Unde începe şi unde se termină o durere de cap, de Mircea Sântimbreanu (comentariu literar, rezumat literar)

Unde începe şi unde se termină o durere de cap, de Mircea Sântimbreanu, este o schiţă care face parte din volumul Recreaţia mare, a cărui primă ediţie a fost publicată în 1965 la Bucureşti.

Recreaţia mare, de Mircea Sântimbreanu (comentariu literar, rezumat literar)

Mircea Sântimbreanu

Fragment

Există expresii clare pentru toată lumea. Mai ales pentru un vechi conducător de grupă. Când cineva, de pildă, după ce ai câştigat o cursă de 60 de metri îţi zice: „Bravo!” - mai e nevoie de explicaţii? E o felicitare. Când după ce, să zicem, ai executat cu grupa o sârbă cu ciocane şi toţi din jurul focului de tabără explodează: „Bis!” - iarăşi e clar. Când, la încheierea trimestrului, tovarăşul diriginte îţi înrămează carnetul de note cu zece de sus până jos şi zice: „Tot aşa, Ionescule, înainte, tot aşa”, mai e nevoie, oare, de dicţionare?

Şi trebuie spus, fără nicio exagerare, că Ionescu nu era neobişnuit cu asemenea expresii. Dar, la urma urmei, cărui băiat cu tragere de inimă la învăţătură, inventiv, descurcăreţ şi vioi nu îi e dat să audă foarte des aceste expresii care, pe bună dreptate, te ung la suflet ca untdelemnul?

Ar fi totuşi o exagerare dacă n-am spune că, pentru Ionescu chiar, erau destul de clare şi alte expresii... Şi unele n-aveau nimic de-a face cu untdelemnul, ci mai degrabă cu muştarul. Oare cărui băiat inventiv şi descurcăreţ nu i-a fost dat să fie măcar din când în când şi mai inventiv şi descurcăreţ decât e bine să fii îndeobşte? Asta i s-a întâmplat, fireşte, şi lui Ionescu, care cunoştea şi expresii asemănătoare muştarului. Nu prea des, adevărat, dar expresiile în asemenea cazuri erau limpezi. Când, de pildă, profesorul de naturale spune cuiva, care a uitat să primenească apa în acvariu, „gură-cască”, acesta nu are nimic de neînţeles. Mai ales pentru Ionescu. Sau credeţi că expresia: „Nu mă aşteptam din partea voastră”, când nu e cretă la tablă, sau: „îmi pare rău”, „Nu e frumos” ar avea nevoie de dicţionar? întrebaţi-l pe Ionescu.

- Sunt expresii foarte clare, o să vă răspundă. Şi tocmai pentru că sunt foarte clare, vă urez ca pe acestea din urmă să le auziţi şi voi cât mai rar.

Există însă expresii - ca să zic aşa - dubioase, echivoce, confuze, despre care nu ştii bine dacă exprimă aprobare sau negare. Iar când vii cu dorinţa de a fi din nou ales conducător de grupă, asemenea expresii dubioase, echivoce, confuze pot să te coste chiar o mică durere de cap. Cazul lui Ionescu, bunăoară.

Stătea în parc, la soare, pe o bancă, alături de câteva fete, în ziua când l-au găsit băieţii. Pe mâna stângă, ca şi fetele, vârâse un ciorap, iar cu dreapta - mâna care executa necruţător loviturile de şapte metri la handbal sau aruncările la coş, în meciurile de baschet - mânuia un ac. Îşi ţesea ciorapii.

Băieţii au început să-i dea târcoale, iar de pe buzele ţuguiate li se desprinseră pe rând aceste trei cuvinte:

- Ia te uită! (cu trei de „ă”).

Aprobare? Dezaprobare? Poţi să ştii? Ca să fim drepţi, Ionescu nu se frământă mai mult de atât. Cât despre vreo durere de cap, nici vorbă! Şi poate că ar fi uitat cu totul, dacă ceva mai târziu, la şcoală, după ore, băieţii n-ar fi intrat în clasă în clipa când, cu o cârpă muiată în petrol, ştergea alături de câteva fete din grupă geamurile clasei.

Băieţii s-au oprit, au dat târcoale, apoi şi-au ţuguiat din nou buzele şi-au dat drumul aceleiaşi expresii îndoielnice:

- Ia te uită! (acum cu patru de „ă”). De data aceasta, la drept vorbind, parcă începuse niţică durere de cap.

Vedeţi, începuse să fie vorba de noile alegeri pioniereşti. Şi tocmai cei care plescăiau din buzele ţuguiate trebuia să-l propună sau nu, din nou în fruntea grupei.

Aşadar, Ionescu ar fi vrut să-i întrebe:

- Ce înseamnă „ia te uită” ăsta? Nu sunteţi de acord ca un băiat să spele geamuri? Sau, poate, nu trebuie să o facă alături de fete?

N-a întrebat, pentru că în aceeaşi zi a avut loc un recital la sticlofon (bravo, Ionescule!), apoi, a doua zi, o excursie la cariera de var (splendid!) şi durerea de cap - dacă a existat cumva cu adevărat - dispăruse cu desăvârşire.

Numai că, după prânz, se trezi cu câţiva băieţi acasă, ca să pună la punct alegerile de a doua zi.

Ionescu tocmai ştergea farfuriile. Da, cu şorţ la brâu, cu mânecile suflecate, vârâte până la coate în chiuvetă, spăla şi ştergea farfuriile.

Băieţii s-au oprit, bulucindu-se în uşa bucătăriei, apoi, în aceeaşi clipă de pe buzele lor se desprinsese aceeaşi expresie buclucaşă:

- Ia te uită! (parcă, de data aceasta, cu cinci de „ă”). Atât. Şi au trecut la discutarea problemelor despre alegerile pioniereşti.

Iată cum începe o durere de cap... „Mă dezaprobă, e sigur, gândea Ionescu. Or fi socotind că e o treabă de fată... Dar poate că totuşi se miră fără răutate, poate că sunt de acord... Mă aprobă? Mă dezaprobă? Poate că nu... dar poate că da... Ah, ce înseamnă o expresie îndoielnică, dubioasă, confuză, în doi peri!”

- Mămico, unde-s antinevralgicele?

A doua zi, mergea spre şcoală. Se gândea: „Dacă e adevărat că băieţii mă dezaprobă, fetele, în schimb, or să mă aprobe. În grupă, jumătate plus una sunt fete. Desigur, mai bună ar fi unanimitatea...”. De la acest cuvânt mai departe nu se gândea, îl durea capul. Şi tocmai căuta în buzunare un antinevralgic, când se opri brusc. La numărul 5, pe un şezlong, la soare, Paulică îşi cârpea ciorapul. Vestitul lui ciorap de portar vestit...

Porni mai departe. La numărul 10, Popescu în persoană ştergea cu hârtie geamurile dinspre stradă. Iar peste drum, Rică spăla, la robinetul din curte, vasele de bucătărie şi le freca cu cenuşă...

- Ia te uită! exclamă Ionescu fără sa vrea, şi înţelese pe dată că expresia aceasta dubioasă, îndoielnică, echivocă şi confuză înseamnă foarte adesea: „Bravo!”

Exact din clipa aceea nu-l mai durea deloc capul.

Check Also

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile romanice, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile …

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de …

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. …