Va-can-ţă!, de Mircea Sântimbreanu (comentariu literar, rezumat literar)

Va-can-ţă!, de Mircea Sântimbreanu, este o schiţă care face parte din volumul Recreaţia mare, a cărui primă ediţie a fost publicată în 1965 la Bucureşti.

Recreaţia mare, de Mircea Sântimbreanu (comentariu literar, rezumat literar)

Mircea Sântimbreanu

Fragment

Băiatul avea o colivie cu un papagal bătrân, un căţeluş şi un acvariu în care înota lenevos un singur caras auriu. Şi foarte, foarte mult timp. Era vacanţă. Se trezea pe la nouă-zece, căsca de îi trosneau fălcile şi, după ce se mişca o vreme buimac prin odaie, se răstignea topit de plăcere pe fotoliul răcoros de piele:

- Va-can-ţă!

Cuvântul i se mişca prin gură ca o bomboană fondantă parfumată şi parcă de atâta dulceaţă i se muia şi limba, şi cerul gurii.

- Va-can-ţă, repeta cârâit şi papagalul.

Căţelul ciulea urechile şi ochii îi scânteiau de speranţă:

- Astăzi o să facem, în sfârşit, plimbarea promisă. Poate o să ajungem, împreună cu alţi copii, până la râu, poate până la păduricea din deal, poate şi mai departe, până la peştera răcoroasă de dincolo de zare. O să alerg printre tufişuri şi muşuroaie, o să zburdăm prin covorul de frunze cu miros amărui, o să sperii popândăii şi vrăbiile...

Şi gândind aşa căţelul ieşea zorit pe balcon pentru gimnastica zilnică de înviorare. La radio tocmai se dădea buletinul meteorologic, se anunţa vreme călduroasă.

- Foarte bine, se bucura căţelul, o să scot limba şi o să mă răcoresc.

În colivia lui, papagalul începea să bată ca apucat din aripi.

- Vacanţă! Va-can-ţă! ţipa el, cu gândurile la ţări şi mai calde. Şi privind acvariul cu apa albăstruie, se visa de fiecare dată călătorind pe mări şi oceane, spre pădurile verzi ale copilăriei lui. Pe urmă mă întorc înapoi, spunea el guguştiucului care, pe frânghia de rufe de pe balcon, obişnuia să-i ţină de urât. Am timp, nu? E vacanţă!

Numai carasul tăcea. El nu avea unde să plece de acasă. Rareori, când i se schimba apa, peştişorul pleca până la baie. Pentru el, viaţa între cei patru pereţi de sticlă era singura pe care şi-o putea închipui. Privea tot ce se petrecea dincolo de pereţii străvezii cu uimire şi curiozitate. În ochii peştişorului băiatul era o fiinţă nemaipomenită pe care nu se mai sătura să o admire.

Iată-l, s-a trezit... Cască în mijlocul odăii de parcă ar vrea să înghită becul. Acum, atenţie! S-a aşezat pe fotoliu. De aici - carasul ştia cu precizie - stăpânul va face o nouă ispravă formidabilă: se va muta pe şezlong... Şi apoi ceva şi mai fantastic! Se va întinde pe canapea.

Peştişorul stătea cu gura căscată de admiraţie. Ce îndrăzneală, ce putere, ce iniţiativă! El, carasul, n-ar putea nici măcar să îndrăznească a se gândi la aşa ceva. Cum de putea băiatul să facă atâtea şi atâtea minunăţii?

„Ah, da, ce frumoasă e vacanţa, gândea peştişorul, să te poţi mişca nestingherit din loc în loc: din dormitor în baie, apoi pe balcon, de aici în bucătărie şi înapoi. Ce viaţă, hei!”

Căţelul dădea târcoale băiatului, îl împingea cu botul:

- Plecăm?

- Da, mormăia micul stăpân, îţi mulţumesc pentru idee. Şi se muta de pe covor pe canapea.

Căţelul clipea nedumerit:

- De ce stăm închişi în casă?

- E vacanţă! Va-can-ţă! silabisea papagalul.

- Tocmai... hai... te rog... mult... insista toropit căţeluşul.

Dar adormea curând, scărpinat după ureche. Aţipea şi peştişorul. Doar papagalul nu înceta să se agite. Şi cu ochii la balcon, aşteptându-şi prietenul, guguştiucul, care trebuia să reapară din clipă în clipă, ca să stea de vorbă despre câte în lună şi în stele, continua de unul singur să vorbească, repetând acelaşi şi acelaşi cuvânt fascinant.

- Vacanţă! Va-can-ţă!

Şi, nu ştiu de ce, de fiecare dată când auzea acest cuvânt, căţelul lătra furios. Chiar prin somn.

Check Also

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile romanice, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile …

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de …

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. …