Willard şi trofeele sale de la popice, de Richard Brautigan (comentariu literar, rezumat literar)

Richard Gary Brautigan (30 ianuarie 1935, Tacoma, Washington, Statele Unite - 14 septembrie 1984, Bolinas, California, Statele Unite) - scriitor.

  • Titlul original: Willard and His Bowling Trophies: A Perverse Mystery
  • Prima ediţie: 1975, de Simon & Schuster (New York)

În Willard şi trofeele sale de la popice - cu subtitlul: Un mister pervers - Richard Brautigan, muza din Haight Ashbury, San Francisco, se aventurează în genul ficţiunii. Ca roman poliţist nu prezintă importanţă, dar este categoric pervers.

Bob, ale cărui viaţă şi psihic sunt devastate de o persistentă boală venerică manifestată prin apariţia negilor (este San Francisco, sunt anii 1970), a adoptat nişte practici sadice, deşi diletant în materie, pentru a-şi putea păstra relaţia cu Constance.

Constance, care i-a dat negii, jeleşte pierderea vechiului său prieten Bob şi este frustrată de epava în care aproape că s-a transformat fostul său soţ. Willard este o pasăre mare, din papier mache, pictată excentric. Trofeele de la popice (care sunt, de fapt, furate), peste care prezidează, sunt în apartamentul lui Pat şi John de la parter.

Viaţa lor sexuală este normală. Nici unul din cupluri nu este conştient de seria de crime tot mai numeroase şi tot mai violente care terorizează America, comise de fraţii Logan, furioşi că nu-şi găsesc trofeele de la popice.

Anterior exemplare perfecte ale masculului american obişnuit - sănătoşi, supuşi legii, buni la popice - ei sunt acum dezlănţuiţi, dominaţi de o furie şi o obsesie care îi împing de la infracţiuni minore, la jaf armat şi, în final, la crimă. Le-au trebuit trei ani - „America era un loc foarte întins şi, prin comparaţie, trofeele de la popice foarte mici”, înainte de a ajunge la casa din strada Castanilor.

Un roman despre distrugerile provocate la întâmplare de soartă, despre dezintegrarea semnificaţiilor şi scopurilor, în perioada cea mai grea a Americii anilor 1970, Willard şi trofeele sale de la popice hipnotizează datorită stilului unic al lui Brautigan. Propoziţiile sale scurte, explicative, sterile - limba simplă, asemănătoare explicaţiilor date unui copil - acţionează ca un metronom ce bate ritmic, lăsându-l pe cititor fără suflare, hipnotizat. Şi cu zâmbetul pe buze.

Check Also

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …

Vidra Tarka, de Henry Williamson (comentariu literar, rezumat literar)

Henry William  Williamson (1 decembrie 1895, Brockley, Marea Britanie – 13 august 1977, Georgeham, Marea …