Viziune poetică în poezia interbelică

În contextul în care diversitatea tematică reprezintă o caracteristică a liricii interbelice, se poate vorbi şi despre o nouă viziune poetică. Aceasta este evidentă mai întâi la nivelul artelor poetice. Pentru Ion Barbu, de exemplu, poezia trebuie să fie expresia unor trăiri esenţiale, aşa cum se poate deduce din Timbru: „Ar trebui un cântec încăpător, precum / Foşnirea mătăsoasă a mărilor cu sare; / Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare / Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum”.

Ideea centrală a textului ar fi aceea că poezia nu mai poate avea ca obiect vechea referenţialitate, lumea reală (contingentul), ci o alta, esenţială, sublimată, rezultat al unei decantări, al unei transcenderi a realului.

Nu mult departe de această convingere este, oarecum paradoxal, Arghezi însuşi în Testament, care consideră poezia ca o sublimare a unei realităţi dense, materiale: „Făcui din zdrenţe muguri şi coroane, / Veninul strâns l-am preschimbat în miere / [...] Am luat ocara, şi torcând uşure / Am pus-o când să-mbie, când să-njure. / [...] Din bube, mucegaiuri şi noroi / Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi”. Poetul este, aşadar, un alchimist, cel care, prin distilări stilistice, transformă urâtul în frumos, năzuind către o altă realitate, mai aproape de esenţă decât de fenomen.

Nevoia unei mărturisiri cu privire la rolul poeziei este prezentă şi la Blaga, încă din volumul de debut. În Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, poezia apare ca o relevare a tainelor. Misterul rămâne totuşi închis în sine, poetul participând doar la prezenţa lui în lume şi amplificându-l: „eu cu lumina mea sporesc a lumii taină”. Rostul poetului este, aşadar, acela de a surprinde esenţele lumii sub forma lor misterioasă şi de a participa la ele în numele iubirii, ca principiu al cunoaşterii intuitive a lumii, „căci eu iubesc / şi flori şi ochi şi buze şi morminte”.

Artele poetice constituie, în lirica celor trei clasici ai modernismului, puncte de referinţă ale viziunii poetice, confirmate apoi de operă.

 

Check Also

Mediile culturale româneşti în perioada interbelică

O politică de unificare în domeniul culturii Principiile şi temeliile pe care s-a înălţat România …

Tendinţe şi opţiuni în cultura românească interbelică

Europenism şi naţionalism Dacă în secolul al XIX-lea dominanta culturală erau elementele de unire între …

Naţional-socialismul în perioada interbelică

Republica de la Weimar În toamna anului 1918, mişcările revoluţionare l-au determinat pe împăratul Wilhelm …

Revizionismul şi degradarea relaţiilor internaţionale în perioada interbelică

Revizionismul în afara Europei Ordinea internaţională instaurată la sfârşitul primului război mondial prin hotărârile de …

Diversitatea etnică şi confesională, soluţii politice în perioada interbelică

O nouă structură etnică şi confesională După 1918, România a cuprins patru regiuni care fuseseră …