Tag Archives: Ţările române

Instituţii medievale în ţările române în secolele XIV-XVI

În literatura de specialitate există o vastă dezbatere privind structura lumii medievale. Desigur, modelul clasic este Europa Occidentală, unde pot fi întâlnite două elemente fundamentale: domeniul feudal, aflat în proprietatea nobilului şi lucrat de ţăranii dependenţi, şi ansamblul raporturilor feudalo-vasalice din cadrul clasei conducătoare. Istoricii români au evidenţiat faptul că în Ţara Românească şi în Moldova nu au existat formele clasice ale feudalismului european. Evul Mediu românesc s-a afirmat, aşadar, în sud-estul Europei ca un tip aparte al modelului bizantin. Domeniul boieresc era deţinut de clasa conducătoare care datora, în principal, ascultare şi supunere autorităţii centrale, adică domnului. După părerea …

Read More »

Dezvoltarea culturii în ţările române în secolul al XV-lea

Cultura populară Cultura românească în general se îmbogăţeşte în această perioadă în chip substanţial cu noi motive de inspiraţie, cu noi creaţii în toate domeniile. Cultura populară, a poporului român şi a populaţiilor conlocuitoare, este foarte receptivă îndeosebi temelor cu caracter social, dar şi celor care exprimă lupta pentru libertate a poporului. Epica populară a păstrat momente însemnate din luptele pentru independenţă, din faptele de vitejie ale promotorilor acesteia: Iancu de Hunedoara, Ştefan cel Mare, Pavel Chinezul etc. Poeţi şi rapsozi populari din toate cele trei ţări au transmis, din generaţie în generaţie, asemenea episoade. Construcţiile în lemn, mai ales …

Read More »

Istoriografia în ţările române în perioada destrămării feudalismului

Cele trei sferturi de veac care preced revoluţia din 1848 cunosc o cultivare neobişnuit de intensă a studiilor istorice. Sub multe aspecte asistăm la dezvoltarea unor direcţii pe care, în germene, le întâlnisem în epoca precedentă. Acum totuşi, interesul pentru istorie capătă o amploare şi se exercită în domenii din ce în ce mai variate, astfel că suntem îndrituiţi să vorbim de formarea unui spirit istoric şi a unei perspective istorice din care încep să fie privite faptele trecutului. Această perspectivă se va pronunţa mai ales către sfârşitul perioadei de care ne ocupăm, la istorici de nivelul lui Mihail Kogălniceanu …

Read More »

Situaţia social-economică a ţărilor române în secolul al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea

Dominaţia otomană a fost fără îndoială o piedică în dezvoltarea normală a ţărilor române, ca de altfel orice dominaţie străină, oriunde şi oricând s-ar fi exercitat. Din punct de vedere economic, turcii erau interesaţi ca ţările române să producă cât mai mult, deoarece o mare parte a bogăţiilor ţării luau drumul Constantinopolului. Dar în condiţiile întăririi dominaţiei boiereşti şi turceşti, populaţia nu era stimulată în intensificarea producţiei. Uneori, din aceleaşi motive, rămâneau neexploatate bogăţiile subsolului. Agricultura şi creşterea animalelor În aceste condiţii, agricultura înregistrează oarecare progrese datorită mai ales fertilităţii solului. În veacul al XVII-lea, pe lângă plantele mai vechi …

Read More »

Dezvoltarea culturii în ţările române în secolul al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea

Caracteristicile principale ale culturii Cultura ţărilor române în secolul al XVII-lea se dezvoltă pe câteva coordonate majore comune. Mai întâi se impune ca limbă dominantă a culturii limba vorbită de popor, limba română în toate cele trei ţări româneşti, alături de care în Transilvania se manifestă limbile maghiară şi germană. În al doilea rând, cultura laică este prevalentă în raport cu cea bisericească nu numai în istoriografie, care se impune prin cele mai valoroase creaţii originale, dar şi în alte domenii: literatura juridică, geografică, lingvistică, etnografică, filozofică, poetică şi chiar în predosloviile cărţilor cu caracter bisericesc. Cultura românească este tot …

Read More »

Domnia şi biserica în ţările române în timpul Evului Mediu

Instituţia domniei Instituţie centrală în Ţara Românească şi Moldova, domnia este o instituţie specifică ţărilor române. Sistemul de succesiune la tron a fost electivo-ereditar. Domnul era ales dintr-o familie domnitoare, condiţia fiind doar ca alesul să fie „os domnesc”: adică, puteau fi aleşi din familia domnitoare toţi descendenţii pe linie bărbătească, chiar cei cu o înrudire mai îndepărtată sau fiii nelegitimi. Destul de frecvent s-a practicat asocierea la domnie a fiului cel mare încă din timpul vieţii domnitorului. Cele mai importante dinastii româneşti au fost cea a Basarabilor în Ţara Românească şi cea a Muşatinilor în Moldova. Prerogativele domnului Atribuţiile …

Read More »

Artele plastice în ţările române în perioada destrămării feudalismului

Noile orizonturi politice şi culturale, ca şi noile aspiraţii sociale, provoacă o deplasare definitivă a centrului de greutate artistic de la arta eclesiastică la cea profană. Această orientare va trebui să-şi găsească un limbaj artistic propriu şi corespunzător, lucru ce necesită eforturi şi experienţe, în cursul cărora se pun la contribuţie elementele moştenite, nu numai ale artei eclesiastice, dar şi cele populare, şi apoi împrumuturile cele mai variate din tezaurele artistice ale ţărilor vecine. Efervescenţa aceasta se manifestă îndeosebi în arhitectură şi pictură, dar nu mai puţin evidentă va apare şi îndeobşte în cultura materială, în mobilier, în obiectele de …

Read More »

Literatura didactică în ţările române în perioada destrămării feudalismului

Progresele pe care le cunoaşte învăţământul în ţările române începând cu ultimul pătrar al veacului al XVIII-lea trebuiau să fie însoţite şi de o atenţie sporită acordată literaturii didactice. Interesul crescând pentru ştiinţele exacte şi aplicaţiile lor practice, pentru o gândire filozofică emancipată de sub tutela unui aristotelism de mult depăşit, pentru lărgirea orizontului cunoştinţelor de istorie sau geografie, implica traducerea lucrărilor didactice reputate, sau chiar a unor manuale de specialitate de un nivel ridicat, scrise în marile limbi de cultură europene. Fazei de traduceri literare i-a urmat aceea de compilare şi adaptare la necesităţile culturale ale ţărilor române din …

Read More »

Consolidarea voievodatului Transilvaniei şi lupta antiotomană a ţărilor române sub conducerea lui Iancu de Hunedoara (1441-1456)

În prima jumătate a veacului al XV-lea, primejdia cotropirii otomane a început să ameninţe direct Transilvania şi Ungaria. Încă de la sfârşitul secolului precedent, probabil în 1395, un detaşament turcesc a întreprins cea dintâi incursiune în Transilvania, prin pasul Bran, în Ţara Bârsei, unde i s-a împotrivit o oaste recrutată în parte dintre localnici. Timp de aproape un sfert de veac nu se înregistrează alte atacuri turceşti în Transilvania. Le punea stavilă, în primul rând, rezistenţa poporului din Ţara Românească, sub conducerea lui Mircea cel Bătrân. După moartea lui Mircea, luptele feudale din Ţara Românească au lăsat drum liber trecerii …

Read More »

Ţările române în frontul antiotoman sub conducerea lui Iancu de Hunedoara

Organizarea ofensivei antiotomane În vreme ce Transilvania era puternic zguduită de răscoala de la Bobâlna, în Ţara Românească Vlad Dracul (1436-1447) a încercat să oprească decăderea ţării şi ajungerea ei sub dominaţie turcească. Biruinţa domnului muntean a trezit noi nădejdi în lumea creştină şi noi proiecte de coaliţii antiotomane iau naştere. Mai ales că în apărarea Dunării, în sectorul Porţilor de Fier, îşi dovediseră vitejia în calitate de bani de Severin fraţii Iancu şi Ioan de Hunedoara, fiii cneazului român hunedorean Voicu. Confederaţia ţărilor române realizată de Iancu de Hunedoara Iancu de Hunedoara voievod al Transilvaniei şi căpitan al Ţării …

Read More »