia limbii berbere în împrejurimile oraşului Touggourt.

Mai departe spre est, berberofonii din Djerba (Tunisia) şi cei de la Jbel Nefousa (Libia) sunt şi acum de rit ibadhit.  

Check Also

Yoruba din Oyo

Yoruba din Oyo constituie trunchiul central al ansamblului yoruba; locuiesc în Oyo State, regiune de …

Yombe

Yombe este o populaţie din Congo (din regiunea Ncesse şi din jur de Chinipeze, Kakamocka …

Yineru

Yineru este o componentă nord-estică a ansamblului ashaninca (circa 3.000 de recenzaţi, la care se …

Yi

Yii sunt o populaţie din sud-vestul Chinei (sudul Sichuanului, Yunnanul în întregime, nord-vestul provinciei Guizhu) …

Yerukula

Yerukula este o populaţie din India (Andhra Pradesh) (circa 300.000 de persoane). Sunt meşteşugari (prelucrarea …