Valentin Deşliu

Valentin Deşliu (9 septembrie 1927, Glăvani, judeţul Cetatea Albă, Basarabia - 25 aprilie 1993, Bucureşti) - poet şi traducător. Este fiul Paraschivei (născută Balaban) şi al lui Dumitru Deşliu, învăţător.

După studii liceale la Ismail, Piteşti, Bucureşti şi Alexandria (cu bacalaureatul în 1946), urmează secţia de limbi slave a Universităţii din Bucureşti (1972-1975). Funcţionează, în judeţul Argeş, ca pedagog şi profesor suplinitor la Şcoala de agricultură din Dobrogostea, secretar la Primăria din Borleşti, şef al Secţiei de cultură şi artă a raionului Merişani. A fost şi redactor la revistele „Urzica” (1951-1952), unde debutează, şi „Albina” (1952-1957), translator la Ministerul învăţământului (1957-1962).

În versurile evocatoare, sentimentale ale lui Deşliu din primul volum, Cântece uitate (1971) - caracteristica păstrându-se şi în Chemarea pământului meu (1972), Strigătul tăcerii (1974), Pasăre fără somn (1975) şi Sfere albastre (1976) -, Ştefan Aug. Doinaş a găsit un „lirism autentic, întemeiat pe o mare încredere în limbaj”.

Poezia se remarcă printr-o viziune clasicizantă, în care teme tradiţionaliste - sacralitatea pământului natal, amintirea casei părinteşti, perindarea, însoţită de o uşoară nostalgie, a anotimpurilor, comuniunea cu înaintaşii - sunt tratate în versuri limpezi, armonioase, în descendenţa lui St. O. Iosif şi Ion Pillat.

Marcată de o anume naivitate, îndeosebi în ce priveşte tehnica lirică, într-un secol dominat de experiment şi „tehnicisme” de tot felul, poezia conturează un univers al constantelor calme, în care neliniştile şi temerile omului modern au dispărut cu desăvârşire: „Noi nu murim nicicând, nicicum. / Vorbim de moarte doar / ca de un anotimp care ne-ntoarce / cu faţa spre amurgurile calme”.

Partea cea mai însemnată a activităţii lui Deşliu este însă aceea de traducător din literatura bulgară, iar osârdia lui pentru transpunerea literaturii bulgare în limba română a fost răsplătită de statul bulgar cu Ordinul „Kiril şi Metodie” (1966).

Opera literară

  • Cântece uitate, prefaţă de Şt. Aug. Doinaş, Bucureşti, 1971;
  • Chemarea pământului meu, Bucureşti, 1972;
  • Strigătul tăcerii, Bucureşti, 1974;
  • Pasăre fără somn, Bucureşti, 1975;
  • Sfere albastre, Bucureşti, 1976;
  • Ca să cresc mare şi voinic, Bucureşti, 1980;
  • Sub cerul copilăriei noastre, Bucureşti, 1989;
  • Nevinovată. Vinovată, prefaţă de Şerban Cioculescu, Bucureşti, 1994.

Traduceri

  • Pagini din proza bulgară, Bucureşti, 1959 (în colaborare cu Constantin Velichi şi Claudia Pătraşcu);
  • Iordan Gheşev, Kremena le ştie pe toate, Bucureşti, 1959 (în colaborare cu Ath. Gospodinov);
  • Kiril Boianov Krastev, În numele vieţii, Bucureşti, 1960 (în colaborare cu Ath. Gospodinov);
  • Pavel Spasov, Homarii albi, Bucureşti, 1961 (în colaborare cu Vasile Chiriţă), Rechinii, Bucureşti, 1962 (în colaborare cu Claudia Pătraşcu);
  • Pavel Vejinov, Întâmplarea de pe strada liniştită, Bucureşti, 1962 (în colaborare cu Vasile Chintă);
  • P. Neznakomov, Margaritka şi cu mine, Bucureşti, 1965 (în colaborare cu Costache Anton);
  • A. Straşimirov, Hora, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1966; Ţane şi Zmeoaica. Basme populare macedonene, Bucureşti, 1967;
  • Olivera Nikolova, Zoki Poki, Bucureşti, 1968;
  • Ilia Volen, Oamenii lui Dumnezeu, Bucureşti, 1969; Din ţara trandafirilor. Lirică bulgară contemporană, Bucureşti, 1970 (în colaborare);
  • Ivan Cankar, Dreptatea lui Jernej, Bucureşti, 1973;
  • Gheorghi Rajcev, La periferia oraşului, Bucureşti, 1973; Silijan cocostârc. Povestiri populare macedonene, Bucureşti, 1975;
  • Elin Pelin, Puterea necuratului, Bucureşti, 1978 (în colaborare cu Mihaela Deşliu); Tânăra proză bulgară, Bucureşti, 1978 (în colaborare cu Mihaela Deşliu);
  • Meto Jovanovski, Brumă pe florile de migdal, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1979; Cornul de capră, Bucureşti, 1981 (în colaborare cu Mihaela Deşliu);
  • Anton Ingolic, Dragoste interzisă, prefaţă de Mihaela Deşliu, Bucureşti, 1981; Lirică bulgară contemporană, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1981;
  • Mira Mihelic, Curcubeu peste oraş, Bucureşti, 1981;
  • Ştefan Mokrev, Clienţii trattoriei, Bucureşti, 1982 (în colaborare cu Mihaela Deşliu);
  • Vidoe Podgoreţ, Sirma, căpitan de haiduci, Bucureşti, 1983;
  • Ivan Martinov, Portret după natură. Veselovski, Bucureşti, 1983 (în colaborare cu Mihaela Deşliu);
  • Anton Ingolic, Colecţionarii de pioneze şi Asociaţia secretă P.C.C., Bucureşti, 1990.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …