Voinicame şi mişelame. Istoria unui sufix romanic despărut din limba română, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Voinicame şi mişelame. Istoria unui sufix romanic despărut din limba română, de B.P. Hasdeu, este un studiu lingvistic a cărui primă ediţie a fost publicată în „Columna lui Traian” din iulie-septembrie 18S2.

Prima parte a articolului (până la: „... întocmai precum le au italianii sau spaniolii”) e reprodusă, cu unele mici deosebiri de stil, în Etymologicum Magnum Romaniae, -ame, unde se dau în plus câteva citate din aromână conţinând derivate cu -ame. domname, turcame, feciorame, mulierame. Se adaugă pentru dacoromână observaţia că în Anonymus Caransebesiensis (secolul al XVII-lea) figurează haiducame, lotrame, prostame, toate trei cu valoare colectivală.

Problema sufixului -ame (< lat. -amen) a fost reluată de diverşi cercetători, cu material bogat. Semnalăm exemplele numeroase date de Giorge Pascu, Sufixele româneşti, Bucureşti, 1916, apoi lucrarea -Ame şi -ime în limba română de Elena Carabulea, publicată în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, 1959; Florenţa Sădeanu, Sufixele colective di» limba română, în aceeaşi colecţie, vol. III, 1962, unde se înşiră derivate în -ame (-amă), fără nici o trimitere la Hasdeu şi Pascu; Ion Gheţie, Obser, valii asupra răspândirii termenilor derivaţi eu suf. -ame, în „Studii şi cercetări lingvistice” nr. 4 din 1975, care stăruie asupra ipotezei că „din secolul al XVI-lea şi până astăzi -ame a fost răspândit numai în Banat şi zonele limitrofe (sudul Crişanei, Hunedoara şi Oltenia).

B.P. Hasdeu

Acceptând această interpretare, stabilim încă un punct de apropiere între graiurile dacoromâne de sud-vest (de tip bănăţean) şi dialectul aromân, în care, aşa cum se ştie, derivatele în -ame cunosc o mare răspândire”.

Ipoteza lui Hasdeu că suf. col. -ime ar fi, de fapt, tot -ame, ataşat la forma de plural (voinici + -ame a devenit voiniciame şi apoi voinicame) sau la forma de singular în -e (oaste + -ame > ostiame > estime) e mai greu de acceptat. E adevărat că în unele cazuri se cunosc teme de plural (omenime), dar aici sufixul colectival nu e -amă, -ame, ci -ime.

Ideea că -ame a dispărut din cauza concurenţei lui -ime este întru totul valabilă.

Check Also

Doina răstoarnă pe Rosler, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Doina răstoarnă pe Rosler, de B.P. Hasdeu, este un studiu lingvistic a cărui primă ediţie …

Doina. Originea poeziei poporane la romani, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Doina. Originea poeziei poporane la romani, de B.P. Hasdeu, este un studiu lingvistic a cărui …

Ghioc şi sglăvoc. Un dublet greco-latin în limba română, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Ghioc şi sglăvoc. Un dublet greco-latin în limba română, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Din istoria limbei române, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Cele zece articole din cuprinsul cărţii Din istoria limbei române, de B.P. Hasdeu, au apărut …

Laletica sau fiziologia sonurilor, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Laletica sau fiziologia sonurilor, de B.P. Hasdeu, este un studiu lingvistic a cărui primă ediţie …