Tag Archives: Traducători

Andrei Cornea

Andrei Cornea (3 aprilie 1952, Bucureşti) – eseist şi traducător. Este fiul istoricului literar Paul Cornea. În 1975 a absolvit Facultatea de Istorie şi Teorie a Artei a Institutului „Nicolae Grigorescu”, iar în 1980 Facultatea de Limbi Clasice a Universităţii din Bucureşti. Debutează publicistic în revista Liceului „Nicolae Bălcescu” din capitală, iar editorial în 1977, cu volumul De la portulan la vederea turistică. A beneficiat de burse de specializare: DAAD (Germania, 1981), Fundaţia Cini (Veneţia, 1986), Fulbright (1991) şi New Europe College (1995). În 1999 şi 2000 a fost redactor la postul de radio BBC, secţia română, Londra. Lucrează în …

Read More »

Teodor Corbea

Teodor Corbea (circa 1670, Braşov – circa 1725) – cărturar, traducător şi autor de versuri. Ca descendent al unui neam de preoţi şi gocimani (epitropi) braşoveni slujind, de generaţii, bisericii din Şchei, Corbea va dobândi o instrucţie solidă. Pe la 1690 trecea, cu doi dintre fraţii săi, în Ţara Românească, punându-se în slujba voievodului Constantin Brâncoveanu; e logofăt de cancelarie (cunoaşte latina, rusa şi maghiara, participând la redactarea corespondenţelor externe, sub îndrumarea stolnicului Constantin Cantacuzino) şi, în mai multe rânduri, tainic sol domnesc, în Rusia sau în Moldova lui Dimitrie Cantemir. Ştiindu-se expus în faţa turcilor, se va expatria în …

Read More »

Andrei Corbea

Andrei Corbea (pseudonimul literar al lui Andrei Hoişie) (15 decembrie 1951, Iaşi) – germanist, comparatist şi traducător. Este fiul Silviei şi al lui Beno Hoişie, medici. Corbea urmează cursul secundar la Liceul „Costache Negruzzi” din Iaşi. În 1970 se înscrie la Facultatea de Filologie, secţia limba germană-limba şi literatura română, a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, pe care o va absolvi în 1974. Profesor o vreme la câteva şcoli ieşene, frecventează în paralel şi Facultatea de Istorie, obţinând licenţa în 1979. Un an mai târziu va fi angajat cercetător la Centrul de Lingvistică, Istorie Literară şi Folclor al Academiei …

Read More »

Iorgu Copcea

Iorgu Copcea (secolul XIX) – traducător şi autor dramatic. Despre fiul paharnicului Răducanu Copcea se ştie doar că era serdar, candidat la judecătoria Putnei (prin 1850). A făcut parte din grupul intelectualilor din Moldova care a pregătit revoluţia de la 1848. Pentru teatrul din Iaşi a scris o comedie într-un act, Plete lungi şi minte scurtă, cu o intrigă facilă, de vodevil, reprezentată în 1845 şi tipărită în acelaşi an. Ironia autorului, greoaie, se îndreaptă în egală măsură (la fel ca în unele comedii ale lui Vasile Alecsandri) împotriva boierilor mărginiţi şi conservatori, dar şi împotriva tinerilor uşuratici, întorşi de …

Read More »

Stelian Constantin-Stelian

Stelian Constantin-Stelian (2 ianuarie 1904, Câmpina, judeţul Prahova – 18 decembrie 1946, Bucureşti) – poet, eseist, traducător şi critic literar. Face studii secundare la Vaslui, apoi, din 1921, la Dumbrăveni (e coleg de clasă, din 1923, cu poetul George Boldea). După bacalaureat (Sibiu, 1924) urmează studiile universitare la Bucureşti, la Litere şi la Filosofie, dar şi la Drept (destul de repede părăsite). Doctor în litere, funcţionează ca profesor şi inspector şcolar, la Câmpina şi la Bucureşti. A redactat manuale şcolare de limba şi literatura română şi de educaţie morală şi a alcătuit antologii de „lecturi morale”. Debutează cu versuri în …

Read More »

Thea Constantinidis

Thea Constantinidis (10 iulie 1897, Braşov – 28 martie 1976, Bucureşti) – traducătoare. După absolvirea Şcolii Evanghelice de Fete din Bucureşti şi a unui seminar de învăţătoare din Droyssig-Zeitz (Germania), Constantinidis funcţionează ca profesoară mai întâi la Câmpina, apoi la Liceul German din Bucureşti (1922-1944). Dornică de a-şi lărgi necontenit cunoştinţele, frecventează cursuri de filosofie (1923-1924), precum şi de filologie germană (1932-1936) la Universitatea din Bucureşti, beneficiind în continuare de un an de studii la Berlin. Din 1952 până în 1954 a lucrat în cadrul redacţiei „Neuer Weg”. Concomitent, dar mai ales în anii următori, a desfăşurat o prodigioasă activitate …

Read More »

Viorica S. Constantinescu

Viorica S. Constantinescu (27 mai 1943, Bereşti-Bistriţa, judeţul Bacău) – comparatist, traducător şi teoretician literar. Este fiica Mariei (născută Ignat) şi a lui Neculai Sandu. A absolvit Liceul „Roman Vodă” din Roman, apoi Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (1966). Profesor la Catedra de literatură comparată a Facultăţii de Litere din cadrul aceleiaşi universităţi, predă disciplinele teoria literaturii şi literatură comparată. Devine doctor în litere în anul 1978, cu teza Exotismul în literatura română din secolul al XIX-lea. Între anii 1981 şi 1984,1990 şi 1994, se specializează la Universitatea din Augsburg (Germania). Debutează în „Iaşul …

Read More »

Pimen Constantinescu

Pimen Constantinescu (27 august 1905, Plăineşti, azi Dumbrăveni, judeţul Vrancea – 25 aprilie 1973, Sibiu) – traducător şi istoric literar. Elev, între 1917 şi 1925, al secţiei moderne a Liceului „Unirea” din Focşani, unde i-a avut dascăli pe poeţii I.M. Raşcu şi Mihai I. Bantaş, Constantinescu urmează în continuare cursurile Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti, specializându-se în limba şi literatura italiană. Cel ce l-a încurajat şi l-a îndrumat a fost profesorul Ramiro Ortiz, al cărui discipol se considera. În anul 1930, când îşi susţine examenul de licenţă, era deja posesorul unei „diplome de abilitare” în urma studiilor făcute …

Read More »

Ovidiu Constantinescu

Ovidiu Constantinescu (28 martie 1914, Bucureşti – 16 decembrie 1993, Bucureşti) – prozator şi traducător. Este fiul Theodorei (născută Constantinescu) şi al lui Dumitru Constantinescu, funcţionar. În 1932 a absolvit Liceul „Sf. Sava” din capitală, iar în 1933 s-a înscris la Facultatea de Litere, secţia franceză. A fost redactor la diverse publicaţii literare interbelice, a deţinut cronica literară la reviste precum „Bis”, „Fapta” şi a colaborat cu fragmente de roman, studii şi recenzii la „Revista Fundaţiilor Regale”, „Vremea”, „Viaţa românească”, „România literară”, „Curentul familiei” etc. Constelaţiei spirituale a „proustienilor” literaturii române i se integrează şi Constantinescu. Spirit rafinat, meloman, stilist …

Read More »

Mihaela Constantinescu

Mihaela Constantinescu (29 septembrie 1960, Bucureşti) – eseistă, traducătoare şi teoretician literar. Este fiica Adrianei (născută Manea), profesoară, şi a lui Eugen Simion, scriitor. După absolvirea, în 1984 a Universităţii din Bucureşti (Facultatea de Limbi Străine, secţia engleză-spaniolă), a urmat, în anii ’90, mai multe stagii de specializare postuniversitară în Statele Unite, Marea Britanie, Franţa, Austria, Belgia şi Olanda şi a participat la numeroase manifestări ştiinţifice internaţionale. Lucrează în calitate de cadru didactic (conferenţiar) Ia Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Litere (secţia relaţii internaţionale, studii europene). A obţinut titlul de MA (10 week certificate) la Universitatea Warwick (Marea Britanie) în …

Read More »