Trăsăturile caracteristice ale literaturii de la 1848

Scriitorii epocii respective au câteva trăsături caracteristice comune: cei mai mulţi au început învăţătura cu dascăli particulari, în limba greacă, şi apoi au continuat studiile în Franţa;

  • majoritatea au participat la Revoluţia de la 1848 şi apoi au fost obligaţi să ia calea exilului;
  • fiind participanţi activi la viaţa social-politică, au scris opere literare cu un conţinut patriotic şi militant, exprimând idealurile luptei pentru emancipare socială şi naţională, pentru unitate naţională - năzuinţe de veacuri ale poporului român.

Trăsăturile esenţiale ale literaturii promovate de prima generaţie de scriitori moderni pot fi sintetizate astfel:

  • inspiraţia din trecutul istoric, din lupta pentru eliberare socială şi unitate naţională;
  • preţuirea frumuseţilor patriei şi ale creaţiei folclorice, în care se reflectă bogăţia şi varietatea manifestărilor spiritului popular;
  • reflectarea problemelor sociale ale epocii lor;
  • satirizarea viciilor orânduirii feudale.

Idealul eliberării şi unităţii naţionale

Idealul eliberării şi unităţii naţionale apare, aproape fără excepţie, în creaţia artistică a scriitorilor epocii şi în toate genurile literare. Majoritatea scriitorilor evocă momentele eroice ale luptei pentru independenţă de-a lungul istoriei zbuciumate a poporului nostru, preamărind domnitori sau căpitani de oşti şi oferind, în acest fel, prezentului modele de urmat sau pilde însufleţitoare.

Întoarcerea privirilor spre trecut nu era gratuită. Ea constituia o formulă artistică specifică vremii, pe care scriitorii o foloseau pentru a se adresa contemporanilor, dându-le pilde însufleţitoare prin faptele măreţe şi prin momentele de glorie ale luptei poporului.

Sub influenţa curentului naţional-popular de la „Dacia literară”, proza, ca şi poezia, înregistrează succese apreciabile. Sunt abordate acum numeroase teme, într-o mare varietate de specii literare, aparţinând clasicismului sau romantismului. Apar primele modele de schiţă şi nuvelă, iar, ceva mai târziu, romanul.

Preţuirea frumuseţilor patriei şi ale folclorului

Preţuirea frumuseţilor patriei şi ale folclorului constituie, poate, cel mai însemnat rezultat al activităţii tuturor scriitorilor vremii influenţaţi de curentul naţional de la „Dacia literară”, care îi îndrepta spre izvoarele vii ale literaturii populare.

Generaţia de scriitori paşoptişti dezvăluia cu mândrie marea bogăţie a creaţiei folclorice, în care este reflectată viaţa spirituală a poporului român: „Ceea ce formează sâmburele poeziei noastre naţionale sunt baladele şi cântecele populare” afirma, în 1837, Mihail Kogălniceanu, iar Alecu Russo, în studiul său Poezia poporală, considera folclorul literar drept o oglindă realistă a vieţii poporului şi un admirabil izvor de inspiraţie pentru literatura cultă.

Un moment însemnat în valorificarea tradiţiilor populare îl constituie apariţia primei colecţii de Poezii poporale (1852), culese de Vasile Alecsandri.

Satirizarea viciilor orânduirii feudale şi evocarea realităţilor sociale

Satirizarea viciilor orânduirii feudale şi evocarea realităţilor sociale constituie o altă trăsătură caracteristică a literaturii române paşoptiste. Scriitorii generaţiei respective judecă acum cu severitate moravurile claselor exploatatoare, condamnând abuzurile şi nedreptăţile de tot felul. Participarea lor la lupta socială, la evenimentele politice ale vremii determină dezvoltarea literaturii ca expresie a trebuinţelor societăţii, apariţia unor noi modalităţi de reflectare a realităţii. Elementele romantice se împletesc cu puternice elemente clasice, în spiritul marilor moralişti ai literaturii universale.

În perioada paşoptistă, de plin avânt al culturii, literatura română cunoaşte o dezvoltare apreciabilă prin contribuţia, în Moldova, a scriitorilor: Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri şi Alecu Russo; în Muntenia: Gheorghe Lazăr, Ion Heliade Rădulescu, Vasile Cârlova, Grigore Alexandrescu, Nicolae Bălcescu, Ion Ghica, Cezar Bolliac şi Dimitrie Bolintineanu; în Transilvania: Timotei Cipariu, George Bariţiu şi Andrei Mureşanu.

Check Also

Literatura ştiinţifică în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVII-lea

În ce priveşte literatura ştiinţifică, aceea de un nivel mai ridicat circula fie în manuscris …

Literatura populară în Moldova şi Ţara Românească în secolele XVII-XVIII

În ce priveşte creaţia populară din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, suntem într-o situaţie …

Ştefan cel Mare în literatura poporului. Pomenirea lui în timpurile din urmă

Poporul era întrebat deci şi el despre Ştefan cel Mare, după ce vorbiseră despre dânsul …

Literatura istorică în Transilvania în secolul al XVII-lea

Literatura istorică în limba latină, din epoca de decadenţă a umanismului, e mult redusa ca …

Literatura filozofico-ştiinţifică în Transilvania în secolul al XVII-lea

Varianta transilvană a cartezianismului a fost departe de a reprezenta întregul conţinut de idei al …