Tag Archives: Ţările române

Cultura în ţările române în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Însemnatele prefaceri prin care au trecut ţările române în a doua jumătate a secolului al XVI-lea n-au fost de natură a promova în mod deosebit creaţia culturală. Învingând aceste piedici, impulsionată de reformele religioase şi de curentele europene în circulaţie, totuşi creaţia culturală din ţările române îmbrăţişează toate genurile. Şcolile Sub impulsul curentelor reformate care aveau nevoie să-şi răspândească învăţăturile, după exemplul şcolii de la Braşov din prima jumătate a secolului al XVI-lea, în a doua jumătate a secolului se înfiinţează şcoli orăşeneşti la Sibiu, Bistriţa şi Sighişoara (luterane), Cluj, Târgu Mureş, Alba Iulia, Oradea etc. (protestante), la Caransebeş, Haţeg …

Read More »

Gândirea filozofică, economică şi socială în ţările române în perioada destrămării feudalismului

Gândirea filozofică se dezvoltă în Transilvania, începând cu a opta decadă a secolului al XVIII-lea, sub semnul curentului luminist. La Blaj, încă din 1772, începe să se predea un curs de filozofie şi – mai ales cu scopuri didactice – se traduc sau se prelucrează manuale – ca Logica lui S. Micu – ale unor discipoli ai lui Wolff, cum sunt Baumeister şi Steinkellner. Ca şi în alte domenii ale culturii, la corifeii Şcolii ardelene vom întâlni preocupări mai susţinute în domeniul filozofiei. Samuil Micu, unul din traducătorii şi prelucrătorii lucrărilor de filozofie wolffiană, contribuie la laicizarea concepţiei despre lume …

Read More »

Începuturile vieţii politice moderne în ţările române în secolul XIX

Încă din 1802, programele politice ale partidei naţionale ceruseră alegerea unui domn străin, iar cererea a fost inclusă şi în rezoluţiile adunărilor ad-hoc din 1857. Românii voiau astfel să înlăture certurile interne pentru domnie care afectaseră viaţa politică a ţărilor române de-a lungul întregii epoci medievale. În acelaşi timp, ei voiau să consolideze noul stat român prin definitivarea unirii şi obţinerea independenţei. Grupul oamenilor politici care l-au înlăturat pe Al. I. Cuza au oferit mai întâi coroana lui Filip de Flandra şi, după refuzul acestuia, lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, un tânăr de 27 de ani, înrudit cu suveranii Prusiei şi …

Read More »

Stemele unite ale ţărilor române

Bathoreştii Ideea de unitate naţională este foarte veche la români şi de aceea nu trebuie să ne mire faptul că o găsim exprimată în heraldica românească încă în vremuri când nu era destul de bine precizată. La răspândirea şi întărirea acestei idei au contribuit în mare măsură şi interese dinastice, naţionale sau străine, cum şi vanitatea unor principi care au ridicat pretenţii de suzeranitate asupra a două sau chiar asupra celor trei state româneşti. Iar faptul că aceste interese sau pretenţii şi-au găsit de multe ori expresiunea în embleme heraldice, care cuprindeau unite la un loc stemele acestor state, a …

Read More »

Eteria şi ţările române

Popoarele creştine din Imperiul Otoman au văzut în victoriile Rusiei asupra turcilor un prilej de a răsturna stăpânirea otomană. Această constatare şi-a găsit expresia în credinţa populară că Rusia are misiunea de „a aşeza din nou crucea bizantină pe biserica Sfintei Sofii” şi a asigurat politicii orientale a Rusiei sprijinul supuşilor ortodocşi ai Porţii. La baza acestei credinţe populare era conştiinţa limpede a unor interese comune antiotomane. Rusia urmărea de fapt, prin alungarea turcilor din Europa, cucerirea Constantinopolului şi extinderea influenţei ei în bazinul oriental al Mării Mediterane. Popoarele creştine de sub stăpânirea Porţii au profitat de condiţiile favorabile create …

Read More »

Cultura în ţările române până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea

Veacul al XVII-lea şi începutul celui următor înscriu unele realizări de importanţă deosebită în cultura ţărilor române: triumful limbii române literare, unitatea culturală ca urmare a circulaţiei cărţilor valoroase dintr-o ţară în alta, generalizarea învăţământului de caracter superior, fundamentarea ideilor cu privire la originea şi unitatea etnică a poporului român. În acelaşi timp, vremea fanarioţilor va înlesni răspândirea culturii greceşti, cultivată de clasa dominantă înrudită şi influenţată de elementele greco-levantine, iar stăpânirea habsburgică catolicizantă va sprijini cultura şi limba latină, adâncindu-se separaţia faţă de cultura celorlalte categorii sociale. Instituţiile culturale Învăţământul Nevoile societăţii care face eforturi de modernizare învingând piedicile …

Read More »

Frământări sociale în ţările române în prima jumătate a secolului al XVI-lea

Domniile autoritare cu tendinţe de centralizare din secolul al XV-lea: Iancu de Hunedoara, Vlad Ţepeş, Matei Corvin, Ştefan cel Mare au oprit ţările române de pe panta declinului pe care alunecaseră în prima jumătate a veacului. Tendinţele anarhice ale unor grupări feudale au fost anihilate în mare măsură. Acestea au reizbucnit însă de îndată ce împrejurările se dovedeau propice, suprapunându-se peste marile mişcări de mase care frământau Ungaria acelei vremi. Secolul al XVI-lea se caracterizează tocmai printr-o accentuare a luptelor sociale în Europa Centrală. Războiul ţărănesc din 1514. Cauzele războiului ţărănesc Frânate de domnia autoritară a lui Matei Corvin, contradicţiile …

Read More »

Dezvoltarea culturală în ţările române în perioada destrămării feudalismului

Perioada care începe cu ultima treime a veacului al XVIII-lea şi ia sfârşit în preajma revoluţiei din 1848 este – în istoria culturală a ţărilor române – una din cele mai importante. În Transilvania, după marea răscoală din 1784 şi revocarea, în 1790, a celor mai multe reforme, urmează o eră a reacţiunii, care sub regimul lui Metternich se va continua agravându-se până în 1848. Revendicările de ordin politic formulate de intelectualitatea română progresistă prin Supplex Libellus Valachorum (1791) şi prin memoriul din martie 1792 fuseseră respinse. Mişcarea iacobină fusese lichidată în 1794, mai înainte ca să se fi transformat …

Read More »

Societăţile culturale în ţările române în perioada destrămării feudalismului

Dacă presa din ţările româneşti a izbutit – cum vom vedea – să înmănuncheze, în cadrul şi în jurul redacţiilor, luptători pentru progresul social şi cultural, forme mai vechi de asociere au premers şi uneori au determinat apariţia unor periodice, având însă un câmp de acţiune care depăşea preocupările pentru publicistică. Ne referim la societăţile culturale, în care s-au pregătit forme de organizare a vieţii publice în cele mai felurite aspecte ale sale, dar ţinând seama de exigenţele unei societăţi în trecere de la relaţiile feudale la cele capitaliste. Pentru principate, după Societatea literară greco-dacică, iniţiată în 1810, la Bucureşti, …

Read More »

Dezvoltarea ţărilor române de la sfârşitul secolului al XIV-lea până la mijlocul secolului al XV-lea

În noua perioadă istorică, ţările române realizează progrese atât din punct de vedere economic, politic-instituţional, cât şi cultural. Într-o societate împărţită în clase antagoniste, cum era cea feudală, de aceste progrese beneficiază mai ales clasele dominante – feudalii şi patriciatul orăşenesc -, în timp ce masele producătoare – ţărănimea, orăşenimea de rând şi lucrătorii de la ocne şi mine – sunt exploatate în beneficiul claselor dominante. Dezvoltarea economică Agricultura şi creşterea vitelor Principala ramură economică, agricultura, înregistrează un progres remarcabil prin folosirea unor unelte mai bune, prin cultivarea mai raţională a pământului, ceea ce asigură o producţie sporită. Plugul se …

Read More »