Tag Archives: Transilvania

Formarea statelor medievale Transilvania şi Ţara Românească

De la „ducatele româno-slave” la voievodatul Transilvaniei, vasal regelui Ungariei Convieţuirea româno-slavă din secolele VIII-IX are loc în cadrul unor formaţiuni politice medievale timpurii. Asemenea state incipiente, şase ducate din jurul anului 900, sunt atestate în „regiunea daco-pannoniană” (I.A. Pop). Trei din ele, situate la est de Tisa, sunt cele mai cunoscute: ducatul lui Menumorut, între Tisa şi Porţile Meseşului (Munţii Apuseni), de la gura Someşului până în valea Mureşului inferior (cu centrul în Crişana de azi); ducatul lui Glad, mărginit de Tisa, Mureş, Carpaţi şi Dunăre (în Banatul de mai târziu); ducatul lui Gelu, de la Porţile Meseşului şi …

Read More »

Transilvania în timpul dualismului austro-ungar (1867-1878)

Prin încheierea pactului dualist, în 1867 Transilvania a pierdut în scurtă vreme resturile autonomiei sale politice. Ea a fost alipită Ungariei împotriva voinţei majorităţii locuitorilor săi, situaţie în care a rămas până în 1918. Acest cadru politic nou a determinat o perioadă distinctă, de o jumătate de veac, în dezvoltarea istorică a Transilvaniei. Pactul dualist a fost încheiat de clasele dominante austriece şi maghiare. De o parte burghezia şi aristocraţia austriacă, de cealaltă parte moşierimea maghiară, susţinută de majoritatea marii burghezii maghiare, clasă încă destul de slab dezvoltată în Ungaria de atunci. Prin dualism, aceste clase au căutat să întărească …

Read More »

Situaţia politică a Transilvaniei în ultimele trei decenii ale secolului al XVI-lea

După moartea lui Ioan Sigismund (martie 1571), clasa dominantă din Transilvania, împărţită în două tabere politice, se pregătea de alegerea succesorului. Candidatul partidei imperiale era Gaşpar Bekes, care, sub domnia lui Ioan Sigismund, îndeplinise un rol diplomatic important la curtea habsburgică, precum şi în încheierea tratatului de la Speyer (1570); din această cauză, el se bucura de încrederea şi sprijinul Curţii din Viena. Cele mai importante cetăţi ale Transilvaniei (Făgăraşul, Gurghiul, Hustul etc.), se aflau – prin donaţia lui Ioan Sigismund – în mâinile lui. După încheierea tratatului de la Speyer, pe când trăia încă Ioan Sigismund, căpitanii cetăţilor din …

Read More »

Cultura în Transilvania în secolul al XVIII-lea

Creşterea exploatării feudale, agravarea contradicţiilor de clasă şi transformările social-politice şi-au pus pecetea asupra dezvoltării vieţii culturale din Transilvania în veacul al XVIII-lea. Stăpânirea Habsburgilor sprijină puternic biserica romano-catolică în lupta dusă de aceasta împotriva confesiunilor necatolice. Numeroase cărţi, tipărite cu sprijinul regimului austriac, propagă ideologia bisericii romane. Spre deosebire de scrierile pătrunse de ideologia catolică, celelalte opere care iau naştere acum în Transilvania se răspândesc de obicei în manuscris, în copii manuscrise au circulat, în primii ani ai secolului al XVIII-lea, versurile închinate răscoalei curuţilor, iar mai târziu traducerile făcute din literatura luministă. Învăţământul Sprijinită de căpeteniile bisericii romane, …

Read More »

Organizarea politico-administrativă a Transilvaniei în secolul al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea

Faţă de a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când se constituie principatul autonom sub suzeranitate turcească, organizarea politico-administrativă a Transilvaniei, ca şi instituţiile ei, nu suferă în secolul al XVII-lea modificări esenţiale. Întinderea teritorială a principatului transilvan, statornicită în 1570 prin pacea de la Speyer, rămâne aceeaşi până într-al treilea deceniu al secolului al XVII-lea. El cuprinde cele şapte vechi comitate ale Transilvaniei, scaunele secuieşti (al căror număr se reduce la cinci în urma contopirii într-unui singur – sub numele de Trei Scaune, – a scaunelor Kezdi, Sepsi şi Orbai), plus nouă scaune săseşti şi trei districte. Din părţile …

Read More »

Arta în Transilvania în vremea feudalismului dezvoltat (secolul al XIV-lea – prima jumătate a secolului al XVI-lea)

Arhitectura Frământările social-politice, interne şi externe, prin care trece Transilvania în acest răstimp se reflectă în mod semnificativ şi în artă. Asuprirea ţărănimii şi ofensiva catolică stăvilesc dezvoltarea arhitecturii de piatră româneşti. Locuitorilor ortodocşi nu li se îngăduie decât ridicarea bisericilor de lemn. Din această perioadă nu s-au păstrat monumente care să permită cunoaşterea reală a aspectelor unor astfel de clădiri în lemn (datările timpurii propuse pentru bisericile din Bănişor şi Ieud sunt inacceptabile). Politica internă a regilor Ungariei întemeiată în parte şi pe colaborarea micii nobilimi – între altele şi a cnezilor români – împotriva tendinţelor centrifuge ale marilor …

Read More »

Formarea statelor feudale Transilvania, Ţara Românească şi Moldova

Apariţia statelor feudale româneşti este rezultatul unui lung proces de dezvoltare a formaţiunilor politice din secolele precedente. Vechile voievodate, cnezate, „ţări” s-au întărit treptat din punct de vedere economic şi politic. Cele mai puternice şi-au lărgit posesiunile prin cuprinderea altor teritorii neorganizate, sau prin înglobarea unor părţi din formaţiunile vecine mai puţin dezvoltate sau a acelora în întregime, fie prin cucerire, fie prin înrudire între conducătorii acestora, fie prin recunoaşterea de către aceştia a autorităţii voievozilor mai puternici. Formarea voievodatului Transilvaniei Voievodatele transilvănene din secolele IX-X, la începutul secolului al XI-lea, cuprindeau teritorii vaste; cel bănăţean de la Dunăre până …

Read More »

Frământările sociale din Transilvania după Răscoala lui Horea

Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, dar mai ales în primele decenii ale secolului următor, situaţia ţărănimii transilvane se agravează tot mai mult datorită atât sporirii sarcinilor feudale, cât şi fărâmiţării sesiilor iobăgeşti şi înglobării unor sesii în rezerva alodială. Acest proces a creat în Transilvania din această perioadă o stare de spirit revoluţionară, care s-a manifestat într-o serie de mişcări cu caracter antifeudal. Îngreunarea sarcinilor feudale şi reducerea sesiilor iobăgeşti sunt simptome ale crizei regimului feudal, care la sfârşitul secolului al XVIII-lea se adânceşte simţitor în urma transformării modului de exploatare a domeniului feudal. Stăpânii feudali, pentru a răspunde cererii …

Read More »

Circulaţia monetară în Transilvania în secolul al XIV-lea şi în prima jumătate a secolului al XV-lea

Dezvoltarea circulaţiei mărfurilor a avut ca urmare intensificarea circulaţiei monetare. Moneda de bază în Transilvania, ca şi în celelalte părţi ale Europei, a fost marca. Greutatea mărcii de Transilvania era de 206,7 g. Ea era asemănătoare cu marca de Colonia şi a fost adusă în Transilvania de către coloniştii veniţi din regiunea Rinului. Tipul acesta de marcă a fost răspândit şi în alte părţi ale Europei răsăritene, în Prusia, Polonia, Rusia etc. În Transilvania, întâlnim şi marca de Buda, care era o monedă după tipul mărcii de Troyes şi avea o greutate de 245,5 g. Moneda divizionară principală era dinarul. …

Read More »

Transilvania între 1849 şi 1867

Istoriografia română, maghiară şi săsească s-au ocupat îndeaproape de perioada cuprinsă între 1849 şi 1867, epocă istorică plină de contradicţii şi frământări. Unii dintre istoricii şi memorialiştii burghezi români şi mai ales saşi au idealizat absolutismul. Ioan Puşcariu susţine că era absolutistă ar fi fost binevoitoare faţă de masele populare. Noua organizare administrativă impusă de regimul habsburgic după înăbuşirea revoluţiei din 1848-1849 a fost, susţine el, „o adevărată binefacere pentru popor”. Arătând că desfiinţarea iobăgiei se făcuse legal în 1848 „de frica mişcării generale de emancipare a claselor împilate care cuprinsese toată Europa”, A.D. Xenopol afirmă însă că aplicarea ei …

Read More »