Vecinul, de Mircea Sântimbreanu (comentariu literar, rezumat literar)

Vecinul, de Mircea Sântimbreanu, este o schiţă care face parte din volumul Recreaţia mare, a cărui primă ediţie a fost publicată în 1965 la Bucureşti.

Recreaţia mare, de Mircea Sântimbreanu (comentariu literar, rezumat literar)

Mircea Sântimbreanu

Fragment

Dimineaţa, când se trezi, Victor zvârli, ca de obicei, plapuma în sus şi vru să sară din pat, dar se izbi cu fruntea de perete. De-abia atunci, frecându-şi cucuiul, se dumiri: se mutaseră în ajun din casa veche, iar coborârea din pat se făcea pe partea dreaptă. Buimăcit încă de somn, băiatul se îndreptă spre fereastră şi trase perdeaua. Soarele tocmai răsărea, şi băiatului i se păru ciudat că îl vede înălţându-se din stânga şoselei, şi nu din dreapta, ca la Petroşani. I se păru ciudat şi faptul că de la geam dă cu ochii de o grădină întinsă şi verde. Mai mult, în locul funicularului, care căra vagonete spre turnul de spălare, nu zărea decât cerul albastru, ce poposea pe spinarea goală a unui deal şi, înşirate de-a lungul şoselei, zeci de case, toate noi şi luminoase.

- Suntem la Uricani, în oraşul nou, se bucură băiatul. Ce case albe sunt aici! murmură el. Dar casa noastră cum e?

Şi, nerăbdător s-o vadă, ieşi din odaie. Pe coridor dădu cu ochii de o scară ce ducea în sus.

„Asta merge la etaj!” îşi zise el înfiorat, căci nu locuise niciodată într-o casă cu etaj şi i se păru că e ceva deosebit în sfârşit, cu totul altceva.

Se gândea tocmai să urce, când pe uşa din faţă zări o carte de vizită, şi Victor înţelese că acolo stătea un vecin. Silabisi: „Cristea Fran-cisc”. Va să zică, aşa îl chema pe vecin: Francisc. O să-i zică Feri baci. Dar oare e tânăr? E bătrân? Are bicicletă? Are patefon sau radio? Ştie că joace şah? Copii are? Şi ce meserie?

„Nu, n-are copii”, se dumiri în cursul zilei băiatul. Camera rămăsese tăcută toată dimineaţa.

De-abia pe la trei auzi pe cineva fluierând înăuntru. „Acum o să-l cunosc”, îşi zise Victor şi ieşi pe coridor. Nu după mult timp, îl văzu ieşind. Vecinul era tânăr, înalt, cu părul negru şi cu mustăcioară. Era îmbrăcat într-un trening vişiniu, avea în picioare ghete de fotbal, iar în mână o minge.

- Tată, vecinul nostru e fotbalist! strigă Victor, năpustindu-se în odaia unde tatăl său tocmai îşi dezbrăca bluza de miner.

- Da, şi încă bun. Nu v-aţi cunoscut încă?

Băiatul era bucuros. Şi el juca fotbal. Fusese şi el la meciuri. Şi de-abia aştepta să-l întâlnească, să vorbească despre fotbal sau chiar să schimbe câteva pase. Dar vecinul nu se mai ivi în ziua aceea.

A doua zi, îl găsi de-abia spre seară. Voia tocmai să-l întrebe dacă este de părere că e mai bine să fii portar decât extremă, când se opri nedumerit. De data aceasta vecinul purta haine negre, cu cămaşă albă, iar sub braţ ducea un toc de vioară.

„Va să zică nu e fotbalist”, îşi zise băiatul. Aşteptând ca vecinul să se îndepărteze, strigă pe fereastra odăii unde tatăl tocmai citea ziarul:

- Tată, vecinul nostru e artist!

- Da, şi încă bun, răspunse tatăl. Tot nu v-aţi cunoscut? Victor era şi mai bucuros. Fusese de câteva ori cu tăticu’ la concerte, la Petroşani, şi se visase de multe ori trombonist sau toboşar în fanfara minerilor. Şi aştepta cu nerăbdare să-i vorbească vecinului. Poate că o să-i dea şi lui măcar o tobă mică, dintr-acelea din care aveau ucenicii din fanfară sau poate măcar o piculină, nu contează...

Nu-l văzu însă decât a doua zi, spre seară. Vru din nou să-l oprească, dar rămase ţintuit pe loc. Vecinul avea acum haine de stradă, iar sub braţ o planşă mare şi un vraf de cărţi.

„Va să zică, nu e artist”, îşi zise băiatul, şi zbură în bucătărie.

- Tată, vecinul nostru se pare că e student la Petroşani.

- Da, şi încă bun. După cum văd, încă tot nu v-aţi cunoscut… Victor era foarte bucuros. „Dacă e student, se gândea el, o să-mi arate cărţile lui, şi poze. Şi o să-mi povestească multe, multe... Studenţii ştiu doar atâtea.”

În pat, Victor se întreba întruna, fără să poată adormi: „Dar cum poate noul vecin să fie şi artist, şi student, şi fotbalist? Are trei meserii? Chiar trei? Trei deodată?”

Se trezi dis-de-dimineaţă. Îl găsi pe tatăl său gata de plecare.

- Spune-mi, tăticule, Feri baci are trei meserii?

- Nu. Are o singură meserie: e miner.

Băiatul ieşi pe coridor şi atunci îl văzu pe vecin îmbrăcat cu bluză cauciucată, cu cască şi lămpaş.

- Va să zică e miner, şopti băiatul.

- Da, şi încă bun, râse tatăl, ieşind pe uşă. Tocmai de aceea poate juca fotbal, poate fi cântăreţ şi, pe deasupra, student...

Victor nu mai putea de bucurie. Şi el voia să se facă miner! Dar şi fotbalist, şi student, şi artist, aşa... ca noul vecin!

Şi văzând că tatăl său şi Feri baci au ieşit din curte, fugi până la gard şi strigă după ei, din toate puterile, aşa, ca între mineri:

- Noroc bun!

Apoi se întoarse în casă, se urcă în pat, şi de data aceasta adormi pe loc.

Check Also

Zglobiu. Cu un răspuns lui Miklosich, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Zglobiu. Cu un răspuns lui Miklosich, de B.P. Hasdeu, este un studiu lingvistic a cărui …

Doina răstoarnă pe Rosler, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Doina răstoarnă pe Rosler, de B.P. Hasdeu, este un studiu lingvistic a cărui primă ediţie …

Doina. Originea poeziei poporane la romani, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Doina. Originea poeziei poporane la romani, de B.P. Hasdeu, este un studiu lingvistic a cărui …

Ghioc şi sglăvoc. Un dublet greco-latin în limba română, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Ghioc şi sglăvoc. Un dublet greco-latin în limba română, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Din istoria limbei române, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Cele zece articole din cuprinsul cărţii Din istoria limbei române, de B.P. Hasdeu, au apărut …