Tag Archives: Ţările române

Poziţia internaţională a ţărilor române în timpul domniilor lui Matei Basarab, Vasile Lupu, Gheorghe Rakoczi I şi Gheorghe Rakoczi II

Încercări de confederare a ţărilor române Epoca domniilor lui Gheorghe Rakoczi I, Matei Basarab şi Vasile Lupu constituie un moment politic împortant; cooperarea, apoi alianţa care s-a stabilit între ţările române, deşi privea formal încercările de schimbare a domnilor, în realitate avea în vedere lupta de eliberare de sub jugul otoman, atunci când s-ar fi ivit împrejurări prielnice. Gheorghe Rakoczi I poseda, dintre cei trei principi, cea mai însemnată putere militară. El a fost iniţiatorul alianţei, înţelegând ca cele două ţări de peste munţi să fie sub suzeranitatea lui. Matei Basarab se gândea să reia politica lui Mihai Viteazul, dar …

Read More »

Presa în ţările române în a doua jumătate a secolului al XIX-lea

Presa a fost strâns legată de mişcarea politică-socială a vremii. Astfel se poate vorbi de o publicistică a anului revoluţionar 1848; apoi de cea a perioadei 1848-1859, axată în jurul luptei pentru Unirea Principatelor, în fine de cea a perioadei 1859-1878, în care se poate distinge limpede, după 1864, ofensiva forţelor reacţionare în publicistică împotriva luptei continue a forţelor închinate progresului social şi libertăţii naţionale. Publicaţiile anului revoluţionar 1848 sunt ilustrative. Ele nu s-au limitat la literatură, nici nu-i acordau acesteia întâietatea preocupărilor, ci dimpotrivă. Erau în primul rând organe politice de luptă ale diverselor curente din timpul revoluţiei. „Curierul …

Read More »

Transporturile în ţările române în anii 1848-1864

La mijlocul secolului al XIX-lea a apărut necesitatea îmbunătăţirii tuturor formelor de transport, datorita dezvoltării producţiei de mărfuri, creşterii comerţului intern şi extern. Îmbunătăţirea căilor de comunicaţie urma să sprijine dezvoltarea pieţei naţionale a Principatelor şi să ajute procesul de creştere a acestei pieţe, cuprinderea într-o piaţă unică a întregului teritoriu locuit de poporul român. Drumurile erau proaste, căile ferate inexistente, porturile neamenajate, legăturile poştale lente, costul transporturilor deosebit de ridicat, iar silozurile de cereale, care ar fi îngăduit o mai bună conservare, lipseau. Trebuia ca Principatele să fie dotate cu mijloace de transport rapide şi ieftine. Economistul Winterhalder semnala …

Read More »

Învăţământul în ţările române în perioada destrămării feudalismului

Şcoala Era reformelor învăţământul Moldovei şi Ţării Româneşti îşi ia începutul cu câţiva ani înainte ca principatele să-şi fi dobândit o nouă situaţie prin pacea de la Kuciuk-Kainargi. În timpul primei sale domnii moldovene, Grigore Alexandru Ghica reorganizase – cum am văzut mai sus – în 1766, Şcoala domnească din Iaşi, ridicându-o la treapta unei „Academii” a „învăţăturilor şi epistemiilor”. Academia a avut de luptat cu mari greutăţi în urma războiului ruso-turc, care izbucnise în 1768 şi alungase o bună parte din şcolari. O încercare a înaltului cler de a scădea rosturile limbii eline în învăţământul superior e zădărnicită şi …

Read More »

Politica şi diplomaţia în ţările române în secolele XVII-XVIII

Pe parcursul secolelor XVII-XVIII, istoria ţărilor române s-a derulat într-un context extern dominat de conflictul de interese dintre Imperiul otoman, pe de o parte, şi Imperiul habsburgic, Polonia şi mai târziu Rusia, pe de altă parte. Domnitorii români renunţă în această perioadă la confruntarea deschisă cu Poarta, acceptându-i pretenţiile şi înclinând tot mai mult să promoveze acţiuni diplomatice orientate către una sau alta din părţile aflate în conflict. Statutul politic al ţărilor române în prima jumătate a secolului al XVII-lea Instaurată în întreg spaţiul românesc, suzeranitatea otomană n-a afectat autonomia ţărilor române, care şi-au menţinut instituţiile interne, ca şi structura …

Read More »

Lupta antiotomană a ţărilor române în a doua jumătate a secolului al XVII-lea

Alianţa Moldovei cu Rusia Alianţa celor trei ţări române sub egida Transilvaniei, care a funcţionat ca un instrument de represiune a mani mişcări populare, continua să păstreze caracterul unui bloc îndreptat împotriva Imperiului Otoman. Pentru întărirea lui s-a căutat sprijin în afară, la alte state mai mari. Alianţa Moldovei cu Rusia face parte din aceste încercări diplomatice în vederea creării unor condiţii mai favorabile înlăturării jugului turcesc. La 8 ianuarie 1654, rada de la Pereiaslav proclamase unirea Ucrainei cu Rusia. Urmarea imediată a acestui fapt a fost începerea tratativelor în vederea unei alianţe între Rusia şi ţările române. În scrisoarea …

Read More »

Ţările române în secolul al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea

Situaţia din Europa Răsăriteană şi Sud-Estică Întreaga societate europeană este martora, în acest veac, a unor prefaceri structurale însemnate. Acestea sunt însă neuniforme şi neparalele. Pe când în ţările din Europa apuseană şi centrală relaţiile capitaliste îşi croiesc drum, anevoios, este drept, dar fără oprire, în Europa răsăriteană predomină domeniul feudal bazat pe munca silită a ţăranului aservit. În timp ce în partea apuseană a continentului dezvoltarea relaţiilor capitaliste a avut loc prin exproprierea ţăranilor de lotul lor de pământ, în partea răsăriteană ţăranul, pentru a fi silit la robotă sau clacă sporită, este legat de glie. Pe când în …

Read More »

Organizarea internă a ţărilor române în secolul al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea

Organizarea internă a ţărilor române în secolul al XVII-lea poartă amprenta vizibilă a regimului nobiliar, atotputernicia marii boierimi şi a dregătorilor, precum şi a colaborării lor cu Poarta otomană. Aceste două forţe controlează politica – internă şi externă – a ţării, veniturile şi cheltuielile, succesiunea la tron, organizarea administrativă, judiciară, a oastei etc. Domnia şi principatul Cele două puteri – nobilimea şi Poarta – aveau tot interesul ca domnia şi principatul să nu se întărească, pentru a putea fi dominate. De aceea principiul succesiunii ereditare la tron este înlocuit cu numirea domnilor şi principilor de către Poartă sau alegerea acestora …

Read More »

Situaţia politică a ţărilor române până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea

La trenul Moldovei şi Ţării Româneşti s-au perindat în secolul fanariot 11 familii, membrii cărora se schimbau dintr-o ţară în alta după bunul plac al Porţii. Acestea au totalizat 74 de domnii, ceea ce înseamnă în medie 2 ani şi 7 luni o domnie în Ţara Românească şi 3 ani în Moldova. Dintre familiile fanariote care au înscris şi unele realizări meritorii în istoria ţărilor româneşti trebuie socotiţi Mavrocordaţii, Ghiculeştii, Ipsilanti. În Transilvania de asemenea s-au perindat în acest răstimp 14 guvernatori sau preşedinţi ai guvernului numiţi dintre comandanţii armatei imperiale. Istoria celor trei ţări româneşti a fost influenţată într-un …

Read More »

Arta în ţările române în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Considerând în ansamblu aspectul evoluţiei artistice, se constată că arta ţărilor române din a doua jumătate a veacului al XVI-lea dezvoltă în continuare concepţiile care se conturaseră încă înainte de mijlocul acestui veac. Abia către sfârşitul secolului se înregistrează şi afirmarea timidă a unor factori noi, simptomatici şi în raport cu împrejurările politice care au dus la unirea vremelnică a celor trei ţări. Înflorirea culturii orăşeneşti şi, implicit, schimbarea felului de viaţă, se oglindesc atât în construcţii, cât şi în calitatea şi varietatea produselor artizanatului. Arhitectura Tradiţia şi înflorirea şantierelor de construcţie duce la o vădita sporire a maestnei, exprimata …

Read More »