Tag Archives: Transilvania

Instituţii şi structuri etnice în voievodatul Transilvaniei

Structurile instituţionale, etno-demografice şi confesionale din Transilvania sunt raportate de obicei la două perioade istorice. Înainte de „ocuparea ţării” Până la cucerirea ţării de către unguri, realităţile politico-administrative sunt cele specifice convieţuirii româno-slave. Ele corespund perechilor de termeni (duci-voievozi, juzi-cnezi/jupani) care desemnează elita societăţii locale din jurul anului 900. Termenul duci (singular, ducă) provine din latinescul dux, -cis. Transmis de populaţia romanică, el este asociat, treptat, termenului voievozi, prin care slavii desemnează căpeteniile cu atribuţii predominant militare. Voievozii (din Ţara Haţegului, din Maramureş) sunt aleşi dintre cnezi (knezii – vechi cuvânt german, preluat de români prin intermediul slavilor). Cu timpul, …

Read More »

Dezvoltarea agriculturii şi creşterea vitelor în Transilvania în secolul al XIV-lea şi în prima jumătate a secolului al XV-lea

Agricultura, ocupaţia principală a locuitorilor Transilvaniei, români, maghiari, secui şi saşi, înregistrează în această perioadă noi progrese. Terenurile de agricultură se extind tot mai mult, atât prin cultivarea de noi pământuri, nelucrate până atunci, cât şi prin defrişări de locuri împădurite. Numeroase documente din secolul al XIV-lea pomenesc pământurile defrişate (terrae extirpatitiae, prata extirpata). Agricultura se dezvoltă într-o măsură apreciabilă chiar şi în regiunile cu relief mai înalt. Suprafeţele însămânţate cu grâne ocupă părţi însemnate din hotarul satelor. La 1326, o aşezare (azi dispărută), situată în hotarele satului Juc se numea „Locul cu grâu”. Importanţa agriculturii e dovedită şi de …

Read More »

Formaţiunile politice din Transilvania la începutul secolului al XI-lea

În Transilvania, voievodatele, slăbite vremelnic prin atacurile triburilor maghiare din prima jumătate a veacului al X-lea, nu numai că se refac după aceea, dar se dezvoltă atât ca întindere, cât şi ca putere politică şi economică. Potrivit izvoarelor narative din secolele XII-XIV, în primii ani ai secolului al XI-lea, Transilvania era o ţară foarte întinsă şi foarte bogată (Transilvanum regnum… latissimum et opulentissimum). Voievodatul Transilvaniei din această vreme continua instituţia voievodatului de la începutul secolului al X-lea, ajungând însă la o situaţie superioară atât din punct de vedere economic, cât şi politic. Conducătorul lui era un stăpânitor puternic, pe care …

Read More »

Voievodatul transilvănean în secolul al XIV-lea şi în prima jumătate a secolului al XV-lea

În secolul al XIV-lea, voievodatul Transilvaniei manifestă aceleaşi tendinţe de larga autonomie faţa de regatul Ungariei, ca şi în secolul precedent. Deşi încercarea lui Ladislau Kan de a transforma Transilvania într-un voievodat aproape autonom faţă de puterea regală din Ungaria eşuase, datorită consolidării vremelnice a puterii centrale, sub noua dinastie, angevină, totuşi Transilvania continuă în veacul al XIV-lea să se bucure de o quasi-autonomie. Pentru a împiedica realizarea tendinţelor de autonomie ale Transilvaniei, regele a numit voievozi dintre marii dregători verificaţi în ceea ce priveşte credinţa faţă de coroană prin slujbele anterioare. Urmărind să îngrădească puterea voievodului, în 1324, regele …

Read More »

Transilvania de la voievodat la principat

Forma sub care Transilvania s-a constituit ca stat o dată cu cucerirea maghiară a fost voievodatul, instituţie specifică valahilor şi slavilor. Acesta s-a menţinut dă spre mijlocul secolului al XVI-lea, când Transilvania a devenit principat sub suzeranitate otomană. Deşi erau majoritari, statutul politic al românilor s-a degradat continuu şi în cele din urmă ei au fost practic eliminaţi din viaţa politică a Transilvaniei. Voievodatul transilvan Cucerirea Transilvaniei de către maghiari s-a încheiat în secolul al XIII-lea. În 1222 ei sunt atestaţi documentar la limita sa răsăriteană, pe linia Carpaţilor. Organizând teritoriile cucerite, regatul ungar a încercat să instituie principatul, după …

Read More »

Situaţia politică în Transilvania în primii ani după dualism

După încheierea pactului dualist, dieta maghiară a votat legea XIIII, care a fost sancţionată la 26 noiembrie / 8 decembrie 1868. Prin această lege, Transilvania era încorporată cu totul la Ungaria prin desfiinţarea rămăşiţelor autonomiei ei. În felul acesta, moşierimea şi burghezia maghiară din Transilvania îşi consolidau dominaţia în viaţa economică şi politică a provinciei, în strânsă alianţă cu moşierimea şi burghezia din Ungaria. Menţinerea unei relative autonomii a Transilvaniei ar fi putut duce, din punct de vedere politic, la pierderea acestei preponderenţe. Faptul fusese dovedit de evenimentele din anii 1863-1864. Desfiinţându-se iobăgia şi privilegiile feudale, deschizându-se posibilitatea unei dezvoltări …

Read More »

Oraşele din Transilvania în secolul al XVIII-lea

În secolul al XVIII-lea, pe teritoriul principatului Transilvaniei se găseau nouă localităţi cu statute orăşeneşti: Alba Iulia, Bistriţa, Braşov, Cluj, Mediaş, Orăştie, Sibiu, Sighişoara şi Tg. Mureş. În comitatele învecinate se pot aminti: Baia Mare, Oradea şi Satu Mare, iar în Banat Timişoara. Importanţa economică şi politică a centrelor urbane în epoca aceasta este mai mică decât în secolul precedent, împrejurare care se oglindeşte şi în raportul dintre numărul locuitorilor de la oraşe şi populaţia totală a provinciei. Astfel, recensământul din 1785-1786 a înregistrat doar 71.281 de suflete în cele nouă oraşe din Principatul Transilvaniei, adică abia 4,98% din numărul …

Read More »

Ecoul mişcării revoluţionare din 1821 din Oltenia printre românii din Transilvania

Mişcarea lui Tudor Vladimirescu a trezit printre românii din Transilvania un ecou atât de puternic, încât a evocat în faţa autorităţilor şi a claselor stăpânitoare spectrul lui Horea şi le-a silit să ia cele mai severe măsuri de prevedere. Caracterul antifeudal al mişcării lui Tudor a fost recunoscut de la început de ţărănimea ardeleană care, cu 30 de ani înainte, se ridicase cu atâta forţă revoluţionară împotriva exploatării feudale şi care n-aştepta decât prilejul de a relua lupta. Acest fapt a alarmat clasele stăpânitoare. „Lucrul cel mai primejdios – scrie generalul Schustekh, comandantul suprem al forţelor imperiale din Transilvania – …

Read More »

Lupta socială a ţărănimii şi muncitorimii din Transilvania în perioada 1849-1867

După instaurarea absolutismului, chiar şi ţăranii care luptaseră sub steagul împăratului îşi dădeau seama că au fost înşelaţi. Ţăranii români din Transilvania vedeau că li se luau pădurile şi păşunile, că moşierii se întăreau şi aveau jandarmii de partea lor, că dregătorii, chiar şi cei de naţionalitate română, dădeau dreptate marilor proprietari maghiari şi nu ţăranilor săraci români şi maghiari. Dările erau încasate cu brutalitate, orice mişcare era înăbuşită în sânge. Oamenii, se scrie într-o petiţie a ţăranilor, sunt schingiuiţi, legaţi de care şi aruncaţi în temniţe. Iancu, pe care nu l-au orbit medaliile şi favorurile împărăteşti, era de partea …

Read More »

Dezvoltarea capitalismului în industria din Transilvania în timpul dualismului austro-ungar (1867-1878)

Industria extractivă Dintre ramurile industriale din Transilvania, cea mai dezvoltată a continuat să fie şi după 1867 industria extractivă. Principalele produse ale subsolului exploatate în Transilvania erau: sarea, cărbunii, minereul de fier, aurul, argintul şi unele metale neferoase. Dezvoltarea mai accentuată a mineritului în comparaţie cu alte ramuri industriale se explică, pe de o parte, prin resursele naturale ale subsolului Transilvaniei, cunoscute şi exploatate din timpurile cele mai vechi. Motivul de căpetenie îl constituia însă situaţia de dependenţă politică şi economică a Transilvaniei faţă de monarhia habsburgică. În cadrul acesteia, ei i-a fost rezervat rolul de furnizoare de materii prime …

Read More »