Yoruba

Yoruba este o populaţie din sud-vestul Nigeriei, prezentă şi în Benin şi, ca rezultat al emigraţiei, în Togo şi Ghana. Conform unora dintre tradiţiile lor, yoruba sunt urmaşii a şapte prinţi, fii ai zeului creator Olodumare. În prezent se împart în circa 30 de grupuri, cum ar fi în Nigeria yoruba din Oyo (yoruba „propriu-zişi” pentru anglo-saxoni), yoruba ijebu, egba şi egbado, yoruba din Ife şi din Ijesha.

Sunt agricultori pricepuţi (manioc, igname, porumb, banane pentru gătit, palmieri de ulei, cacao etc.). Creşterea animalelor pe lângă casă, vânătoarea şi pescuitul sunt destul de răspândite dar au o pondere mai mică. Meşteşugurile sunt dezvoltate şi de foarte bună calitate (ţesături, olărit, prelucrarea metalelor, a lemnului, a pieilor, lucrături din mărgele etc.). Se bucură în întreaga Africă de reputaţia de negustori, prezenţi pe toate pieţele, de la Dakar la Kinshasa.

Societatea yoruba, modelată de structurile politico-religioase complexe ale regalităţii sacre îşi găseşte coerenţa în sentimentul originii comune pe care îl împărtăşesc diversele lor grupuri, şi în bogata lor moştenire culturală. Puterea economică şi demografică a acestei societăţi îi creează posibilităţi de afirmare.

Creştinismul şi islamul (ca şi diversele secte care au o influenţă crescândă) se alătură religiei tradiţionale, marcate de cultul pentru Orisha, un fel de semizei, strămoşi fondatori care intervin între oameni şi atotputernicul Olodumare, prea îndepărtat. Se adaugă cultul eroilor şi al divinităţilor asociate cu diverse clemente peisagistice (râuri, stânci, abrupturi) şi rolul considerabil al societăţilor secrete.

Limba yoruba este o limbă kwa extrem de mult folosită şi răspândită. Este în acelaşi timp limbă rituală, limbă folosită în tranzacţii comerciale şi limbă literară. Este una din cele trei limbi naţionale principale din Nigeria, alături de hausa şi de ibo. Literatura modernă de limbă yoruba sau engleză a fost în mod deosebit ilustrată de Wole Soyinka, laureat al Premiului Nobel în 1986.

Arta

Un loc important în cadrul preocupărilor artistice ale celor mai multe grupuri yoruba îl ocupă arta „bronzului” (de fapt este vorba de alamă), care îşi are originea în tradiţia de la Ife. Statuile respective sunt considerate printre cele mai mari realizări artistice ale omenirii. Tehnica tradiţională este cea cu tipare din ceară fuzibilă. Operele produse în acest fel erau odinioară destinate palatelor regale şi marilor demnitari.

Sculptura în lemn (statuete, cârje rituale) este foarte răspândită şi adesea îi înfăţişează pe orisha. Dintre aceştia cel mai frecvent apare Shango, divinitate a tunetelor şi trăsnetelor, uşor de recunoscut datorită securii cu tăiş dublu, stilizată, pe care o poartă în creştetul capului.

Gemenii, ibeji, constituie un alt subiect des întâlnii. Sculptează cu pricepere şi fildeşul. Atât sculptura în lemn cât şi prelucrarea bronzului, după o lungă perioadă de decadenţă, par să tindă acum spre o nouă expresie originală.

Istoric

În mitologia yoruba, se spune că apariţia lor este concomitentă cu crearea Universului. Ţinutul este locuit încă din epoca de piatră, dar apariţia structurilor organizatorice specifice yoruba, în care oraşele sunt centrul vieţii politice şi religioase, poate fi situată în secolul al XI-lea.

Ife, oraşul sfânt şi centrul primar de expansiune a diverselor grupuri, a decăzut progresiv în favoarea oraşului Oyo. Regii sacri, Oba sau Alafin, din diversele oraşe yoruba, sunt desemnaţi de capii de spiţă.

La începutul secolului al XIV-lea extensiunea geografică a populaţiei yoruba a intrat într-o nouă etapă, fiind ocupate ţinuturi ce se întindeau de la actualul Benin în vest şi până la confluenţa Niger-Benoue în est.

Regatele yoruba au cunoscut apoi o istorie complexă, marcată de dominaţia celor din Oyo, de rivalităţi interne, rezistenţă la presiunile exterioare, constituirea marilor reţele comerciale şi participarea la comerţul cu sclavi cu europenii.

După o perioadă de declin şi de războaie civile, accentuată de expansiunea fulbe, a urmat, la sfârşitul secolului al XIX-lea, luarea progresivă sub control a regiunii de către britanici. În perioada administraţiei coloniale, yoruba au contribuit la afirmarea naţionalismului nigerian.

Independenţa a fost dobândită în 1960, iar în 1963 a fost proclamată Republica Nigeria. S-au produs apoi o serie de tulburări iar din anii 1970 ţinutul yoruba este împărţit în mai multe state federale. În acelaşi timp încep să se afirmi şi aspiraţiile „pan-yoruba”.

În 1994 şeful tradiţional Moshood Abiola, extrem de bogat, principalul lider al opoziţiei „social-democrate”, sa autoproclamat şef al statului nigerian, cu ocazia aniversării alegerilor prezidenţiale din 1993 anulate de militari (considerând că rezultatul acelor alegeri ar fi trebuit să-l aducă la putere).

Contestat şi de această dată, Abiola a fost închis şi a murit în 1998. Climatul politic se menţine şi acum tensional.

Check Also

Yoruba din Oyo

Yoruba din Oyo constituie trunchiul central al ansamblului yoruba; locuiesc în Oyo State, regiune de …

Yombe

Yombe este o populaţie din Congo (din regiunea Ncesse şi din jur de Chinipeze, Kakamocka …

Yineru

Yineru este o componentă nord-estică a ansamblului ashaninca (circa 3.000 de recenzaţi, la care se …

Yi

Yii sunt o populaţie din sud-vestul Chinei (sudul Sichuanului, Yunnanul în întregime, nord-vestul provinciei Guizhu) …

Yerukula

Yerukula este o populaţie din India (Andhra Pradesh) (circa 300.000 de persoane). Sunt meşteşugari (prelucrarea …