Vechi impresii de spectator, de Mateiu I. Caragiale (comentariu literar, rezumat literar)

Vechi impresii de spectator, de Mateiu I. Caragiale, este un articol a cărui primă ediţie a fost publicată în „Cele trei Crişuri”, nr. 11-12 din noiembrie-decembrie, 1931.

Mateiu I. Caragiale

Fragment

Fiind un partizan al despotismului luminat, franc însă, nu deghizat, am despre parlamentarism, în ţările unde alegerile dau guvernului, oricare ar fi el, majorităţi prea covârşitoare, o părere în consecinţă. Dar nu din pricina acestei păreri, ci dintr-o sim­plă lipsă de curiozitate, nu aş fi asistat desigur niciodată la o şedinţă a Parlamentului român, dacă, în 1912, obţinând o mo­destă slujbă de încredere pe lângă un ministru - neuitatul şi nedreptăţitul Alexandru A. Bădărău - nu aş fi fost obligat să-1 urmez sub cupola din Dealul Mitropoliei şi în aula Universităţii lui Orescu.

Impresia ce mi-a făcut Sfatul Ţării s-a întregit şi s-a crista­lizat treptat, cu încetul; de la început păstrez numai o îndoită nedumerire: de ce când s-a simţit nevoia unui local nou pentru Cameră, s-a simţit să fie ridicat pe locul celui vechi, clădindu-se într-o râpă, departe de centrul oraşului şi de ce Camera şi Se­natul n-au fost întrunite în acelaşi edificiu, lucru care n-ar fi iscat nici un neajuns, ci dimpotrivă, ar fi procurat tuturor, în toate privinţele, mari şi numeroase facilităţi.

Sunt mulţumit că mi se dă prilejul să pot însemna impre­sia ce mi-a făcut Sfatul Ţării care a ratificat tratatul din 1913 de la Bucureşti. Guvernul de colaborare a celor două partide conservatoare, guvern care a prezidat, într-un chip atât de feri­cit, destinele României în ultima fază a evenimentelor din Balcani, a dăinuit timp de patrusprezece luni, în condiţii excep­ţionale, oferind în viaţa politică internă o privelişte cu totul nouă, stranie. Lupta nu s-a mai dat atunci, cum era în împre­jurări normale, între guvern şi opoziţie, ci în chiar sânul guver­nului, între reprezentanţii partidelor colaborante, întinzându-se prin şefii respectivi regionali, ierarhic, până la celulele periferice infime. Niciodată bizantinismul decadenţei, în înţelesul peiorativ al termenului, nu s-a manifestat mai intens. Dar această mistuitoare fricţiune o dată măcar nu s-a dat pe faţă în Parlament, iar felul cum, conştient de gravitatea situaţiei, Partidul Liberal a înţeles să dea un efectiv sprijin guvernului ca să-şi împlinească misiunea, i-a adăogat o pagină de onoare în Istorie.

Pe când în Parlamentul austriac contimporan se practicau metode puerile şi deşănţate de obstrucţie, iar în cel maghiar dezbaterile se tranşau prin păruieli şi evacuări „mânu militari", cele două adunări române puteau servi de model de corp con­stituit civilizat, de cea mai ireproşabilă ţinută, unde, în afară de regulamentul scris, şi mai presus, se respecta, în mod una­nim, o frumoasă tradiţie de decenţă şi de curtenie a cărei obârşie trebuie căutată, cred, mai sus de introducerea regimului par­lamentar la noi. Am avut de mai multe ori deosebita satisfacţie să aud cum personalităţi distinse străine şi-au exprimat, în pri­vinţa aceasta, admirarea.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …