Victoria Dragu

Victoria Dragu (pseudonimul literar al Victoriei Davidovici) (27 ianuarie 1944, Bucureşti) - poetă, prozatoare şi eseistă. Este fiica lui Etti (născută Benchas), educatoare, şi a lui Paul Davidovici, avocat; este soră cu scriitorul Doru Davidovici şi soţia lui Ştefan Dimitriu.

A absolvit Liceul „Petru Groza” în 1961 şi Facultatea de Limba şi Literatura Română din Bucureşti în 1966, fiind colegă de promoţie cu Nicolae Baltag, Maria-Luiza Cristescu, Dana Dumitriu, Mircea Iorgulescu şi Laurenţiu Ulici. Din 1966 lucrează ca redactor la Radiodifuziunea Română.

Debutează în 1960, în „Scânteia tineretului”, cu poezii. Debutul în volum are loc în 1969, cu Iliada, din nou. Colaborează la „Viaţa studenţească”, „Amfiteatru”, „România literară”, „Viaţa românească”, „Luceafărul”, „Terra” (rubrică permanentă: „Arhipelagul Bucureşti”) şi „Ecart”. A fost distinsă cu Premiul pentru reportaj al revistei „Viaţa studenţească” (1961) şi al „Scânteii tineretului” (1963).

Primele ei versuri aduceau în peisajul liric al momentului o personalitate formată, fără şovăielile şi stridenţele începutului de drum, care îşi descoperise tema principală, ce va rămâne aceeaşi în toate scrierile ficţionale: tema responsabilităţii morale şi a ecourilor afective ale şocului etic. O ingenuitate bine temperată alterna cu un gust polemic şi ironic inclus în text şi etala o spontaneitate metaforică devenită cu timpul o caracteristică a scriitoarei: „De ce atâta tăcere, surâs vinovat şi umil, / De ce nu mă priviţi drept în faţă? / În sufletul vostru nu-i nici un copil?... / Cercetaţi dacă mai sunteţi în viaţă.”

Se păstrează tot timpul o căldură a comunicării spontane şi ştiinţa de a formula memorabil situaţii cotidiene: „Toate cărţile mari / îmi trec în inimă prin ochelari”, dar şi adevăruri mai grave: „Cine-o să spună împăratului cât e de gol? / împăratul e gol şi se crispează de frig...”. Alteori replica este o trimitere directă la un text anterior, în speţă la un poem al Ninei Cassian - model al autoarei în etapa de început - despre caişii înfloriţi prea devreme, şi acela prelucrare a ideii din După melci de Ion Barbu. Numai că Dragu găseşte justificarea sacrificiului: „Şi-aduc primăvara mai devreme / pomii aceştia nebuni”.

Amnios (1977) reuneşte poeme în versuri şi poeme în proză. Este o „carte de învăţătură pentru fiul meu Andrei”. Mama îi prezintă şi îi făgăduieşte lumea fiului încă nenăscut, prunc plutind în lichid amniotic ca într-o mare de lacrimi: „Nu vei fi niciodată mai aproape de mine ca acum, când nu pierd nici o mişcare a ta, când respir, mănânc şi beau pentru tine, umblu, privesc şi mă tem pentru tine... / Când tot ce văd este ceea ce ţie îţi va părea demult cunoscut. / Nu stă nimic între noi, nu ne desparte decât durerea. Vei mai fi vreodată atât de departe?”

Romanele scrise de Dragu sunt de asemenea axate pe problematica responsabilităţii morale în lumea contemporană, cu o atenţie specială pentru reacţia şi comportamentul feminin. Personaje figurate între intelectuale - actriţe, jurnaliste, medici, savante - trăiesc în banalitatea cotidiană un şoc care declanşează o reacţie de criză sau de adaptare. Criza descoperirii adevărului, a adevărului personal şi a adevărului celuilalt, la toate vârstele - de la adolescenţă la maturitate, este narată fluent, în scene echilibrate, cu un dar remarcabil al revelării amănuntului semnificativ.

Cel mai reuşit roman al autoarei este De ce dracu’ plângi? (1994), al cărui titlu familiar-detaşat maschează o viziune funciar tragică a existenţei. Romanul e construit printr-o foarte fină punere în abis: o scriitoare se împrieteneşte cu o tânără asistentă socială care, stimulată de dorinţa de a străluci în ochii prietenei, scrie şi ea un roman; scriitoarea, care îşi trăieşte propriile sale drame (reîmpăcarea cu soţul dezertor, educaţia fiului adolescent, o iubire târzie şi fără perspective pentru un protestatar), devine cititoare a romanului, ale cărui eroine sunt două prietene adolescente, care descoperă la rândul lor compromisul moral sau refuzul lui, iubirea născută din iluzii sau refuzul ei. Jocul proiectării eului în trecut, al imaginaţiei care porneşte de la real deformându-l, reacţiile cititoarei profesioniste rafinează scriitura, fără a o încărca cu analize insuportabile cititorului postmodern.

Câteva reflectări ale situaţiilor morale din societatea contemporană sunt remarcabile: adolescenta care descoperă că părinţii i-au ascuns, prin omisiune, adevărul despre opoziţia reală faţă de lumea în care trăieşte; adolescenta care descoperă, pe rând, ipocrizia părinţilor prea bine adaptaţi şi a iubitului inconsistent psihic; formele împotrivirii - bătrânul evreu botezat în închisoare care refuză compromisul (modelul Steinhardt este lesne de recunoscut), bătrâna savantă care ocroteşte pe medicul protestatar ce-şi părăseşte profesiunea pentru a nu face concesii; scriitoarea amatoare, îndrăgită de har, care-şi distruge opera scrisă pentru a fi cunoscută de un singur cititor; naratoarea însăşi, cu inteligenţa ei mereu vie şi refuzul ironic al oricărui patetism. Dragu are darul conturării unui personaj dintr-un gest şi o replică, o scriitură alertă şi o ştiinţă a construcţiei care ar fi trebuit să-i asigure în faţa criticii literare un loc mai însemnat.

Opera literară

  • Iliada, din nou, Bucureşti, 1969;
  • Amnios, Bucureşti, 1977;
  • Mater priensis, Bucureşti, 1987;
  • Profil pierdut, Bucureşti, 1987;
  • De ce dracu’ plângi?, Bucureşti, 1994;
  • Versuri noi despre mâţe şi cotoi, Bucureşti, 2003.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …