Tag Archives: Ţara Românească

Stema Ţării Româneşti

Stema tradiţională Cea mai veche stemă a principatului Ţării Româneşti s-a păstrat în sigiliul lui Mircea cel Bătrân din 1390, atârnat de pergamentul ce cuprinde textul tratatului de alianţă cu Polonia. Această stemă se prezintă astfel: într-un scut o acvilă spre dreapta, cu aripile strânse şi însoţită la stânga de o cruce; în colţul stâng al scutului un soare şi o lună (crai nou). Nu cunoaştem culoarea scutului, nici culoarea acvilei şi a celorlalte figuri din stemă, căci în sigiliile noastre vechi nu se indică culorile, dar este foarte probabil că scutul era albastru şi acvila neagră, crucea şi soarele …

Read More »

Iobăgia ţăranilor din Moldova şi Ţara Românescă

În Moldova ca şi în Ţara Românească până pe la sfârşitul veacului al XVI-lea, sărmanii săteni care n-aveau bard şi ale căror vite erau urmărite de birari, se îndreptau către cea mai apropiată mănăstire sau către un boier şi le ofereau spre cumpărare moşioara lor, partea lor din proprietatea comună, dealniţa lor, cum se spunea cu expresia juridică slavă. În Ţara Românească erau boieri mari şi mici în număr foarte mare, şi de aceea, pe lângă fiecare sat primejduit, care-şi dăduse ultimul său aspru, pândeau astfel de oameni puternici, lacomi, cu saci sau săculeţe de bani; în Moldova dimpotrivă, datorită …

Read More »

Perioada regulamentară în Moldova şi Ţara Românească până în 1848

Destrămarea feudalismului şi dezvoltarea relaţiilor de producţie capitaliste fac progrese atât de rapide după desfiinţarea monopolului turcesc, încât criza orânduirii feudale se adânceşte. Creşte numărul atelierelor cooperaţiei simple şi, în parte, şi al manufacturilor, care nu mai produc, ca atelierele meşteşugăreşti, îndeosebi pentru piaţa locală, ci pentru întreaga ţară. Apar primele întreprinderi industriale mecanice şi primele instalaţii industriale puse în mişcare de forţa aburului, ambele incompatibile cu folosirea muncii servile. Producţia agricolă creşte rapid în urma transformării domeniului feudal în mare întreprindere producătoare de cereale-marfă. Dar cum proprietarii nu dispun nici de capital, nici de experienţă tehnică, nici de deprinderi …

Read More »

Oraşele din Moldova şi Ţara Românească (1834-1848)

Transformările care s-au produs în viaţa economică-socială, analizate în paragrafele precedente, au avut o puternică înrâurire şi asupra dezvoltării oraşelor. Acestea încep să-şi schimbe înfăţişarea, populaţia lor creşte, iar procesul de diferenţiere socială se desfăşoară într-un ritm mai viu. Un număr crescând de orăşeni care făceau şi agricultură renunţă la acesta sursă de venit, dedicându-se unor îndeletniciri specific orăşeneşti. În 1831, potrivit statisticilor, populaţia Bucureştilor se ridică la 13.065 de familii (aproximativ 65.325 de locuitori), iar cea a Iaşilor a crescut de la 21.000-22.000 de locuitori în 1822 la aproximativ 60.000 în 1845. După aceleaşi statistici, care nu oglindesc întreaga …

Read More »

Regimul politic al dominaţiei otomane în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea

Formele politice ale dominaţiei otomane în veacul al XVII-lea depind, în fapt, şi în această perioadă de locul pe care-l ocupă ţările române în sistemul militar-politic otoman. În esenţă, dominaţia otomană continuă să fie indirectă; se poate spune chiar că acest caracter a ieşit întărit în urma războiului de eliberare de la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul celui de-al XVII-lea. Turcii par să fi renunţat definitiv la transformarea ţărilor române în paşalâcuri, şi ameninţarea în acest sens, când se iveşte, trebuie considerată mai degrabă ca o ameninţare de moment, corespunzătoare unor conjuncturi internaţionale. Aşadar se menţine caracterul fundamental, indirect, …

Read More »

Învăţământul în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVII-lea

În ansamblul formelor de contact cu învăţătura, putem distinge trei mari categorii: studiile în străinătate, cunoştinţele predate în şcoli organizate de străini la noi în ţară şi – categoria cea mai importantă – învăţământul în şcolile româneşti, indiferent de limba de predare şi de originea profesorilor. Vicisitudinile vieţii politice, legăturile de familie ale unor membri ai marii boierimi, legăturile religioase şi comerciale ale comunităţilor catolice din oraşele moldoveneşti cu Polonia fac să meargă la studii în această ţară numeroşi tineri sau ca alţii să se afle acolo cu prilejul pribegirii familiei lor. Un alt curent important – determinat, pe de …

Read More »

Consolidarea poziţiei internaţionale a Ţării Româneşti (1364-1386)

În a doua jumătate a veacului al XIV-lea, în întreg sud-estul european procesul fărâmiţării feudale este în plină desfăşurare. În Peninsula Balcanică statele mari – Imperiul bizantin, Serbia, Bulgaria – se desfac în stătuleţe învrăjbite între ele, împărţite, la rândul lor, în numeroase despotate şi cnezate aproape autonome. În condiţiile economiei naturale şi a consolidării privilegiilor imunităţii, clasa stăpânitoare lupta pentru slăbirea autorităţii puterii centrale. Destrămarea Imperiului bizantin, a statelor sârbesc şi bulgar, a căror întindere şi bogăţie asigurau suveranilor lor o putere deosebită, a fost opera acestei clase, îndrumată în toate acţiunile ei politice de interesele centrifuge, ce decurgeau …

Read More »

Regulamentul organic în Moldova şi Ţara Românească

Regulamentul organic a fost o lege fundamentală, care a modernizat unele instituţii ale Moldovei şi Ţării Româneşti. El a reorganizat vechile servicii publice şi a creat şi altele noi, a determinat componenţa şi competenţa lor, a organizat un corp de funcţionari permanenţi, a fixat condiţiile de numire, de salarizare şi de pensionare, a constituit miliţia naţională, a simplificat şi modernizat sistemul financiar, bazându-l pe concepţia raţională a echilibrării cheltuielilor şi veniturilor, a abolit venalitatea funcţiilor, a format o adunare legislativă, a introdus domnia pe viaţă şi a reglementat raporturile dintre proprietari şi clăcaşi. Într-un cuvânt, Regulamentul organic a înzestrat Principatele …

Read More »

Organele cârmuirii centrale şi organele locale în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea

În secolul al XVII-lea, sfatul domnesc, numit divan din jumătatea a doua a veacului precedent, era un consiliu restrâns, din care făceau parte în Moldova: logofătul, cei doi vornici, hatmanul, postelnicul, spătarul, paharnicul, vistiernicul, stolnicul şi comisul; în Ţara Românească, sfatul domnesc era compus din următorii dregători: banul, vornicul, logofătul, vistiernicul, spătarul, stolnicul, comisul, paharnicul şi postelnicul, la care se adaugă, în 1634, clucerul, iar în 1655 sulgerul şi pitarul; se adăugau în ambele ţări mitropolitul şi episcopii. Divanul rezolva împreună cu domnul chestiunile politice, administrative şi judecătoreşti. În afară de acest sfat restrâns, era convocat uneori divanul cel mare, …

Read More »

Finanţele statului, încercările de reformă şi dările în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Impozitele În ce priveşte înmulţirea şi creşterea impozitelor, aceasta nu se poate tăgădui, căci doar din veacul al XVI-lea sarcinile ţărilor române deveniseră din ce în ce mai apăsătoare. Statul turcesc se organizase din ce în ce mai mult pe abuzul puterii publice şi, cu cât timpul trecea, cu atât mai mult se adresau principatelor dunărene pentru îndestularea nevoilor împărăţiei, precum şi a nesaţului marilor şi micilor demnitari şi a paraziţilor de Curte. Războiul sfânt nu mai aducea nici o pradă; favoarea Porţii nu mai era cumpărată cu daruri scumpe, multe provincii erau lipsite aproape de orice însemnătate pentru vistieria …

Read More »