Tag Archives: Ţările române

Ţările române şi Poarta în secolele XIV-XVI

Cadrul general În secolele XIV-XVI, statutul internaţional al ţărilor române a depins în mare măsură de raporturile dintre marile puteri vecine şi de obiectivele politicii externe româneşti. Mijloacele domnitorilor români au fost, la începuturile Evului Mediu, militare, iar apoi, cu precădere după 1600, diplomatice. Esenţiale în raporturile internaţionale au fost relaţiile dintre ţările române şi Poartă. Istoricul Florin Constantinul le-a asemănat cu „un conflict asimetric”. La baza sa s-a aflat disproporţia de forţe dintre cele două tabere, rezistenţa deseori tenace a românilor, centrul de greutate trecând de multe ori din planul militar în cel politic şi diplomatic. Raportul de forţe …

Read More »

Revoluţia de la 1848-1849 în ţările române

În 1848 întreaga Europă a fost cuprinsă de mişcări revoluţionare care îşi propuneau reforme democratice şi întărirea rolului burgheziei ca forţă politică. Încadrându-se acestui proces, elita politică românească a trecut la reformarea societăţii după modelul revoluţiilor europene. Obiective ale revoluţiei din ţările române Obiective politice: regimuri reprezentative drepturi şi libertăţi individuale adoptarea unor constituţii egalitatea în drepturi politice Obiective naţionale: autonomie înlăturarea dominaţiei străine crearea unui stat naţional recunoaşterea drepturilor politice ale naţiunii române proporţional cu ponderea ei Obiective economice şi sociale desfiinţarea privilegiilor de orice fel desfiinţarea iobăgiei şi clăcăşiei împroprietărirea ţăranilor libertatea comerţului şi a industriei Moldova Aici …

Read More »

Învăţământul în ţările române în a doua jumătate a secolului al XIX-lea

În cel de-al treilea sfert al secolului al XIX-lea învăţământul s-a dezvoltat mai ales în epoca formării statului naţional. Dacă la începutul intervalului populaţia şcolară din Moldova şi Ţara Românească era sub 10.000 de elevi, către sfârşit în România trecea de 100.000 (în anul şcolar 1875-1876 era de 117.575). Progresul se constată nu numai în creşterea numerică a elevilor. Procesul de învăţământ se desfăşura la un nivel mult mai înalt decât înainte de 1848; se accentua tendinţa către laicizare prin progresiva pătrundere a ştiinţelor naturii în învăţământul secundar, ca şi în cele două universităţi din Bucureşti şi Iaşi, înfiinţate în …

Read More »

Dezvoltarea economică şi socială a ţărilor române în anii 1848-1864

În Moldova şi Ţara Românească, ca urmare a înfrângerii revoluţiei de la 1848 relaţiile feudale în agricultură – spre deosebire de industrie – deşi aflate într-un proces avansat de destrămare, au continuat să rămână predominante până la 1864, în timp ce în Transilvania relaţiile capitaliste au devenit predominante şi în agricultură ca urmare a revoluţiei din 1848. Contradicţia dintre forţele de producţie şi relaţiile de producţie feudale, care persistau în agricultura Moldovei şi Ţării Româneşti, s-a adâncit şi s-a intensificat lupta ţăranilor dependenţi împotriva servituţilor feudale şi pentru pământ. Temându-se de lupta maselor, care dovediseră în timpul revoluţiei că aveau …

Read More »

Arta în ţările române în secolul al XVII-lea

Arta ţărilor române în secolul al XVII-lea se caracterizează prin diversificarea necesităţilor artistice, îmbogăţirea programului şi apariţia unei serii întregi de aspecte noi. Evoluţia pleacă, fireşte, de la tradiţia locală, pe de o parte de la arta cultă promovată de voievozi, de înalta boierime, de ierarhii bisericeşti şi de marile mănăstiri, iar pe de alta de la arta ţărănească; ctitoriile religioase şi conacele modeste ale micii boierimi, ca şi casele orăşenilor, continuă să păstreze numeroase tradiţii comune cu arta populară. Între aceste două curente extreme s-au împletit în mod firesc felurite relaţii, mai ales în domeniul arhitecturii profane. Pe aceste …

Read More »

Ţările române la începutul ultimului deceniu al secolului al XVI-lea

Regimul dominaţiei otomane la sfârşitul veacului al XVI-lea A doua jumătate a veacului al XVI-lea se caracterizează prin sporirea neîncetată a obligaţiilor faţă de Poartă. În 1593, numai haraciul Ţarii Româneşti ajungea la fabuloasa sumă de 155.000 de galbeni. Celelalte obligaţii economice crescuseră de asemenea proporţional. În acelaşi timp, administraţia indirectă de către Imperiul Otoman tindea să devină – din ce în ce mai mult – directă. Izvoarele narative interne şi rapoartele diplomatice trimise din Constantinopol se referă frecvent la prezenţa apăsătoare a dregătorilor şi a militarilor turci pe teritoriul românesc, unde desfăşurau o activitate de uzurpare a funcţiilor statului: …

Read More »

Războiul de eliberare de sub dominaţia otomană şi unirea ţărilor române sub Mihai Viteazul

La sfârşitul secolului al XVI-lea, a avut loc cel mai de seamă eveniment din istoria medievală a poporului nostru: prima unire a ţărilor române, în condiţiile desfăşurării victorioase a războiului de eliberare de sub dominaţia otomană. Istoriografia burgheză a considerat acest eveniment mai mult ca rezultat al situaţiei internaţionale, figura centrală românească a vremii, Mihai Viteazul, fiind înfăţişată ca o rotiţă în marele angrenaj al politicii europene. Dimpotrivă, eliberarea temporară de sub dominaţia otomană şi unirea celor trei ţări române au fost realizate prin lupta unită a poporului nostru, înlesnită de unele împrejurări internaţionale favorabile. În această vreme, poporul român …

Read More »

Situaţia politică a ţărilor române în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Noua perioadă din istoria ţărilor române a fost o vreme de decădere, mai ales din punct de vedere politic, datorită dominaţiei turceşti pe de o parte şi luptelor pentru putere dintre fracţiunile boiereşti pe de alta. Această alunecare pe panta declinului a fost oprită de sabia vitează şi mintea ageră a lui Mihai Viteazul. Istoria politică a Ţării Româneşti De la Mircea Ciobanul până la Mihai Viteazul, istoria politică a Ţării Româneşti a fost un şir neîntrerupt de lupte pentru domnie, apoi între domnii impuşi de turci şi între boierimea dornică de acapararea puterii. Pentru a obţine tronul, diferiţii pretendenţi …

Read More »

Ţările române în politica internaţională (1711-1774)

Chestiunea orientală Imperiul Otoman, care-şi întinsese stăpânirea până în centrul Europei şi, timp de trei secole, constituise o ameninţare permanentă pentru Europa centrală şi răsăriteană, a fost oprit, după despresurarea Vienei (1683), în expansiunea lui şi, prin pacea de la Karlowitz (1699), a suferit o considerabilă pierdere teritorială. Campaniile lui Eugen de Savoia, care au urmărit armatele otomane până în Macedonia, au revelat Europei decăderea militară a Imperiului Otoman şi au pus problema moştenirii lui, pe care Austria mai întâi, apoi Rusia au căutat s-o rezolve în folosul lor exclusiv. În urma înfrângerilor din secolul al XVIII-lea, Imperiul Otoman s-ar …

Read More »

Cultura în ţările române în a doua jumătate a secolului al XIX-lea

Marile evenimente istorice din această perioadă – revoluţia din 1848, Unirea, transformările sociale din timpul lui Alexandru Ioan Cuza şi războiul pentru independenţă – au creat condiţii mai favorabile dezvoltării capitalismului în România. Procesul înlocuirii orânduirii feudale cu cea capitalistă a determinat transformări corespunzătoare în suprastructură. Concomitent cu formarea bazei economice a capitalismului a luat naştere o nouă suprastructură politică, juridică şi ideologică. În această perioadă s-au creat statul şi dreptul burghez, s-a organizat şi lărgit învăţământul conform cerinţelor noii orânduiri, s-au înfiinţat numeroase societăţi şi instituţii culturale, s-au dezvoltat filozofia, morala, arta, literatura burgheză. Fiecare dintre aceste forme ale …

Read More »