Vasco da Gama, de Mateiu I. Caragiale (comentariu literar, rezumat literar)

Vasco da Gama, de Mateiu I. Caragiale, este un articol a cărui primă ediţie a fost publicată în „Universul” (21 ianuarie) cum notează autorul în Agende sub anul 1925: „Articol şi fotografie despre Vasco da Gama”. Preluat după, „Amfiteatru”, nr. 6 (210) din iunie 1983 (M.N. Rusu).

Perpessicius nu l-a cuprins în ediţia sa, considerându-l o traducere. Nota din Agenda: „Rectificare: nr. din 21 ianuarie. Al IV-lea centenar al morţii lui Vasco da Gama, articolul lui Henrique de Mendosa”.

În fapt, datele din Agendă sunt sibilinice (15-19 ianuarie 1925), referindu-se la conflictul cu Brederode - promisiuni neonorate, probabil în legătură cu articolul scris sau tălmăcit.

Mateiu I. Caragiale

Fragment

La începutul veacului al XV-lea, un mic popor european, după ce a cucerit cu ascuţişul săbiei pentru o viaţă independentă o strâmtă făşie de teritoriu la sud-vestul Peninsulei Iberice, îşi aruncă ochii pe oceanul care îi mărgineşte jumătate din frun­tarii şi îşi revarsă pe ocean energiile eroice. Inspiraţi de un prin­cipe remarcabil, Infantul Don Henrique, fiul lui Ioan I şi al nobilei principese engleze, Dona Filippo de Lancaster, naviga­torii Portugaliei începură atunci o sublimă întreprindere, al cărei obiectiv concret era descoperirea căii maritime la India, dar al cărui rezultat transcendental, deja întrezărit de o vede­nie genială, fu cucerirea pentru omenire a pământului întreg, a pământului învăluit de brumele şi de cetele dese ale legen­delor şi ale groazelor misterioase ale Evului vechi şi de mijloc.

Fără a se descuraja de sărăcia mijloacelor, trecând peste temerile îngrămădite în timpul vechilor veacuri de ştiinţă pur conjecturală, aceşti întreprizi fauri ai civilizaţiei au păşit întotdeauna înainte pe calea descoperirilor. Cu Gil Elannes, deschiseră porţile până atunci închise ale Mării întunecoase, ei călcară ţărmul virgin al ostroavelor, ce presară Atlanticul, făcură să fâlfâie steagul cu crucea roşie a ordinului lui Crist pe toate limanurile apusene ale Africei, plutiră pentru întâia oară pe apele, până atunci nestrăbătute ale Golfului Guineei, des­coperiră fluvii tumultuoase, uriaşe şi importante ce fertilizau ţări întinse, Nigerul, Senegalul, Zairul, căutară pe toată această foarte largă coastă apuseană a Africei <o> deschizătură care ar putea în sfârşit să-i ducă la Marea Indiilor.

Sufletul lor mărinimos nu le îngădui exclusivisme geloase, în timpul acestei perioade de muncă, neobosită, ci primiră cu dragă inimă conlucrarea unor străini ca Antonio de Noii şi Cadamosto şi crescură şi iniţiară în ştiinţele cosmografice şi nautice pe alţii cari ca vestitul Columb, culeseră asemenea roade minunate, mulţumită învăţăturilor navigatorilor portughezi.

Regii Portugaliei fură vrednici de moştenirea impunătoare a marelui Infant Don Henrique. Regele Ioan II poruncea în acelaşi timp expediţia maritimă a lui Bartholomeu Dias, desigur isprava cea mai admirabilă din această lungă epopee dacă se ţine seamă de disproporţia dintre slăbiciunea mijloacelor şi măreţia scopului, şi trimitea totdeodată în Etiopia pe Pero da Cavilha, ca să studieze şi să pregătească cu ajutorul indicaţiilor piloţilor arabi ai coastei răsăritene a Africei, navigaţia către Indii.

Aceste două expediţii fură încununate de o egală reuşită. Dias trecu de Capul Bunei Speranţe, prorele şi carenele navelor sale croiră cele dintâi calea năvilor europene pe marea Indiană. Pero de Cavilha cercetă coastele Industanului. Nu mai lipsea decât o porţiune, însemnată desigur, însă deja liberată de haina ei şi de temerile cele vechi, ca descoperirea întregii căi mari­time la Indii să fie îndeplinită. Regele Don Manoel I, urmaşul lui Don Ioan II, încredinţa această grea şi primejdioasă însăr­cinare unui gentilom al casei sale, Vasco da Gama, care plecă în îndoită calitate de capitao-mor amiral al unei expediţii de explorare şi de ambasador pe lângă Potentaţii Răsăritului.

Check Also

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile romanice, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile …

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de …

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. …