Vitoria şi Nechifor Lipan din romanul „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu – o pereche de iniţiaţi (caracterizarea personajelor literare)

Vitoria şi Nechifor Lipan formează o pereche de iniţiaţi. La naştere, pe băiat îl botezaseră Gheorghe, dar pe la patru ani, fiind grav bolnav de „hidropică”, mama lui îl vânduse simbolic vrăjitoarei, pe un bănuţ de aramă, trecându-l peste fereastra casei ca peste un prag al morţii. Tot atunci, vrăjitoarea îi schimbase numele din Gheorghe în Nechifor, „ca să nu-l mai cunoască bolile şi moartea”.

Când a găsit rămăşiţele lui Nechifor, Vitoria a dat un ţipăt cutremurător, chemându-l pe numele de botez, Gheorghiţă, speriindu-l astfel pe băiatul ei, care a crezut că pe el îl strigă. Tot „Gheorghiţă” l-a strigat sfâşietor munteanca la înmormântare, atunci când rămăşiţele bărbatului iubit erau coborâte în groapă.

Vitoria este şi ea o iniţiată, deoarece comunică permanent cu sufletul neistovit al celui dispărut. Ea ştie că ideea de a căuta câinele, tot Lipan i-o dăduse, întrucât chiar dacă „nu mai era între vii cu trupul”, el îşi întorsese sufletul „spre dânsa şi-i dădea îndemnuri”. Tot el este cel care îi povesteşte împrejurările omorului, pentru că, atunci când Vitoria demască ucigaşii, ea mărturiseşte: „Eu n-am fost de faţă, dar ştiu. Mi-a spus Lipan, cât am stat cu dânsul, atâtea nopţi, în râpă”.

Numele lui Nechifor este de origine grecească, Nikephoros însemnând „purtător de victorie”, iar numele Vitoriei este forma regională de la Victoria. Se poate afirma, aşadar, că Vitoria şi Nechifor alcătuiesc un cuplu ce simbolizează, şi onomastic, triumful iubirii asupra dramei existenţiale a omului şi asupra răului din sufletul omenesc, deoarece „Lumea asta-i mare şi plină de răutăţi”.

În romanul Baltagul, Mihail Sadoveanu realizează o uniune deplină a sufletelor celor doi soţi, care comunică nu numai în timpul vieţii, ci mai ales dincolo de moarte, ceea ce a făcut ca această operă să fie considerată şi un roman de dragoste.

Sadoveanu a pus accentul pe observaţie, restrângând descrierea şi dezvoltând acţiunea prin construirea unor „caractere puternice, variate sau pitoreşti”, acesta fiind, probabil, cel mai reuşit roman obiectiv inspirat dintr-o baladă populară: „Nicăieri n-a pus Sadoveanu mai multă obiectivitate şi mai puţin sentimentalism decât în acest roman [...]. Şi nicăieri n-a descris cu mai profund realism schimbarea lumii, năruirea societăţii patriarhale şi idilice prin invazia capitalismului decât în acest roman ce ar fi întemeiat, după vorba lui Călinescu, pe «automatismul vieţii pastorale»!”. (Nicolae Manolescu - Sadoveanu sau utopia cărţii)

Check Also

Caracterizarea personajului Mutul din nuvela „O reparaţie”, de I.L. Caragiale

Mutul din nuvela O reparaţie, de I.L. Caragiale, este unul dintre cei patru locatari ai …

Caracterizarea personajului Miţa Baston din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Spre deosebire de Nae Girimea, Iordache, Didina Mazu, Ipistatul şi Catindatul care, fie sunt rătăciţi …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţele „Căldură mare”, „Five o’clock”, „Iniţiativa…”, „Inspecţiune”, „Justiţie”, „La Moşi”, „Lanţul slăbiciunilor”, „Mitică”, „Proces-verbal”, „Tot Mitică”, „Tren de plăcere” şi „1 Aprilie”, de I.L. Caragiale

Gruparea textelor caragialiene unde apare nominal personajul, rezervă lectorului numeroase surprize şi revelaţii şocante ce …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Ţal!…”, de I.L. Caragiale

Să-l urmărim puţin în acţiune pe Mitică, degajat de povara prejudecăţilor inerţiale şi etichetelor tendenţios-simplificatoare. …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Inspecţiune”, de I.L. Caragiale

Camaradul Mitică din Inspecţiune, de I.L. Caragiale, este o apariţie halucinantă, enigmatică, nebuloasă şi neguroasă, …