Tatăl, fiinţă necunoscută, de Mircea Sântimbreanu (comentariu literar, rezumat literar)

Tatăl, fiinţă necunoscută, de Mircea Sântimbreanu, este o schiţă care face parte din volumul Recreaţia mare, a cărui primă ediţie a fost publicată în 1965 la Bucureşti.

Recreaţia mare, de Mircea Sântimbreanu (comentariu literar, rezumat literar)

Mircea Sântimbreanu

Fragment

- „Ce face tatăl meu în timp ce eu sunt la şcoală?”

Goguţă nu aşteptase ca titlul compunerii să fie scris până la capăt pe tablă. Pornise să scrie, parcă şi-ar fi dat drumul cu schiurile pe o pârtie chiuind.

„Tatăl meu lucrează la XM.” Punct. Şi în acest „punct” al coborâşului simţi brusc, întâi cu mirare, apoi cu un fel de spaimă, că s-a împotmolit. Nu, nu trebuia să pună punct, îşi reproşa liniştindu-se singur, în timp ce în toata clasa nu se auzeau decât paşii profesorului printre bănci şi mersul mărunt al pucurilor pe caietele de compunere. Începu, aşadar, să prefacă punctul în virgulă şi o luă din nou la goană adăugând: „unde se ocupă cu...”

Cu ce? Cele trei puncte de suspensie se preschimbară pe rând şi migălos în trei virgule, apoi într-una singură, dar aceasta nu ajută la nimic.

„Ce face tata acolo?” se întreba băiatul, privind în tavan ca totdeauna când încerca să-şi amintească numele unui rege asiro-babilonian sau denumirea unei localităţi din timpul dinastiei a XV-a în Egiptul de Sus. Aceasta pentru că în mod ciudat crăpăturile din tavan închipuiau parcă, la o scară mai mare, harta Orientului antic.

- XM, XM, bolborosea Goguţă, urmărind cu ochii minţii fiecare crăpătură. Ce-i aia XM? Ce poate fi X?

Descoperi printre crăpături pe Nabucodonosor şi pe Asurbanipal, dar aceştia tăceau mâlc. Exact ca şi Sfinxul dintr-un colţ al tavanului. Habar n-aveau de XM.

Îşi coborî oftând ochii pe caiet.

Tatăl meu lucrează la XM, unde se ocupă...

„Poate nu trebuie virgulă, sigur că nu trebuie”, cugetă Goguţă şi timp de câteva minute se ocupă să o şteargă cu vârful cuţitaşului. Virgula dispăru, dar din caiet îl privea acum o gaură rotundă, pe care Goguţă începu să o înconjoare cu cerneală. Acum era ca un zero şi băiatul tresări: „Zero îmi dă dacă nu scriu ceva!” Ceru voie să rupă foaia şi se repezi din nou.

La ora când eu scriu aceste rânduri tatăl meu lucrează la XM unde, după cum se ştie, muncitorii se ocupă cu... Cu ce?

Simţi o broboană de sudoare alunecându-i de-a lungul nasului. „Uf, ce cald s-a făcut, nu e nicio afacere să stai lângă sobă”, îşi zise înciudat şi începu să se foiască. În dreapta lui, colegul scrisese o pagină şi întorcea foaia.

- Sile, tatăl tău e tot la XM?

- Da.

- Şi ce face?

- E merceolog.

- Aha.

Goguţă simţi că îi cresc din nou aripi. Şterse câteva cuvinte, apoi se aşternu pe scris: unde, după cum se ştie, muncitorii sunt merceologi. Punct. Un punct mare cât un muşuroi îi curmă din nou avântul.

- Psst! Ce-i aia?

- Un fel de funcţionar.

- Tovarăşe profesor, pot să mai rup o foaie?

Băiatul rupse fila înainte de a primi încuviinţarea şi, zorit, transcrise:

La ora când eu scriu aceste rânduri tatăl meu lucrează la XM unde, după cum se ştie, muncitorii sunt funcţionari... El funcţionează pe o funcţie de...

Copiii întorceau cea de-a doua foaie... Din vârful nasului, picătura de sudoare căzuse exact pe cuvântul XM... Sau poate o lacrimă.

- De ce plângi, Goguţă?

Profesorul îl mângâie cu blândeţe, şi Goguţă, pierdut, ştergându-şi ochii cu mâneca hainei, şopti înăbuşit, să nu-l audă nimeni:

- Fiindcă nu-i drept! Mama mea lucrează şi ea la aceeaşi întreprindere. Pot să scriu despre mama, tovarăşe profesor?

- Sigur că da, rupe altă foaie.

Băiatul nu aşteptă al doilea îndemn. Se aşternu pe scris cu o viteză de stenograf exact în clipa când clopoţelul vestea ieşirea în recreaţie:

Mama mea, ca şi tatăl meu, sunt oameni foarte buni. Mama şi tata au grijă de mine şi mă iubesc foarte mult. Şi eu îi iubesc foarte mult şi sunt mândru de amândoi... Ei lucrează la XM.

Clopoţelul îşi istovise chemarea. Copiii se foiau în bănci, strângeau caietele, îşi dezmorţeau degetele. Numai Goguţă refuza cu îndârjire să îşi predea caietul până nu isprăvi şi ultima propoziţie, cu trei semne de exclamaţie, unul mai gros ca altul:

Ce bine e să ai părinţi care lucrează la XM!!!

Abia pe urmă îşi întrebă colegul:

- Ce naiba e aia XM?

- E prescurtat: întreprinderea Constructoare de Staţii şi Maşini Electrice, adică ICSME.

- Îhî, mormăi ca pălit în moalele capului Goguţă şi se lăsă în bancă, apăsat parcă de toţi Nabucodonosorii şi Asurbanipalii din tavan.

Check Also

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile romanice, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile …

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de …

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. …